Praga: Prin Hradcany, în drum spre Hrad. Atunci când drumul bate destinaţia (2)

Piaţa Loreto (Loretánské náměstí) nu-i tocmai locul în care să te cuprindă extazul şi asupra căruia să te repezi frenetic cu camera foto pe post de armă. Practic, e o ditamai parcarea, flancată de Loreta însăşi, cu faţada în renovare, şi de o clădire masivă, destul de pătrăţoasă şi austeră, Palatul Černín (Czernin).

Îmi amintesc vag că citisem undeva că ar fi cel mai mare palat baroc al Pragăi şi că în el îşi are sediul Ministerul de Externe al Cehiei. Aşa, şi? Ce mă interesează pe mine politica ăstora? Dau să mă retrag înspre Strada Loretánská, care mă va scoate în două-trei minute fix la castel. Stai aşa! Printre maşini întrezăresc un zid, dincolo de el un ceva care aduce a grădină faină. Şi o poartă care pare deschisă. Mă întorc şi trec drumul, castelul n-are decât să aştepte.

Ajung la portiţa întredeschisă, dau o geană înăuntru. Frumos tare, pustiu tare. O fi sau n-o fi voie? Tind să cred că nu, mi-e peste puteri să-mi imaginez că o asemenea minunăţie de grădină în inima unui oraş atât de turistic n-are nici măcar un singur vizitator. Dacă mă arestează? Evident că mi-e cunoscută vorba aia cu curiozitatea care a omorât mâţa, dar, pe de altă parte, încă nu mi s-a adresat nimeni în viaţa asta cu „pisi”, aşa că mă încumet să înaintez câţiva paşi. Rămân totuşi o vreme în preajma portiţei, s-o pot lua la goană în timp util dacă începe careva să zbiere la mine. :))

Aiurea, n-are treabă nici dracu cu mine, mai ales că nici dracu şi nici altcineva nu sunt prin preajmă. De fapt, fiind vorba despre un minister, sigur există personal de pază înăuntru care aruncă un ochi asupra grădinilor. Dacă era să mă scoată afară, o făceau de mult. Deci e voie.

Clădirile baroce nu sunt întotdeauna pe gustul meu. Grădinile baroce sunt, însă. Grădina pe care tocmai am pus stăpânire e încântătoare. Şi e a mea, toată. Am devenit contesă. Contesa Černína. Nu, nu-mi place numele, prea seamănă cu Czerny, ale cărui studii pentru pian mi-au chinuit copilăria. Sunt o altă contesă, una cu nume frumos.

Apropo de contesa Černína, am găsit o legendă a palatului care-i prea drăguţă ca să nu v-o redau, cu toate că mi se pare că face varză datele istorice. Contele Humprecht Jan Černín (ambasadorul împăratului austriac Leopold I la Veneţia şi Roma) a cerut arhitecţilor să construiască cel mai mare şi mai mândru palat din Boemia. Palatul a fost finalizat în 1723, dar contele a murit subit (mă rog, săracu’ murise încă din 1682, o fi vorba de vreun fiu de-ai săi). Contesa supravieţuitoare, mai chitroasă de fel, a refuzat să-i plătească constructorului, care nu prea avea ce să-i facă, în condiţiile în care nu exista un contract scris. Atunci a intervenit fratele constructorului, mason de profesie, şi a convocat invocat spiritul contelui mort. Contele, om de cuvânt şi dincolo de moarte, s-a executat instantaneu, arzându-şi iscălitura sub clauzele contractuale, iar contesa a scos rapid banii fără să mai comenteze, probabil mai degrabă îngrozită decât convinsă.

Cum şed pe bancă lângă fântână şi mă visez contesă, apar alţi doi ameţiţi. Exact aceeaşi atitudine pe care am avut-o eu cu jumătate de oră în urmă. Intră, ies, iar intră, nu prea îndrăznesc să se desprindă de poartă. Apoi mă văd şi se relaxează. Deci e voie. Foarte bine, mi-au sosit supuşii. O bere rece la contesă, urgent! Acum, am zis! Ai naibii, se fac că nu aud. Bine, atunci plec eu. Să caut o bere şi să le întocmesc preavizele. De fapt, îi zbor disciplinar, ce atâta preaviz, mama lor de slugi!

Gata, acum chiar că mă duc întins spre castel. Atâta doar că… Stai aşa! Ce-i cu străduţa aia în pantă care coboară pe lângă Mănăstirea Capucinilor? Habar n-am, dar e prea drăgălaşă ca s-o las neexplorată. Mă lămureşte ghidul. Mă pregătesc să intru în Nový Svět (Lumea Nouă), un grup de câteva străduţe liniştite, atemporale, extrase parcă din poveştile copilăriei.

