În Cindrel, în căutarea rhododendronului

Au trecut trei luni de când am scris ultimul jurnal de munte, iar până şi pe ăla l-am scris din amintiri. În realitate, ultima oară cel mai recent dădusem ochii cu Măria Sa, Muntele, la începutul ultimei decade din februarie, atunci când „cuceream”, după un traseu surprinzător de spectaculos, Măgura Codlei.

Ar fi absurd să mă plâng acum că-s neumblată, după ce în perioada care s-a scurs de atunci am avut parte de-o vacanţă pe meleaguri thailandeze, am poposit – în premieră pentru mine – în Delta Dunării, am revăzut Râpa Roşie de la Sebeş şi m-am bucurat din plin de primăvară pe coclauri, în apropiere de Răşinari.

De durerile de coloană m-am jeluit deja pe larg, n-o mai fac că devin patetică! Doar aşa, ca fapt divers, ştiţi ce mi-a recomandat medicul? „Mai uită-te şi tu în buletin!” Mda.

Cert e că aveam un stres: posibilitatea ratării bujorului de munte pentru al doilea an consecutiv. Lucrul ăsta nu avea voie să se întâmple, nu? Dintre toţi munţii purtători de straie roz în iunie, Cindrelul îmi e fără îndoială cel mai accesibil. Pe de altă parte, nu voiam nici să mă aventurez pe un traseu foarte lung pentru că … spatele.

Am ales pentru ascensiune cea mai lungă zi din an: 21 iunie 2015. Era duminică şi vreme naşpa, dar traseul nu e foarte greu, îl ştiu şi cu ochii închişi, l-am parcurs fără probleme în condiţii meteo infinit mai nasoale şi, în plus, mi se pusese pata: TREBUIE să văd rhododendronul!

Varianta clasică: autobuz Sibiu-Păltiniş (1442 m) la 7 a.m., apoi pe cruce roşie şi bulină albastră până în Poiana Găujoara, de acolo pe cruce roşie până în creastă, în Şaua Bătrâna (1885 m), unde ajungeam după o oră şi 50 de minute de la plecare. Prea mult n-am rămas nici în şa, era prea frig ca să stai să savurezi peisajele, ci ne-am continuat urcuşul pe bandă roşie spre Vârful Rozdeşti (1954 m).

Nu mai insist asupra traseului, pentru că l-am tot parcurs şi am tot scris despre el în ultimul timp: aici, aici (cu Şaua Bătrâna – Păltiniş aleasă ca variantă pentru coborâre) şi, parţial, aici. Ce m-a surprins până şi pe mine a fost lejeritatea cu care am urcat pantele, nu foarte abrupte, ce-i drept, în ciuda tuturor durerilor din ultima vreme. Şi-au spus cu siguranţă cuvântul şi cei 18 km (fix!) înotaţi în ultima lună. Pe lângă faptul că îmi face bine, înotul rămâne singurul sport de care n-am reuşit să mă plictisesc vreodată. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă se va închide Bazinul Olimpia, aşa cum se pare că se doreşte!

Revenind la traseul nostru, pantele de sub Vf. Rozdeşti sunt de regulă roşii în iunie. Când am ajuns însă acolo, stupoare: nici urmă de bujor. Ne-am tot învârtit, nu pricepeam nimic: nu părea nici trecut, nu părea nici cules, iar să nu fie încă înflorit deloc după 20 iunie pare greu de crezut. Apăruseră între timp în zonă doi băieţi pe care-i depăşiserăm pe drum şi care şi-au dat cu părerea că grindina ar fi de vină pentru lipsa florilor de rhododendron. Habar n-am.

Până la urmă, am descoperit totuşi câteva pâlcuri izolate în stânga potecii pe direcţia de urcare, suficient cât să-mi fac damblaua. Câteva cadre, o pauză de un sfert de oră în care mi-au cam îngheţat mâinile, câteva priviri îngrijorate aruncate înspre cerul plumburiu (care a fost însă cumsecade şi ne-a iertat de ploaie), apoi am revenit în staţiune pe acelaşi traseu, ajungând la timp pentru a prinde cursa de 13:30 spre Sibiu, cu satisfacţia obiectivului atins (mă rog, dacă e să facem abstracţie de aşteptările mele legate de puzderia de bujori), dar mai ales cu bucuria revederii muntelui meu drag.

Ioana

2 thoughts on “În Cindrel, în căutarea rhododendronului

  1. TANIA

    Am inteles ca in Bucegi(desi temperaturile sunt mult mai scazute) au fost multe locuri cu bujori de munte. Este spectaculos sa vezi aceste plante superbe inflorite. Florile albe ( de bumbac) par a fi niste mici lebede zgribulite de frig – ca tot veni vorba si de Delta!Frumos traseu, superbe imagini! P.S. Cred ca doctorul se gandea sa te uiti in buletinul meteo….:)))

    Reply
    1. Ioana Post author

      Ce frumos … mici lebede zgribulite de frig :). Nu ştiu dacă în Bucegi e mai frig, ar trebui atunci să fie cu mult mai frig decât în Făgăraşi pentru că tocmai am aflat de curând cu oarecare surprindere că la aceeaşi altitudine, în Cindrel sunt în medie cu două grade mai puţin decât în Făgăraşi. Mă uit şi la pozele altora, am văzut într-adevăr zone mai întinse de bujor, dar parcă munte cu adevărat roşu precum în anii trecuţi n-am prea văzut. Poate mi se pare mie. Câţiva, tot aşa răzleţi, am văzut alaltăieri pe creastă în Făgăraşi, vor face obiectul următoarei postări :). Merci, Tania :*

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.