Pe (lângă) Transfăgărăşan

Mă întreba o cunoştinţă undeva prin toamnă dacă, în condiţiile traficului intens de pe Transfăgărăşan, mai există potecile marcate care te urcă per pedes de la Bâlea Cascadă (1234 m) la Bâlea Lac (2034 m) (mă rog, tu le urci de fapt, nu ele pe tine), respectiv dacă mai sunt practicabile. Întâmplarea face că am parcurs unul dintre traseele astea în era noastră – era noastră însemnând din 2010 încoace, de când am în calculator fotografii în format digital – şi m-am gândit încă de atunci că n-ar strica o postare pe tema asta.

Am abandonat însă ideea după ce am constatat că, în ziua cu pricina, nu prea am avut chef să scot aparatul din husă. În plus, parcă mă cam lasă şi memoria, nu am foarte multe amintiri reale din tura respectivă şi nici nu prea am chef să transform bloguleţul meu în blog de ficţiune. Mi-am spus, în fine, că nu e până la urmă traseul ăsta chiar aşa o mare filozofie, încât să trebuiască musai să scriu despre el. Drept care, am lăsat-o baltă.

Acum însă, mă apucasem să scriu despre un weekend prelungit în Munţii Hăşmaş în care, pe o ploaie sâcâitoare şi continuă, ne-am tot urcat succesiv pe diverse stânci cu veleităţi de puncte de belvedere, în condiţiile unei vizibilităţi la câţiva amărâţi de metri. Cum scriam eu aşa, am avut o revelaţie. Ce-ai, femeie, ai de gând să devii bacoviană cu totul? De vreo două luni încoace, dacă nu mai bine, nu faci altceva decât să măcăni că te plouă, ba la Buenos Aires, ba la Iguazu, ba în Rio de Janeiro. Ia mai schimbă foaia! Să fie soare, muuult soare!

Aşa că am abandonat postarea cu ploaie multă (de fapt, am amânat-o) şi am început să caut prin foldere după cer albastru. Am dat rapid de el, de cerul albastru de noiembrie, tocmai în puţinele fotografii pe care le am de la Bâlea.

Fie atunci, mi-am zis, hai totuşi să încropim câteva vorbe şi despre traseul ăsta. Ţin minte că era o zi splendidă de noiembrie şi că ne-am alăturat unui prieten care urma să urce Transfăgărăşanul pe bicicletă. Noi, pe jos. Ca să nu aştepte la Bâlea Lac prea mult după noi, am optat pentru cel mai scurt dintre trasee, marcat cu triunghi albastru, care străbate Valea Bâlii.

În primele minute, după plecarea de lângă staţia telecabinei şi traversarea pârâului Bâlea, ne-a însoţit şi crucea roşie, care mai apoi ne-a părăsit, pentru a ajunge în final tot la Bâlea Lac, prin Valea Doamnei. Parcă am bâjbâit un pic la intrarea în pădure căutând marcajul, de aici încolo însă, nu mai apare nicio problemă de orientare.

Vreo jumătate de oră de urcuş mai abrupt prin pădure, apoi panoramă asupra cascadei Bâlea (se poate şi coborî la baza ei, pe potecă nemarcată). Imediat după cascadă, pădurea începe să facă loc jneapănului şi golului alpin, iar panta se îndulceşte considerabil. Practic te afli aproape pe curbă de nivel, având în permanenţă privelişte deschisă spre şoseaua aflată jos, în stânga. Mai nasol e pe final, când şoseaua „te ajunge” din urmă şi eşti nevoit să o traversezi de câteva ori până să atingi destinaţia finală, restaurantul Cabanei Bâlea Lac, desigur :)). Tocmai ăsta e motivul pentru care nu aş recomanda nici în ruptul capului parcurgerea traseului în sezon estival, când e plin de maşini.

Cam asta ar fi. Tot traseul ne-a luat la dus un pic sub trei ore, la întoarcere probabil chiar ceva mai puţin. Şi, am minţit când am afirmat că nu am amintiri. Am două mari şi late, parcă ar fi fost ieri. În primul rând, cu toată vremea blândă, mirosea puternic a iarnă. Care, de altfel, nu s-a lăsat aşteptată mai mult de 24 de ore. Şi, în al doilea rând, Doamne ce minunăţie de supă de dovleac am putut mânca la cabană! De atunci tot încerc alternative, dar parcă nicio altă supă-cremă de bostan nu s-a mai ridicat la nivelul ăla.

Ioana

8 thoughts on “Pe (lângă) Transfăgărăşan

  1. TANIA

    Ce vreme frumoasa ai prins!n-ai zice ca-i noiembrie! Superba imaginea cu Transfagarasan-ul ,este trecuta printre cele mai frumoase din lume (soseaua) . Este bine ca inca mai sunt turisti inspre Balea , in ultimul timp ,foarte multi romani “bifeaza”locatii exotice!!ca-i la moda?!! Vad ca tot incerci sa muti muntii ,sau zidurile? exerseaza in continuare ,cine stie….intr-o zi:)))) Post Scriptum: cred ca banalul dovleac , la altitudine se innobileaza;) de asta avea alt gust:))). Bravo ,Ioana:*

    Reply
    1. Ioana Post author

      Da, da, vreau să-i iau şi să-i mut mai aproape de casă :))). Da, normal că e bine că sunt turişti, dar atitudinea multor dintre turiştii ăştia e păguboasă rău pentru munte şi pentru ţărişoară până la urmă. N-am nicio treabă dacă cineva vrea să urce stânca pe tocuri cui, e fix optiunea fiecăruia, aş suporta până şi manelele, că-s biodegradabile :))), însă lăsatul unor munţi de gunoaie în urmă, tăiatul de jnepeni pentru focul de grătar, smulsul bujorilor cu rădăcină, ATV-urile care o iau pe unde îi taie capul pe idioţii care le mână sunt treburi care mă aduc în pragul isteriei. Aş prefera să se ducă să-şi “facă de cap” în locurile alea exotice şi la modă şi să ne lase munţii în pace. Pe de altă parte nuuuu, nu e altitudinea de vină, eu sunt fană mare a supei-creme de dovleac oricum, dar cea de la Bâlea chiar a fost senzaţională. Îmi plouă-n gură :(. Merci, Tania :*

      Reply
  2. florin

    Mi-a revenit memoria:cand aveam vreo 12 ani, am urcat cu ai mei la Lacul Capra> Pe drumul de intoarcere ne-a prins o ploaie rece, mocaneasca. Jos ne astepta cabanierul cu 2 romuri (pentru parinti) 4 ceaiuri si 4 ciobe de perisoare. Eu si a mea surioara care nu mancam decat ciorba strecurata, am lins tot, inclusiv legumele tocate in ciorba, iar ani de zile am ramas cu convingerea ca o ciorba mai buna nu poate exista!!!

    Reply
    1. Ioana Post author

      Nu se pune! A fost frumos afară şi după doar 3 ore de urcuş nici obosită nu eram. A fost pur şi simplu genială supa aia, despre ea vorbeam când îţi ziceam că trebuie să aibă seminţele în ea, un pic prăjite. Culmea e că am mai fost ulterior o dată şi nu mai era acelaşi lucru.Hai că şi a ta e bună, dar parcă aş pofti la una de pleurotus. Te bagi? 😀

      Reply
  3. Adina

    Nu te mai extazia aşa! Dă-o încolo de supă cremă de dovleac, uit-o, că rămâi fără bucatarii de pe lângă tine! :->

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.