Josefov – Cartierul Evreiesc din Praga

Nu sunt un aşa-zis budget traveller, nici n-am de gând să devin unul, n-o să vă prezint vreodată bugetele mele de călătorie, care colcăie de cheltuieli voluptorii, de multe ori inutile şi stupide. Sunt ale mele, mi le asum şi le îmbrăţişez cu drag. Încasez de regulă cu seninătate mai mult sau mai puţin inevitabilele ţepe, noi să fim sănătoşi.

Când însă, dincolo de faptul că prost nu-i cine cere, prost e cine dă, începe să mi se pară că unii fac negoţ la suprapreţ cu tragedii umane de proporţii inimaginabile, jucându-se abil cu sentimentele de vinovăţie ale unor turişti care nu erau nici măcar în stadiul de proiect pe vremea Holocaustului, mi se cam duce toată seninătatea.

Când am ajuns în Cartierul Evreiesc din Praga, eram deja păţită. Cu doar câteva luni în urmă, la Budapesta, stăteam la coadă la chioşcul unde se vindeau bilete de intrare pentru Marea Sinagogă. Era prima mea zi în capitala Ungariei, eram încă paralelă cu preţurile în forinţi. N-au fost puţini cei care s-au apropiat de geam, au scanat din ochi tarifele, şi-au făcut cruce şi s-au dus cu Domnul. Eventual, după o porţie de râs isteric.

Normal că într-o primă fază m-am strâmbat în gând la ei, catalogându-i drept mici neo-hitlerişti, pentru ca la final să constat că, de banii pentru una bucată sinagogă (am optat pentru cel mai ieftin dintre bilete), aş fi putut vizita cu ghid Parlamentul maghiar plus Muzeul Naţional cu toate expoziţiile sale, inclusiv temporare. Şi să mă întreb, nu fără oarecare sarcasm, dacă mi s-au cerut vreodată bani la intrarea într-o moschee activă. Răspuns final: nu, niciodată!

În fine, m-am abţinut atunci de la orice comentariu în direcţia asta pe blog, pentru că, nu-i aşa, nu se face. Poţi să zici nasoale de români până ţi se strepezesc dinţii, poţi să zici de francezi, de nemţi, de americani, dar Doamne fereşte să îndrepţi vreo critică, chiar şi punctuală, înspre vreun reprezentant al poporului ales, că eşti antisemitul lui peşte. 

După care, am ajuns la Praga. Îmi doream să vizitez două obiective: Sinagoga Veche-Nouă (Starnova) şi Vechiul Cimitir Evreiesc. Nu s-a putut. Pentru a cuprinde cele două obiective, am fost nevoită să cumpăr cel mai scump dintre toate biletele combinate pentru aşa-numitul Muzeul Evreiesc, care mai include alte patru (foste) sinagogi plus o sală de ceremonii. Nu, nu voiam să văd cinci sinagogi în acelaşi oraş, la fel cum nu vreau să văd cinci biserici baroce, cinci moschei, cinci mănăstiri din lemn, cinci temple buddhiste, cinci pinacoteci, cinci muzee ale sexului, cinci orice.

Preţul? 480 CZK. Sunt 18 Euro, poate că la modul absolut nu pare mult, prin raportare la orice alt tarif al muzeelor din Praga e, însă, o glumă proastă. La momentul respectiv, cel mai scump circuit în Hrad-ul praghez, cea mai vastă incintă fortificată medievală din lume, care includea Catedrala Sf. Vitus cu criptă cu tot, Vechiul Palat Regal, Expoziţia „Povestea Castelului Praga”, Bazilica Sf. Gheorghe, Strada de Aur cu Turnul Daliborka, Turnul Pulberăriei şi Palatul Rosenberg, costa 350 CZK.

L-am plătit? L-am plătit! Pentru că, aşa cum ziceam mai sus, prost nu-i cine cere, prost e cine dă. Şi pentru că m-am simţit cumva obligată moral de soarta îngrozitoare pe care au avut-o milioane şi milioane de oameni. Oameni care nu au prea mari legături cu cei care astăzi încasează la greu. După ce-am plătit, am rămas însă cu un asemenea gust amar, încât tot cheful meu de a vizita şi înţelege s-a dus pe apa Sâmbetei.

Totuşi, ce mi-a plăcut? Sinagoga Veche-Nouă, cel mai vechi monument din cartierul evreiesc şi una dintre cele mai vechi sinagogi din Europa (sec. 13). Simplă şi gotică. O doamnă în vârstă, evreică, probabil angajată, m-o fi văzut că mă uit ca mâţa-n calendar şi a venit să mă întrebe dacă îmi poate oferi vreo lămurire. Am întrebat-o despre portalul de la intrarea în sala principală, despre elementele decorative ale cheilor de boltă. A rămas cu mine minute bune, servindu-mi cu căldură poveste după poveste, încântată de faptul că o ascultam cu interes. De departe, cele mai plăcute momente ale vizitei în Josefov.

