Vf. Ţurţudan (644 m) – tentativă

A doua zi după plimbarea spre Nedeia, eram deja în drum spre casă, teoretic. Practic, aveam tren abia pe la patru după-amiaza, şi era păcat să nu profit de cele câteva ore însorite rămase. Prin urmare, convenisem cu Alin să facem o plimbare din Brezoi pe Valea Doabrei, după care să mă debarce direct în Gara Lotru.

Numai că, până să intrăm pe vale, am dat nas în nas cu o cotineaţă pe care era fixată o săgeată din lemn, cu următoarea indicaţie: Vf. Ţurţudan. Şi, într-adevăr, pe lângă un gard, pe direcţia arătată, se strecura o potecuţă îngustă, abia ghicită. Cum n-aveam oricum vreun plan măreţ sau măcar unul cât de cât pus la punct, am luat-o în sus. Fără prea multă convingere, ce-i drept, având în vedere că ştiam de un marcaj triunghi roşu care ar urca spre vârf de pe vale, or noi nici pe vale nu eram, nici triunghi roşu n-am văzut la faţă.

Well, am tot înaintat pe muchia abruptă, destul de aeriană şi expusă, până ne-am blocat. Era o porţiune de creastă ascuţită acolo, Alin a atacat direct creasta, s-a întors după câţiva metri şi-a decretat că nu-i bine. Eu o luasem prin lateralul stâncii, pe un fel de brânuţă aproape inexistentă, era şi un piton abandonat (fără lanţ sau cablu) pe acolo. Drumul era în uşor urcuş, prize existau, aş fi trecut probabil fără probleme. Când mi-am imaginat însă că s-ar putea să fiu nevoită să mă întorc tot pe acolo, în coborâre, cu hăul spărgându-mi ochiul, mi-au cam trecut impresiile de Batman, Batman.

În plus, la cum arăta turnul din faţa noastră, nici nu păreau să se anunţe vremuri mai bune. Adică, de urcat, urci cumva, dar, la naiba, mai trebuie să te dai şi jos din vârf la un moment dat. Întreg, dacă se poate. Informaţii despre traseu n-aveam deloc, mie mi se părea de-a dreptul rapelabilă coborârea. Or, cu ce să fac rapel? Cu elasticul de la chiloţi? 😀

Drept care, am făcut frumos cale întoarsă, am mai stat o vreme să ne bucurăm privirile cu Stâncăriile Doabrei şi cu Nărăţul de dincolo de Lotru, apoi am revenit în civilizaţie. Dacă e să mă întorc vreodată să caut marcajul ăla de pe vale, o să vă povestesc. Dacă nu, nu. The end.    

Ioana       

6 thoughts on “Vf. Ţurţudan (644 m) – tentativă

  1. Maria

    Iesire catre Nedeia fara Nedeia, urcare catre Turtudan fara Turtudan. Numai nereusite. La ce sa ma mai astept?! Iesire la bere fara bere?

    Reply
  2. Ioana

    Pai, sefu, in materie de iesiri la bere fara bere tu esti specialistul. Io raman la varianta care m-a consacrat, iesirile la gratar fara gratar. :>

    Reply
  3. Tania

    La ce vârfuri ai escaladat tu, asta era tentativa de “vârf” 😅😅.In una din poze, culegi flori? Sau este poziția ideala de urcat? Bine că ai renunțat, de jos, părea un fleac, ți-ar fi dat bătăi de cap! Pe de altă parte, cred că ar fi fost savuroasa povestea😅😅😅 – îmi imaginez doar😅😅. Pupici, Ioana😘

    Reply
    1. Ioana Post author

      Apăi, nu ştiu zău cât ar fi fost de savuroasă povestea, dacă mai apucam să o spun, dar coborârea de pe turn nu ar fi fost cu siguranţă prea savuroasă pentru mine. :)) Nu culegeam flori, tocmai ajunsesem pe loc cât de cât drept şi mă pregăteam să renunţ la poziţia 4×4. 😀 :* :*

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.