Moscova – Două catedrale, o singură ploaie

Mai întâi gigantica Catedrală a Mântuitorului (sau Catedrala Hristos Mântuitorul), cea mai înaltă biserică ortodoxă din lume (103 m). Încă. Acest Taipei 101 al ortodoxiei urmează a fi detronat în cel mai scurt timp de un soi de Burj Khalifa al bisericilor răsăritene. BOR nu doarme! Şi, dacă tot n-are somn, s-a gândit să mântuiască neamul românesc. Pe banii lui, ai neamului, desigur.

Nici despre catedrala moscovită n-aş putea afirma că m-a dus pe culmile extazului, dar, măcar, în cazul ruşilor am înţeles de ce au ţinut să o construiască. Reconstruiască, de fapt. Ideea ridicării bisericii a apărut după înfrângerea trupelor lui Napoleon de iarna rusească ţarul Alexandru I. Alexandru a apucat să aşeze piatra de temelie în 1817, undeva pe Colina Vrăbiilor, apoi au fost însă ceva probleme cu proiectul, cu solul, cu arhitectul, cert e că, într-un final, construcţia a fost sistată.

Următorul ţar, Nicolae I, a relansat ideea. Prea era de prestigiu victoria împotriva lui Bonaparte ca să nu amintească de ea ditamai catedrala. Alt arhitect (neamţul Konstantin Thon), alt proiect, altă locaţie, pe malul stâng al Râului Moscova de această dată. N-a apucat însă nici Nicolae să-i facă inaugurarea. De fapt, nici el şi nici succesorul său, Alexandru al II-lea, asasinat de nişte nemernici de anarhişti în 1881, chiar anul în care ar fi trebuit să aibă loc ceremonia. Până la urmă, onoarea i-a revenit lui Alexandru al III-lea, venit la Moscova pentru propria încoronare, în 1883.

Catedrala n-a avut însă viaţă lungă, aşa cum n-avea să mai aibă nici Rusia ţaristă. Pentru că bolşevici, revoluţie, Stalin. Care Stalin a decretat că pe locul catedralei ar da mai bine un Palat al Sovietelor. Biserica a fost detonată pe 5 decembrie 1931, minunatul palat n-a mai fost construit, după moartea lui Stalin s-a renunţat cu totul la idee, de fapt palatul s-a transformat în bazin de înot în mandatul lui Nikita Hruşciov.

Apoi Glasnost, Perestroika, Gorbaciov, ştiţi voi. Apropo, nu faceţi greşeala să vă exprimaţi cumva laudativ la adresa lui Gorbaciov de faţă cu un rus. Dacă totuşi nu vă puteţi abţine, o faceţi pe propria răspundere. Boris Elţîn, revenirea la ortodoxie, înfiinţarea unei fundaţii pentru strângerea de fonduri, donaţii grămadă făcute de mai bine de un milion de moscoviţi. Zero ruble date de guvern. Se aude, BOR?

Inaugurare în anul 2000. În teorie, au fost respectate cu stricteţe planurile originale ale primei catedrale, în practică zice-se că nu prea. Exteriorul nu mi-a displăcut, chiar dacă n-aş putea spune că mă omor după aşa-zisul stil pseudorusesc (tradiţional rus combinat cu elemente bizantine), în schimb interiorul m-a sufocat. Mult, mult prea încărcat pentru gusturile mele. Aur din belşug, picturi murale mult prea înghesuite, unde mai pui că, oricât şi-ar fi dorit moscoviţii, n-ar fi reuşit să-i învie pe alde Kramskoi sau Surikov să refacă picturile originale.

Până la urmă, cam astea sunt catedralele ruseşti, foarte tare nu diferă de ale noastre, ştiam la ce să mă aştept şi că n-au fost ridicate ca să-mi satisfacă mie personal gusturile rafinate. Dacă nu-mi convenea, trebuia să sar din start peste catedrala vieţii şi să mă înfig într-o crâşmă, să-mi găsesc un rus cu voce gravă, el să-mi cânte despre Kalinci, Katiuşe şi ochi negri, iar eu să beau, să plâng şi-apoi să uit. Sau invers. Să-i cânt eu despre cobzari, ciobănaşi şi copaci fără pădure, iar el să bea, să plângă şi-apoi să uite.

