Thailanda (11) – Pattaya. Aceeaşi.

Într-o seară am fost la cabaret. Şi nu la orice cabaret, ci la „the best show in Pattaya”. Cel puţin aşa umblă vorba-n târg. Da, la Alcazar Cabaret Show cel world-famous am fost. Nu se zice chiar degeaba că în Thailanda cele mai frumoase femei sunt bărbaţi. Mulţi/multe dintre acei/acele ladyboy (transsexuali) sunt nişte femei superbe, pur şi simplu. Nu voi mai face abuz de slash-uri şi voi folosi de acum înainte doar femininul, mai ales că bănuiesc că ele aşa se simt şi aşa vor să fie percepute.

După show se adunaseră în faţa cabaretului pentru a face fotografii cu doritorii, le-am văzut de aproape, le-am studiat mâinile, genunchii, umerii, antebraţele, le-am ascultat cu atenţie vocea, am căutat în zadar urme ale unui eventual măr al lui Adam. Cu câteva mici excepţii, nimic androgin în ele. Parcă erau coborâte direct de pe podiumul unui concurs de miss.

Grotescă mi s-a părut reacţia unor spectatori. Cum ziceam mai sus, pentru câţiva bahţi (nu cred că era taxă fixă, dădeai cât te lăsa inima) te puteai poza cu ele după spectacol. Au fost destui care s-au băgat, iar când fata, amabilă, se apropia de ei pentru a poza, eventual luându-i de braţ sau aşezându-le o mână pe umăr, săreau deştepţii cât colo sau, şi mai nasol, o dădeau în ameninţări cu îţi dau, îţi trag, te rup, te omor. Că adică cum adică îşi permite un bărbălău din ăsta să se atingă de augusta lor fiinţă? Bun, am înţeles că homofobi există şi vor continua să existe, chiar dacă s-ar pune restul lumii în cap şi ar da din urechi, dar, dacă tot ţi se pare că cea mai cumplită tragedie care ţi s-ar putea întâmpla e să fii atins de o persoană transsexuală, de ce mama naibii ai stat ca idiotul la coadă cu 100 de bahţi în mână, tocmai pentru a face o fotografie cu obiectul urii tale? În fine, probabil că homofobia merge mână în mână cu inteligenţa ascuţită, ce să mai spun şi eu.

Aşteptări prea mari legate de spectacolul în sine n-am avut. Fără a avea pretenţia că printre fete s-ar fi aflat vreo Josephine Baker sau vreo Mistinguett, am sfârşit prin a mă simţi entertained şi chiar mi-a părut rău atunci când s-a terminat.

A doua zi am avut parte accidental de un alt spectacol, pe undeva pe aceeaşi temă. Mă învârteam ca o muscă beată pe străzile Pattayei. Îmi iese în cale la un moment dat o terasă acoperită, un fel de crâşmă de cartier mai degrabă, foarte întunecoasă. Neuronul meu a pus semn de egalitate între întunecos şi răcoros, aşa că am intrat, mai ales că văzusem afară un afiş care mă ademenise cu Happy Hour, din fericire fără Măruţă în meniu, în schimb cu bere la 50 de bahţi.

Apropo de bere, a fost cam singurul lucru care mi s-a părut scump în Thailanda raportat la preţurile noastre. Am băut în general bere thailandeză, Singha, Tiger sau Chang, Cursul era de 36 Thai baht/1 Euro, iar la alimentară o bere la jumate costa undeva la 45 bahţi, deci bine peste un Euro. La terase fără pretenţii ajungeai rapid la 3-4 Euro berea. Aici, pe terasa cea întunecată, am băut cea mai ieftină bere, Singha parcă era, redusă de la 80 de bahţi, dar era bere la 0,33 l.

