Râpa Roşie în culori de primăvară

Mi-era dor de Râpa Roşie, dor care începuse să îmbrace forme acute după zborul de anul trecut peste întinderile Cappadociei. S-a întâmplat să-mi ostoiesc dorul abia acum, în cea de-a doua zi de Paşte. S-a mai întâmplat să fie prima zi din an în care am conştientizat cu adevărat că a venit primăvara, în care am adulmecat pe îndelete şi îmbrăţişat cu sufletul verdele ierbii şi albul florilor de corcoduş.

Am ajuns la Sebeş cu trenul, în jurul orei 10, uşor stresată de autostrada pe care trebuia să o traversăm pentru a ajunge la râpă. Ultima oară când am trecut pe aici, nu exista nici urmă de autostradă şi nu-mi era clar dacă, urmând căi ştiute, nu ne vom bloca cumva undeva pe drum. Când am ieşit în câmp, în Podişul Secaşelor (din gară stânga, pe lângă linia ferată, apoi pe prima stradă la dreapta şi, din nou, prima la stânga, pe lângă ceva unităţi militare), temerile mele păreau să se adeverească. Vechiul drum de ţară se sfârşeşte brusc la autostradă, iar noul drum de maşină e undeva mult în dreapta. Nu bun!

Oricum sunt vreo 3 km din gară până la păduricea din faţa uriaşului rozaliu, n-aveam niciun chef să mai şi ocolesc. Mai ales printre maşini. Am văzut de departe nişte găuri în rambleu, în apropiere de zona în care drumul vechi e întrerupt de autostradă. De drenaj, probabil. Un domn pe bicicletă ne-a confirmat că pe acolo a trecut. Înseamnă că încăpem şi noi. Cam apă, cam jeg, dar până la urmă a funcţionat fără probleme. Marele hop fiind depăşit, ne-am continuat drumul printre lanurile de rapiţă, neînflorite din păcate, am trecut podul peste Secaşul Mare şi, la circa o jumătate de oră (de mers alert) de la plecarea din gară, eram gata să luăm cu asalt dantelăria roz-roşie-portocalie de piramide şi coloane dorice.

Pentru asta am intrat în mica pădure din faţa râpei, străbătută de potecuţe mai mult sau mai puţin conturate, mai mult sau mai puţin aeriene. Nu există o singură variantă corectă. Toate potecile astea urcă, uneori destul de abrupt, pe brâne înierbate, apropiindu-se periculos de mult de acele badlands, formaţiunile erodate de torenţi într-un mod atât de straniu şi de spectaculos deopotrivă.

Noi aşa am făcut. Am luat la rând potecă cu potecă, de la dreapta la stânga, bucurându-ne de perspectivele cele mai diferite asupra râpei. Apoi ne-am alinat dorul de soare şi de verde zăcând într-o poieniţă deasupra pădurii, înconjuraţi de corcoduşi în floare. Coborând într-un final am dat întâmplător, undeva în stânga râpei, în pădure, de o bulină roşie. N-aş şti să spun dacă e vorba despre un traseu marcat. E posibil, tot în stânga, mai sus, văzuserăm de departe un ceva ce aducea a panou informativ.

E splendidă Râpa Roşie. Dacă nu mă credeţi, mergeţi de vă convingeţi singuri! Şi, pentru că o imagine face cât o mie de cuvinte, eu vă ofer 20 de imagini. Adică 20.000 de cuvinte. Mamăăă, cât am muncit la postarea asta. :))

Ioana

7 thoughts on “Râpa Roşie în culori de primăvară

  1. TANIA

    Cu siguranta, daca as fi vazut imaginile fara “poveste” nu mi-as fi dat seama ca avem la noi, ceva asemanator (pastrand proportiile) cu Cappadocia, sau ceva Arizona….Desi auzisem de Rapa Rosie, am vazut mult prea putine imagini de acolo! Bravo Ioana, ai surprins imagini superbe:* Bulina rosie de pe copac, poate fi un semn de OCOLIRE, luand in consideratie forma copacului :))))

    Reply
    1. Ioana Post author

      Mai ştii, poate că bulina e de fapt o ţintă, loc de dat cu capul :))). Avem, avem. Dintre cele văzute de mine, mai e şi Groapa Ruginoasa, din Apuseni. Nu ştiu dacă şi când oi mai reveni pe acolo, să am material să scriu şi despre ea, oricum, dacă ai drum pe acolo, chiar merită o plimbare. De la şosea e şi scurt traseul, mai puţin de o oră din câte îmi amintesc. Şi Râpa Roşie e accesibilă. Erau vreo 3 maşini prin zonă, mai aveau un pic şi se căţărau pe ea :(. Şi mai sunt nişte formaţiuni asemănătoare, aproape, după colţ cum ar veni, la Lancrăm, satul lui Blaga. Era greu să ajungem pe jos acum, poate mai facem o ieşire special pentru ele. Mulţumesc, Tania :*

      Reply
  2. Pingback: În Cindrel, în căutarea rhododendronului |

  3. Pingback: În vizită la Iulia şi Carolina. Alba Iulia. Alba Carolina. |

  4. Pingback: Din minunile Văii Oltului – Piramidele de la Stăncioi, chiliile rupestre ale Mănăstirii Turnu, Cascada Lotrişor şi Valea Doabrei | De pe drum …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.