Moscova, la final

După trei zile petrecute în capitala Rusiei, puteam să jur că nu-mi place Moscova. Per global, zic. Punctual, da. Eram cel mai fericit om de pe pământ fiindcă avusesem ocazia să văd Kremlinul, muzeele moscovite mi-au produs adevărate epifanii. Dincolo însă de obiectivele turistice, parcă nimic nu mă lega de metropola rusă.

Blocuri cenuşii, bulevarde anonime, oameni la fel de mohorâţi ca vremea de afară. La Sankt Petersburg soarele strălucea pe cer şi se anunţau 24 de grade. Aşteptam cu nerăbdare să las în urmă Moscova şi cele 13 grade ale ei, fără nicio urmă de regret şi fără să-mi treacă prin minte că, vreodată, mi s-ar putea face dor.

Apoi însă, în ultima după-amiază, ploaia a decis să se oprească totuşi pentru câteva ore, atâta cât să permită o croazieră pe Râul Moscova într-un vaporaş deschis, fără umbrelă, glugă sau pungi în cap. Şi, navigând aşa, alene, pe lângă locuri deja cunoscute, privind pentru ultima oară Kremlinul şi catedralele moscovite, clădirile surori ale lui Stalin, descoperind locuri şi lucruri noi, m-am trezit dintr-odată cu un fel de apăsare pe piept, un fel de inimă albastră. M-am scuturat atunci şi am alungat jalea care ameninţa să mă ia în stăpânire, fără să pricep prea bine ce-i cu ea şi ce doreşte de la mine.

Abia mult mai târziu, acasă, în faţa televizorului, când am început să tresar la fiecare imagine din capitala Rusiei văzută la ştiri sau în cine ştie ce documentar, am înţeles că dorul de Moscova, ăla pe care nu-l aşteptam să vină vreodată, se instalase deja în mine. Atunci, în Moscova.

Ioana

2 thoughts on “Moscova, la final

  1. TANIA

    Sa inteleg ca vremea ploioasa, mohorata ti-a creat un soi de plictiseala? Bine ca n-a tinut mult, Moscova ramane dincolo de toate una dintre cele mai interesante destinatii de vacanta. Poate si din cauza amestecului de arhitectura veche, de pe vremea tarilor, cu cea de pe vremea lui Stalin – pana la urma fac parte din istoria mai mult sau mai putin fericita a acestui oras (bine ca nu s-au demolat, ca la noi:) Dupa cum imbratisezi drapelul, pana la urma Rusia ramane printre destinatiile tale preferate – chiar si in amintiri :)Frumos Ioana:*

    Reply
    1. Ioana Post author

      Păi tocmai asta e, amestecul ăla de arhitectură veche cu cea de pe vremea lui Stalin, Hrusciov, Brejnev, aproape că nu există. S-a demolat, s-a demolat în draci, cred că mai mult decât la noi, inclusiv în interiorul zidurilor Kremlinului au fost făcute una cu pământul mai multe mănăstiri pentru a face loc hidosului Palat al Sovietelor. La cât de mare e oraşul, zonele în care au fost cruţate câteva clădiri istorice sunt ca nişte picături de apă în deşert. Dar, vorba ta, Moscova e Moscova, dincolo de aspectul estetic. Am rămas cu impresia celor mai frumoase muzee din lume. Şi, parcă, mi s-a părut un oraş un pic mai rusesc decât Sankt Petersburg, care e de mii de ori mai frumos în sine, dar are cumva un aer nordic, mai îndepărtat de spiritul rus. Mulţumesc :*

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.