Praga: Minunata stradă Nerudova

Pe Nerudova am ajuns pentru prima oară la puţin timp după ce aterizasem la Praga. N-a fost cea mai fericită întâlnire. Mă durea rău spatele după contorsionismul din avion, trebuia să mai pierd câteva ore bune până să intru în posesia camerei de hotel şi să pot face câteva exerciţii de kineto. Mi-era îngrozitor de sete şi n-aveam apă nici măcar cât să pot înghiţi o pastilă de Arcoxia. Bani, nici atât. Adică aveam, dar nu coroane ceheşti. Cardul de credit îl folosesc doar în situaţii extreme, am şi eu fixurile mele.

Singurul obiectiv turistic care mă interesa în condiţiile date era o casă de schimb valutar care să-mi inspire încredere. Atâta doar că lumea îmi băgase în cap poveşti terifiante despre ţepele încasate de la casele de schimb şi băncile pragheze, aşa că, după ce trecusem deja pe lângă vreo zece dintre ele, tot lefteră şi însetată şi îndurerată eram. Unde mai pui că, parcă, începuseră să se manifeste şi alte nevoi fiziologice. Or, ca să mergi la budă în Praga îţi trebuie, aţi ghicit, bani!

Cam aşa se prezentau lucrurile când am coborât din Hradčany, pe nişte scări, spre Malá Strana (Oraşul Mic), zice-se cel mai bine conservat cartier istoric din Praga. Am intrat direct pe Calea Regală, străbătută odinioară de regii Boemiei în drumul lor spre încoronare, pe axa care leagă Oraşul Vechi de Castel, via Podul Carol. Mai exact, pe cel de-al patrulea tronson al ei, ultimul, Strada Nerudova. Care m-a enervat instantaneu. Nu că n-aş fi fost deja gata nervoasă. Mai mult decât palatele baroce mi-au sărit în ochi casele de negustori cu firmele executate în relief pe frontispiciul clădirilor, un fel de însemne heraldice.

Nu că n-ar fi fost frumoase, ale dracului de frumoase sunt, tocmai asta era problema mea. A fost momentul în care am ajuns la concluzia că Praga e prea mult pentru mine. Prea multă frumuseţe pe metru pătrat, prea mare concentraţia de minunăţii. Parcă mă lovise trenul. Mi s-a făcut instantaneu dor de simplitatea capitalelor baltice, reperul meu în materie de frumuseţe urbană. Bun, şi eu ce fac acum? Am timp şi chef să petrec ore în şir pe o singură stradă ca să-mi belesc în tihnă ochii la leii, racii, mieii, măgarii, Medusele, sorii şi lebedele de pe clădiri? Sau trec ca vodă prin lobodă printre ele şi-mi văd de viaţă, urmând ca acasă să mă lovească frustrările la fiecare fotografie descoperită cu locuri prin care am trecut, dar pentru care n-am avut ochi? Am adoptat varianta cu loboda, în cele din urmă. Atunci.

Într-o altă zi, spre seară, am hotărât că am. Şi timp, şi chef pentru Nerudova. Prea nu-mi ieşea din minte. Aşa că m-am întors şi am luat la purecat faţadele fostelor case de meşteşugari şi comercianţi. Despre unele am găsit informaţii, despre altele am fost nevoită să-mi dau cu presupusul. „La trei viori mici”, fosta reşedinţă a lutierilor din familia Edlinger în secolele XVII-XVIII. „La cheia de aur”, cândva atelier de lăcătuşerie. „La cupa de aur”, odinioară orfevrărie. „Măgarul de lângă leagăn” e o altă denumire pe care am găsit-o într-un ghid. Hm, nu ţin minte să fi văzut niciun măgar, leagăne cu atât mai puţin. Cum era cu frustrările alea? Noroc că nici google nu vrea să mă ajute cu imagini cu măgari şi leagăne în Praga. Culmea e că mă trimite la o postare de-ale mele, mai veche, cea despre Kremlin. :)) În primul moment, n-am priceput de unde până unde, abia apoi am văzut că amintisem acolo de nişte instrumente de tortură ale cretinilor ălora de inchizitori, măgarul spaniol şi leagănul lui Iuda. 🙂