Catedrala Vasili Blajenîi din Piaţa Roşie. Probabil, cel mai cunoscut simbol al Rusiei. Mi-o închipuiam mai mare, mai colorată, mai strălucitoare. Nu e. Iar interiorul ei e cel mai „sărăcăcios” din câte interioare de biserici mi-a fost dat să văd în Rusia. Pe moment am fost cumva dezamăgită. Realitatea nu bătea cu aşteptările. Au trecut câteva săptămâni bune până să realizez că, dintre toate catedralele ruseşti, cea a Fericitului Vasile mi-a plăcut cel mai mult. Poartă amprenta ţarilor moscoviţi, a Rurikizilor, Godunovilor şi primilor Romanovi, n-a fost atinsă de megalomania ţarinelor secolului 18 şi de cea a Alexandrilor şi Nicolailor din veacul următor.

De fapt, nu e o singură biserică, sunt opt bisericuţe diferite, fiecare cu cupola ei, grupate în jurul celei de-a noua, cea mai înaltă (47,5 m). Construcţia a început din ordinul lui Ivan cel Groaznic, în 1555, pentru a celebra victoriile asupra tătarilor din Hanatul Kazanului, şi a fost finalizată în forma iniţială în 1561.

O legendă spune că Ivan l-ar fi întrebat la final pe arhitect, Postnik Iacovlev, dacă ar mai fi în stare să construiască o asemenea minunăţie de catedrală. Arhitectul i-ar fi răspuns că ar putea construi una încă şi mai frumoasă, ceea ce l-a făcut pe ţar să se enerveze şi să dea ordin să-i fie scoşi ochii. Doar o altă aberaţie din ciclul „Hai să-l scoatem pe Ivan ăsta cel mai sinistru personaj din istorie”, având în vedere că Postnik Iacovlev şi-a văzut de viaţa lui şi a continuat să ridice mănăstiri şi biserici, într-o perioadă în care ţarul era deja oale şi ulcele. Cum ar fi chiar una dintre bisericuţele astea, ridicată peste cripta nebunului întru Hristos, Vasile Blajinul, reînhumat aici în 1588.

Aici, într-una dintre biserici, l-am găsit şi pe rusul meu cel cu voce gravă. Nu era tocmai atmosfera ideală, nu cânta numai pentru mine, n-aveam nici paharul de vodkă în faţă, n-am băut, n-am plâns şi n-am uitat, dar omul, acompaniat de un cor bisericesc, cânta dumnezeieşte. Pur şi simplu dumnezeieşte.

Ioana

P.S. Am uitat să vă spun de ploaie. Nu-i bai, cred că se vede din fotografii cum stătea treaba.

3 thoughts on “Moscova – Două catedrale, o singură ploaie

  1. TANIA

    Las` ca le aratam noi ca suntem mai inalti in catedrale, poate din BOR, ne vor arata ca suntem si cei mai inaltatori?? :)) Cei mai modesti, smeriti, drept-credinciosi, cinstiti,milosi? Citand din blogul tau: se aude, BOR?:) Chiar si pe ploaie, Moscova ramane Moscova!Indiferent de regimul sub care au fost construite, catedralele raman simboluri ale Moscovei. Bravo Ioana, interesanta pelerina :))))

    Reply
    1. Ioana Post author

      Nu se aude până acolo din păcate, suntem noi prea jos şi ei prea sus. Am senzaţia că noi stăm la demisol, Bărbosul însuşi pe la etajul 2 aşa, la penultimul etaj s-a mutat Arsenie Boca iar BOR sus de tot, la penthouse :(((. Pelerina era iniţial pentru bicicletă, apoi am început s-o frec pe la munte, că era uşoară, acum văd că a ajuns să vadă lumea 🙂 :*

      Reply
  2. Pingback: Catedrala Hristos Însângerat şi povestea ultimului mare ţar |

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.