Sinagoga Starnova

Ce m-a impresionat? În Sinagoga Spaniolă mi-au atras atenţia nişte vederi trimise atunci, în anii războiului, de evrei deţinuţi în lagărul de concentrare de la Terezin. Texte scurte, toate în limba germană, trecute cu siguranţă prin filtrul Gestapo-ului. Suntem bine sănătoşi, vărul X e puţin răcit, probabil că mai rămânem aici o lună, două, sper că sunteţi la fel de bine şi voi, aşteptăm cu nerăbdare să ne revedem. Mi s-au umplut ochii de lacrimi…

Sinagoga Spaniolă

Ce m-a dezamăgit? Vechiul Cimitir Evreiesc. Cred că am avut nişte aşteptări prea mari de la cimitirul medieval cu morminte suprapuse, citisem inclusiv că, mistic, energetic sau cine mai ştie cum, ar fi cel mai întunecat punct al Europei, în fine. Poate dacă m-aş fi dus noaptea, singură. În plină zi am asistat la o cotcodăceală continuă, lumea îl căuta într-o disperare pe Rabbi Löw, panouri explicative în engleză nu există, de fapt nu există nicăieri în tot cartierul (excepţie Sinagoga Starnova), pentru un ghid audio ar fi trebuit să scot din buzunar alte 250 de coroane.

N-am înţeles prea bine nici povestea Golem-ului, realitatea e că îmi e total străină cultura mozaică şi, în condiţiile date, probabil aşa va şi rămâne.

Vechiul Cimitir Evreiesc

Prin restul sinagogilor, Pinkas, Klausen şi Maisel, am trecut ca prin brânză, mă săturasem să nu pricep nimic, mă durea spatele de la atâta stat în picioare, asta a fost.

Cartierul în sine nu mai aminteşte cu nimic de un ghetou evreiesc, e probabil cel mai elegant district al Pragăi. În 1848, evreii au primit drepturi cetăţeneşti depline din partea împăratului, cei mai înstăriţi au părăsit de îndată ghetoul, casele au decăzut încet-încet, iar la sfârşitul secolului 19 cartierul a fost demolat, cu excepţia clădirilor şi cimitirului care astăzi fac parte din muzeu.

M-am plimbat o vreme printre clădirile în stil Art Nouveau, am căutat şi am găsit ciudata statuie a lui Kafka, apoi, somată de urletele vertebrelor mele tasate, m-am oprit să beau o cafea pe o terasă la întâmplare. Gust dubios, 4 Euro dintr-un foc (cam dublu spre triplu faţă de preţurile random pragheze). Nimerisem un restaurant kosher.

 Ioana  

7 thoughts on “Josefov – Cartierul Evreiesc din Praga

  1. Anda

    Ma intreb cand ai stat tu ultima data acasa, pur si simplu, cuminte acasa, cocotata in varful patului si meditind adanc…. iti umbla piciorusele alea de nu se poate!!!!!!!!
    pupici ioana:*

    Reply
    1. Ioana Post author

      Uite-acum! :)) Mi-am propus să stau cocoţată în vârful patului până văd grade cu plus în termometru. Fac asta de săptămâni bune. Azi nici măcar tura de parc nu mi-am dat-o cu maxima la minus 17 grade. Şi, după cum arată prognoza, cred că prin aprilie aşa mai scot nasul la înaintare. Deh, noi să fim sănătoşi!
      Pupici, Anduţa :*

      Reply
  2. Adina

    Hai, scrie si despre Moscheea Esmahan Sultan. Te-ai descaltat,ai vazut, ai simtit, ai baut un ceai si ai plecat…

    Reply
    1. Ioana Post author

      Intraseşi cu comentariul în moderare şi nu pricepeam de ce. Un h în plus în adresa de mail, comentator nou 🙂
      N-am poze de la moschee, a fost atunci când mi se bulise cardul de memorie…
      Dar poate mai ajung, cine ştie, chiar mi-aş dori, că tare mult mi-a plăcut!

      Reply
  3. Tania

    Avem si noi,la Bacau,un vechi cimitir evreiesc(exista si unul mai nou). acelasi aspect dezolant. Socante preturile,probabil obiectivele sunt administrate de evrei, recunoscuti pentru ”darnicia” lot.

    Reply
    1. Ioana Post author

      Dacă ajungi la Praga, şi vei ajunge, te rog mergi şi vizitează Mănăstirea Sf. Agnes, nu e foarte departe de cartierul evreiesc (un pic mai la nord). Aş fi vrut să-mi spună şi mie cineva asta atunci când am stat să aleg între sinagogi şi mănăstirea cu pricina şi am ales sinagogile.

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.