Am presupus că „La mielul roşu” a fost măcelărie. Sau poate vreun atelier de dărăcit şi tors? Una dintre case are pe frontispiciu un leu roşu cu un pocal auriu. Farmacie? Cârciumă? Alte variante? Apoi, o clădire cu un rac verde-cenuşiu. Negoţ cu peşti şi raci din Vltava? Sau acolo o fi trăit la vremea lui astrologul şef al Pragăi? :))

Sunt şi simboluri cărora, oricât m-am strofocat, nu le-am găsit o noimă. Cum ar fi capul Medusei, aurit, desigur, pe una dintre clădiri. Poate vreun strămoş de-al lui Versace? :)) Sau cei doi sori de pe una dintre cele mai cunoscute clădiri, în care şi-a petrecut o parte din tinereţe poetul Jan Neruda (1834-1891), cel care a dat numele străzii.

După ce m-am săturat de jocul de-a ghicitul, cu menţiunea că m-am săturat greu, mi-am îndreptat atenţia asupra a două palate baroce splendide, aflate aproape faţă în faţă. Unul dintre ele, Palatul Morzin (1713-1714), cu maurii săi încătuşaţi pe faţadă, găzduieşte tocmai Ambasada României. Trebuie să recunosc că mi-a fost drag să-mi văd steagul fluturând pe una dintre cele mai frumoase străzi din Praga. Şi, cică, în 1601 Mihai Viteazu ar fi poposit acolo. Nu m-am lămurit exact ce înseamnă „acolo”, având în vedere că palatul nici măcar nu era construit, dar pentru asta tot nu mi-am putut stăpâni un rânjet larg, închipuindu-mi-l pe Viteaz stând la coadă cu orele după vreo ştampilă, confruntat cu birocraţia şi nepăsarea care domnesc în ambasadele şi consulatele noastre.

Celălalt palat, Thun-Hohenstein (1716), cu portalul flancat de doi vulturi de piatră cam contorsionişti, e sediul Ambasadei Italiei. Frumoase sunt amândouă, dar parcă „al nostru”-i mai frumos. Că-i al nostru. 🙂

Motivul principal pentru care nu voi uita vreodată minunata Nerudovă e însă altul. Într-o altă postare mă lăudam că decizia de a bea o cafea la momentul potrivit a fost a doua cea mai bună decizie luată în Praga. Nu mai ştiu acum dacă o fi fost chiar a doua, la fel de bine poate să fi fost a treia sau a patra sau a cincea cea mai bună decizie. Cea mai bună şi mai bună dintre ele a fost însă sigur luată pe strada Nerudova. Tot ce vă pot spune e că, dacă Dumnezeu există, atunci stă ascuns împreună cu toţi serafimii şi heruvimii în tuburile orgii Bisericii Teatinilor Maica Domnului a Veşnicului Ajutor (Biserica Sf. Kajetan) de pe Nerudova 22, 118 00 Praha 1-Malá Strana. Şi că, revenind la lucruri mai lumeşti, biletul de intrare la concert a costat în jur de 22 Euro. Adică 600 de coroane ceheşti, care niciodată n-au fost investite mai bine.

Ioana

10 thoughts on “Praga: Minunata stradă Nerudova

  1. TANIA

    Am prins si la noi cateva ateliere de mestesugari (evrei cu precadere) si-mi placea sa ma uit in vitrina lor:) n-aveau blazoane, dar aveau niste firme haioase:)))Te invidiez pentru Bach,la biserica Sf. Kajetan!Ai pus si programul…sa vedem ce-ai ascultat, si Mozart,si Vivaldi….Frumos,Ioana:*Si splendida Praga…sper sa ajung!!!

    Reply
    1. Ioana Post author

      Îţi doresc din tot sufletul să ajungi la Praga, să descoperi propria ta Nerudovă, palatul în care să te declari singura stăpână, orga ta personală cu heruvimi şi serafimi, să bei o cafea şi pentru mine la Valoria!!! Până atunci, preţ de încă câteva postări, voi încerca să te tentez în continuare :):*

      Reply
  2. Pingback: Pe scurt, din Mala Strana |

  3. Pingback: Prin Stare Mesto, oraşul vechi al Pragăi |

  4. Pingback: Câteva cuvinte despre cel mai nou oraş vechi al Pragăi: Nové Město | De pe drum …

  5. Pingback: City break la Bistriţa. Ziua întâi. Frumos, dar, mai ales, periculos! (2) | De pe drum …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.