Revenind, era orice terasa aia, numai răcoroasă nu. Mă aşezasem la bar şi mă pregăteam să dau berea pe gât ca să-mi pot vedea de drum, când am remarcat pe scaunul de lângă mine o altă ladyboy. Nu avea clasa celor de la Alcazar, alea sunt alese pe sprânceană, am asistat însă la cel mai laborios ritual de machiere ever ever ever. Fascinant, jur! Fonduri de ten, pudre de albire, farduri, rujuri, glossuri, rimeluri, sclipiciuri, kit-uri pentru sprâncene, cleştişoare pentru gene, toate mânuite timp de aproape jumătate de oră cu o dexteritate incredibilă. La câte produse a folosit, mă aşteptam ca rezultatul final să fie de tip pitzi-paiaţă. Oricât mă chinuisem să nu par interesată şi să mă uit doar cu coada ochiului, remarcase desigur că o urmăresc, aşa că după finalizarea operei s-a întors direct înspre mine cu gura până la urechi. Deci, cum e? Nu că era bine, era senzaţional de bine. Nu ştiu unde au dispărut cele câteva tone de pudră cu care mi se păruse că s-a tencuit, cert e că în faţa mea aveam o femeie frumoasă, cu un machiaj de seară care le-ar da ruşine multor make-up-artişti.  Numa’ zic, am mai văzut eu mirese machiate de specialist într-un asemenea hal, încât ajungeai să te întrebi de ce dracu se mai mărită dacă îşi iau pumni de la dobitoc taman în ajun de nuntă.

Evident că n-am fotografii de la sesiunea de machiaj, are şi nesimţirea mea o limită.

Am în schimb fotografii (făcute cu acordul unei mămici din dotare, ca să n-avem discuţii) cu trei puşti puşi pe dans nevoie mare. Vreo zece minute am stat şi i-am privit cum se dezlănţuie. Savuros spectacol! A încetat însă brusc când unul dintre prichindei şi-a dat seama că are spectatori, a constatat că nu-i poate dispersa cu priviri ucigătoare, drept care s-a supărat şi a plecat, urmat îndeaproape de ceilalţi fredastairi sau mihailbarîşnikovi în miniatură. 🙂

În rest, m-am tot învârtit aiurea prin oraş, pe jos sau cu tuk-tuk-ul local. Pattaya are practic trei străzi lungi cât o zi de post, paralele cu coasta, tăiate din loc în loc de străduţe mai înguste sau mai largi. Prima se întinde chiar de-a lungul plajei publice, hoteluri, restaurante, turism în draci. Cea de-a doua e plină se saloane de masaj, bănci, pieţe, vânzători ambulanţi, cabareturile sunt tot acolo. Abia dacă faci un efort şi te deplasezi până la cea de-a treia stradă paralelă cu ţărmul oceanului, dai de normalitate. Normalitate în sensul că pot să-şi vadă şi bieţii localnici de treaba lor, fără să se simtă în minoritate în raport cu turiştii.

Cam asta a fost Pattaya mea, cam asta a fost şi povestea vacanţei în Thailanda. Pe care nu pot s-o închei altfel decât cu un apus de soare în apele Pacificului, nu?

Ioana

P.S. Era să uit să v-o prezint pe colega de cameră.

2 thoughts on “Thailanda (11) – Pattaya. Aceeaşi.

  1. TANIA

    Cred ca ofuscatii de la cabaret,homofobii erau europeni, nu? Din pacate reactiile oamenilor sunt atat de surprinzatoare si mai ales bizare!Nu vrem, nu putem accepta si existenta altor moduri de viata…chiar daca nu ne deranjeaza efectiv! Imaginile cu apusul de soare, in Pacific, sunt superbe, n-as mai fi plecat de acolo….Daca s-a incheiat aici “povestea” ta in Thailanda, imi ramane un gust amar!! Nici nu ma gandeam sa nu te vad conducand un Tuk-Tuk 🙂 Bravo Ioana, ai avut o vacanta frumoasa:)

    Reply
    1. Ioana Post author

      Cetăţeni europeni care au drepturi, normal, şi nu erau suedezi :D. Hm, parcă m-aş teleporta şi eu acum pe o plajă, una mai sălbatică însă, cu valuri maaaari. Da, gata Thailanda, mă gândesc să zic de Ecaterina, am început în decembrie 2013, când era proaspătă excursia, să scriu, şi cu începutul ăla am rămas. Io nu mai conduc de 15 ani nimic, crezi că m-ar fi făcut să mă răzgândesc tocmai tuk-tuk-ul ăla? :))). Merci, Tania :*

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.