Hai afară, la zăpadă :)

Zău dacă nu-mi propusesem să fac ca ursul! În sensul de a mă retrage în bârlog şi a aştepta cu zece pături în cap să vină primăvara. La dracu, de la începutul lui noiembrie încoace am avut parte de ger, ger şi iarăşi ger! Asta după ce sfârşitul lui septembrie şi toată luna octombrie au fost reci ca naiba. Spre final de ianuarie, m-au cuprins însă un asemenea dor de munte şi o asemenea jale, încât până şi eu am fost şocată când m-am trezit lansând provocarea: Hai afară, la zăpadă!

Cosmin a zis pas, Marius a zis hai! Aşa că, în dimineaţa zilei de 31 ianuarie 2017, o dimineaţă cu temperaturi de-a dreptul blânde (ce-s alea -13°C când după Bobotează te lăudai cu -29?), am pornit spre Sâmbăta de Sus.

Drept e că în ceasul al doişpelea aş cam fi dat-o uşor la întors. Mă doare spatele, mă doare burta, dacă iei schiurile io nu mai vin, nu mai aşteptăm totuşi câteva zile până se încălzeşte un pic? Din fericire, nu-l prea dă pe Marius empatia afară din casă. Că, dacă îl dădea, rămâneam în bârlog şi pierdeam aiurea o zi splendidă.

Traseul spre Cabana Valea Sâmbetei (1401 m) mi-a oferit fix porţia de zăpadă, soare şi ger de care aveam nevoie. Nici mai mult, nici mai puţin. Dacă era mai lung, aş fi început probabil să bombăn frigul. Dacă ar fi fost mai scurt, ar fi fost degeaba.

Din locul până în care am putut înainta cu maşina (cu vreo 2 km înainte de podul la care drumul se termină şi începe poteca), am făcut circa o oră şi jumătate până sus. Era bătută o cărare îngustă, parcă mi-a fost chiar mai uşor decât vara. Am avut un spor la făcut paşi cum n-am mai avut de multă vreme. La întoarcere a început Marius să mă boscorodească că am mers prea repede. Marius ăla care mi-a mâncat tinereţile cu marşurile lui forţate. Asta cam spune totul despre cât îmi fusese de dor. Ce să mai, a fost fain, fain, fain!

Un singur regret mic, minuscul, microscopic. Deşi cabana era deschisă, n-am găsit pe nimeni înăuntru. Ce bine ne-ar fi prins un ceai cald!  

Despre traseu, probabil cel mai facil traseu de acces spre o cabană de pe versantul nordic al Făgăraşilor, n-are rost să scriu mai multe. E celebru, cel puţin de când cu BocaMania.

Gata. De-acum poate veni liniştită primăvara!

Ioana

2 thoughts on “Hai afară, la zăpadă :)

  1. Tania

    Mare curaj aveti – daca aparea vreo salbaticiune? Cainele este ghid montan? Nu pomenesti de el,desi pare ca face parte din ” grup” 🙂 Tare frumos iarna prin padure ! Pupici,Ioana!

    Reply
    1. Ioana Post author

      Măi, singura sălbăticiune care mă sperie momentan e durerea de spate :)) Orice tură mai serioasă mă trece instantaneu pe Arcoxia, dar n-a fost cazul acum, a fost perfectă ca timp petrecut mergând.
      Dulăul era de la cabană. L-am găsit jos, a urcat cu noi, apoi n-a mai coborât. N-am mai amintit de el că teoria câinilor însoţitori am făcut-o deja pe larg aici: http://depedrum.ro/blog/magura-cisnadiei-pe-un-picior-de-plai-pe-o-gura-de-rai
      N-avea sens să mă repet.
      Oricum, de data asta am avut alte frustrări, nu luasem parizer cu mine, nu ştiu de ce m-oi fi gândit că pe frigul ăsta n-am ce câine întâlni. Am avut doar biscuiţi, evident că i-am împărţit pe toţi între cei doi câini ai cabanei, eu n-am mai apucat nici măcar unul, aşa că la întoarcere, pe maşină, mi-a fost rău ca naiba cu stomacul gol :)) :*

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.