Încep să mă întreb dacă nu cumva oi fi fost răpită de extratereştri în timp ce moţăiam în biserică la Loreta şi abandonată într-un univers paralel, după ce şi-au dat seama omuleţii verzi cu antene că nu-s bună de nimic. Altfel chiar nu-mi pot explica cum naiba de mai am un pic şi ajung să sufăr de singurătate la doi paşi de cel mai vizitat obiectiv turistic al Pragăi, Hrad-ul. Sufăr pe dracu! Contesa e pe deplin satisfăcută. Şi-a tras palat, şi-a tras probabil cel mai pitoresc cartieraş din Praga şi, întru desăvârşirea fericirii ei, tocmai a dat peste o terasă liniştită, cu umbreluţe pe care scrie mare Budweiser. Hai, s-avem noroc!

Din păcate, tot ce e bun pe lumea asta se termină repede, iar berea nu face excepţie. Nu fac excepţie nici momentele alea magice în care, contesă fiind, te plimbi nestingherită pe domeniile tale şi singurul zgomot pe care-l percepi e cel al propriilor paşi aşternuţi pe piatra cubică.

Până să mă descebăluiesc, mă trezesc în Hradčanské náměstí (Piaţa Castelului), înconjurată de palate. Două dintre ele, Palatul Schwarzenberg şi Palatul Martinic, ambele construite în stil renascentist în secolul al XVI-lea, sunt o splendoare. Primul, decorat cu graffiti veneţiene şi bosaje în diamant, mă face chiar să-i calc pragul, prea e frumos. Şi, totuşi, simt cum încet-încet îmi pierd aura de contesă şi revin la starea normală de turistă ameţită, prinsă în mulţime ca într-o menghină. În faţă zăresc porţile castelului, dincolo de ele se înalţă turlele Sfântului Vitus.

Până să-mi fac curaj să intru, mă deplasez câteva zeci de metri spre dreapta, către platforma care ieri mi-a oferit una dintre cele mai frumoase panorame asupra oraşului. Privesc, mă minunez, mă întorc. Nu mai am nicio scuză. Intru odată cu valul, sperând ca fosta contesă să scape de acolo necălcată în picioare.

Ioana

6 thoughts on “Praga: Prin Hradcany, în drum spre Hrad. Atunci când drumul bate destinaţia (2)

  1. TANIA

    Cred ca si contesa PISSI mergea daca Cernina nu ti-ar fi placut,din motive absolut obiective :)))Dupa imparateasa Sissi! Lasand gluma la o parte, mie-mi plac mult stradutele inguste, linistite, desprinse parca asa cum spui din povestile copilariei.Mai ales ca fiecare cladire a avut cu singuranta multe povesti poate chiar cu contese..Sper ca ai baut o bere, pe terasa aia,Valoria…ce priveliste!!Chiar am cautat pe google Valoria-Praga, si am vazut niste imagini superbe,mi-ar placea sa beau o cafea intr-o zi acolo, si sa vad orasul cumva de sus.( Ca simplu turist – contesa este luata) Este superba Praga, bravo, Ioana :*

    Reply
    1. Ioana Post author

      Pfff, contesa Pissi! :))) Revin la Cernina, clar!!! Oricum se poate şi mai rău, cum ar fi fost să fiu contesa Elisabeta Bathory? Doamne feri! Să ştii că m-a bătut gândul, erau mai multe terase acolo, nu doar Valoria, dar într-o zonă extrem de plină (toată lumea face poze de pe promenadă), mi s-a părut ciudat cât de goale sunt. M-am gândit că ori îţi laşi rinichii lângă nota de plată, ori servirea sau mâncarea sunt jalnice. Apoi na, niciodată nu mă duc chitită în excursii pe un anumit restaurant/bar/cafenea, puţin îmi pasă ce recomandă TripAdvisor sau cine mai recomandă, unde mă taie acolo mă opresc, iar lângă castel nu m-a tăiat nimic :))
      Superbă Praga, da! Chiar, ai fost? :*

      Reply
  2. TANIA

    Nu, n-am fost la Praga…si nici nu pot sa spun “inca”,avalansa de diverse alte prioritati si nu dintre cele placute ma retin! Dar am fost la Brno (bine ca-l scriu si nu trebuie sa-l si pronunt)prin 1989..am ramas profund impresionata de tot…arhitectura, curatenie, oameni, civilizatie…era al 2-lea oras “comunist” dupa Sofia, pe care-l vizitam. Era o mare, foarte mare diferenta comparativ cu ce era la noi in 1989.Daca voi ajunge la Praga, la Valoria(habar n-aveam pana n-am vazut in postarea ta) imi fac intai o evaluare medicala sa vad rinichii, ficatul, sa fac fata eventual unei cine :))):*

    Reply
    1. Ioana Post author

      Hai că nu-i aşa scump, m-ai făcut să le caut site-ul celor de la Valoria. Un espresso e sub 3 Euro, merge şi fără vizită medicală :)). În schimb dacă vrei felurile principale, e jale. Uite: http://www.praha.valoria.cz/drink-menu-prague

      Spune-mi dacă vrei să mergi, că vin şi eu, m-oi scobi cumva de-un crevete :))) :*

      Reply
  3. Pingback: Pierdută în Cetatea Pragăi |

  4. Pingback: Prin Stare Mesto, oraşul vechi al Pragăi |

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.