Insula Gozo, pe repede înainte (2)

De la Templul Ġgantija, paradisul de odinioară al femeilor pofticioase, ne-am îndreptat către vestul insulei, unde ne aştepta o altă minunăţie, de această dată made by nature sau made by însuşi God/Allah/insert here zeul preferat, după credinţe şi preferinţe: Fereastra Albastră (Tieqa Żerqa, Azure Window).

E spectaculoasă fereastra „construită” acum milioane de ani din calcare coraliere (cca. 100 m lungime x 20 m înălţime), nu degeaba e cel mai fotografiat obiectiv din Gozo, dar, sincer, nu ştiu zău cât o mai rezista mistralului şi vitelor încălţate. Eroziunea îşi face de cap, în 2012 s-a prăbuşit o parte din boltă, de atunci accesul e interzis. Teoretic. Că, practic, era plin de retardaţi care se plimbau alene pe acolo, pe sus. (Update 9.03.2017: Gata, s-a surpat! La 10 zile de la postare. N-o să mai fac predicţii imbecile niciodată. Jur!)

M-a înfuriat atât de tare imaginea idioţilor, încât, după ce am spus pas unei plimbări cu barca şi după ce m-am învârtit o vreme prin zonă, am aterizat pe o stâncă, pe care m-am plasat strategic fix cu spatele către Azure Window. E adevărat pe de altă parte că, mai mult decât fereastra însăşi, mi-a plăcut golfuleţul de piatră străjuit de Turnul Dwejra, unul dintre turnurile de veghe ale ioaniţilor, pe care văd că nu l-am surprins în poze. De turn zic. Iar golfuleţul meu nu-l puteam admira decât arătându-le ferestrei şi cretinilor de pe ea, mă scuzaţi, curul.

A urmat un sanctuar catolic, un fel de Lourdes gozitan, Bazilica Madonna ta’ Pinu. Zice-se că în 1883, o femeie din Għarb, Karmni Grima pe numele ei, ar fi trecut pe lângă vechea capelă de pe locul actualei biserici şi ar fi auzit din interior vocea Fecioarei, care ar fi îndemnat-o să recite de trei ori Ave Maria. Doamna Grimna s-a conformat ordinului, iar bătrâna ei mamă, grav bolnavă, s-a întremat în mod miraculos. De unde supranumele de Biserică a Miracolelor.  

Biserica e relativ nouă (1920), a devenit loc de pelerinaj, lumea lasă lângă altar bileţele cu diverse doleanţe adresate divinităţii. M-am extras frumos din biserică şi am aşteptat afară, la o ţigară, să-şi termine lumea de scris răvaşele. Mi s-ar fi părut cel puţin ridicol ca, într-o lume în care mii şi mii de copii mor de cancer, foame şi război, să înaintez Fecioarei scrisorele de amor. „Preacurată Fecioară, pot să-ţi spun Mari? Deci, Mari dragă, iartă-mă că te bat la cap, dar mă doare spatele rău de vreo doi ani. Ia deranjează-te dumneata personal şi distanţează-mi niţel vertebrele alea, da, da, de L3-L5 vorbesc, pe loc dacă se poate.” Pe bune acum, ne căciulim în faţa unor popi, dar avem pretenţia să ne tragem de şireturi cu sfinţii!

În fine, după o pauză de masă la un împinge tava, am ajuns şi în Victoria (Rabat), capitala Insulei Gozo. O adevărată medină cu străduţe întortocheate, care aminteşte mai degrabă de stăpânirea arabă (între cca. 870 şi 1127 e.n.) decât de cavaleri, cu toate că, la fel ca oricare altă localitate malteză, e înţesată de biserici.

Am apucat să iau la pas câteva străduţe din Citadelă, am ajuns până sus, unde cândva era acropola romană, am aruncat o privire în interiorul Catedralei Sf. Maria, apoi am coborât, în speranţa că am timp să beau o cafea. Bineînţeles că n-am avut timp, se făcuse târziu, trebuia să revenim încet-încet în portul Mġarr, apoi pe feribot, din nou în autocar şi, în fine, la hotel. După cum ziceam încă din titlu, pe repede înainte.

Ioana  

6 thoughts on “Insula Gozo, pe repede înainte (2)

  1. Tania

    I-am vazut pe cretinii catarati pe Fereastra Albastra…nu-si gravau si numele? Sau macar sa ia acasa o bucata de calcar, semn ca au fost acolo…Asa s-a intamplat cu Acropole,pana au pus grecii paza! Nu mai ramanea nimic in cativa ani. Frumoase imagini, constat ca nu este agitatie pe strazi,sau era pauza de siesta ?:-) 🙂

    Reply
    1. Ioana Post author

      Adevărul e că, atunci când vezi atâta durere-n dos vizavi de tot ce-i frumos şi valoros pe lumea asta, ajungi să îţi doreşti ca atunci când o fi să se surpe, că se va surpa la un moment dat, să o facă de sub nişte dobitoci din ăştia. Zău că mi-aş face pagină de FB doar ca să urmăresc R.I.P-urile şi postările înlăcrimate despre cât de minunaţi au fost ei, dobitocii, la viaţa lor, şi despre cât bine au făcut omenirii. Doamne, iartă-mă! 😀

      Nici nu mai ştiu cât era de aglomerat sau nu, cert e că în labirinturile din medine găseşti oricum tot felul de străduţe goale, că-s prea multe variante între care se împart turiştii, localnicii şi cine o mai fi pe acolo. Mersi :*

      Reply
  2. Mihai

    Ceau Ioana,

    sa inteleg ca esti printre ultimii muritori care a vazut stanca minune inca “live”! Trist, dar macar stii cum arata aievea! Zile minunate.

    Reply
    1. Ioana Post author

      Eh, au mai fost câteva ture şi după mine, mai are Malta destule minunăţii. Că se va duce la un moment dat era clar, însă chiar prea repede s-a dus…motiv să mă înfurie şi mai tare retarzii ăia şmecheri, chiar dacă şi cu ei, şi fără ei, finalul ar fi fost tot acelaşi.

      Gata vacanţa? Intrasem ieri la tine şi mă minunasem 🙂

      Reply
  3. Mihai

    Ceau Ioana, gata. Am venit de la 30-34 de grade afara si 28-30 in apa, la frigul de acasa. O sa vina mai multe postari in viitorul apropiat! Zile minunate.

    Reply
    1. Ioana Post author

      Sunt toată numai ochi şi urechi!
      O primăvară călduroasă, în amintirea celor 30-34 de grade în aer! 🙂

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.