Despre Ermitaj, cu sentimente amestecate

Dezamăgire? Nu! Nu-i asta. Nu prea ai cum să te declari dezamăgit de un loc în care se întâlnesc Petru cel Mare, Leonardo da Vinci, Rembrandt, Rodin şi Picasso. În schimb, frustrare. Frustrare da, cu grămada! O frustrare instalată a priori. Habar n-am când s-a infiltrat printre aşteptările febrile, sfârşind prin a le sufoca cu totul, când acel „Uau, o să vezi Ermitajul!” s-a transformat în „O să vezi un rahat, o să alergi ca o găină fără cap de la un exponat la altul, până o să-ţi iasă pe urechi!”

Mă uitam buimacă la planul muzeului, nu ştiu cum reuşisem să pun mâna tocmai pe varianta în franceză, probabil ca să fiu sigură că n-am nicio şansă să pricep ceva. A fost mai rău decât la Luvru, cu toate că m-am confruntat cu nişte dureri de picioare sinistre la Paris. Opera unor ghete pe care, în mintea mea nu tocmai luminată, le considerasem comode înainte de plecare. Măcar acolo îmi stabilisem nişte priorităţi clare: statuile egiptene din perioada Amarna, ale lui Akhenaton & Co., decapitata Nike din Samothraki, Codul lui Hammurabi. După care, Dumnezeu cu mila. La Ermitaj nu mi-am stabilit nimic. Că n-am fost în stare, de aia.

Am zis să merg pe varianta clasică. Intru cu grupul şi, când mi s-o părea ceva interesant, mă „pierd” aşa, ca din întâmplare. M-am pierdut până la urmă de-adevăratelea, după ce n-am putut să mă dau dusă dintr-un salon care găzduia o expoziţie temporară: Caravaggio. Pentru ca apoi să gonesc complet dezorientată prin săli, sub privirile dezaprobatoare ale personalului, doar-doar îmi regăsesc compatrioţii. Măcar ghidul ştia pe unde e ieşirea.

Îngrozitor de multă lume. Antichităţile le-am ratat cu totul, la fel şi robele lui Petru cel Mare. Palatul de Iarnă, Micul Ermitaj, Vechiul Ermitaj, Noul Ermitaj. Habar n-am când şi prin care dintre ele oi fi păşit. Mă uit la unele fotografii şi nu-mi amintesc momentul în care am apăsat butonul de declanşare. De fapt, nici nu-mi amintesc să fi văzut fizic unele dintre exponatele fotografiate.

Cele mai vii amintiri sunt legate de o statuetă micuţă, un fel de câine cu moacă de Putin. Serios, al dracului de bine semăna! Apoi de ceasul-păun din aur masiv dăruit de Ecaterina cea Mare contelui Grigori Orlov drept mulţumire că o scăpase de bărba’su. Bine, Orlov sperase (degeaba) să devină ţar consort, a rămas în schimb cu aurul şi cu Palatul de Marmură, ceea ce nu-i de lepădat. Mi-a mai rămas lipit de retină salonul de malachit.

Apropo de Ecaterina cea Mare, pe tot parcursul goanei prin sălile Ermitajului m-a măcinat o dilemă. Care să-mi fie oare mai simpatică, Elisabeta Petrovna sau Ecaterina? Am decis într-un final că Elisabeta, în primul rând pentru că era rusoaică, din seminţia lui Petru, în al doilea rând pentru că, până la urmă, oricât s-ar fi chinuit Ecaterina ulterior să-i terfelească imaginea, n-a făcut decât să-i copieze politicile, aproape unu la unu.

Când am ieşit la soare şi am revăzut apa întunecată a Nevei, m-am simţit uşurată. Scăpasem. La bătrâneţe mă voi putea lăuda cui o vrea să mă asculte că am văzut Ermitajul. AMR Muzeul Pergamon din Berlin.

Ioana

5 thoughts on “Despre Ermitaj, cu sentimente amestecate

  1. adriana

    Ecaterina cea Mare a fost o mare colectionara.Printul Golitin ambasador la Paris,apoi la Haga a facut posibila achizitionarea unor colectii importante:(1)Coblentz(1768),(2) a contelui Von Bruhl(1769),(3)a bancherul francez Pierre Crozat(1772)(4)a englezului Sir Robert Walpole,inreaga sa colectie de la resedinta Houghton Hall(1781)(5)a contelui francez Boudoin(1781) s.a.m.d.Intr-o perioada in care inca nu exista conceptul de “partimoniu national”,au existat proteste, totusi resursele financiare ale imparatesei si tenacitatea colaboratorilor sai au invins.”Sunt doar o lacoma,nu o cunoscatoare”spunea despre sine imparateasa.Se spune ca recent,au fost numarate cu precizie lucrarile aflate in propietatea Muzeului Ermitaj:sunt exact 2.938.638.Mi se pare Ioana, ca ar putea fi comparata vizita asta cu o incursiune intr-o alta galaxie.A fost o mare sansa,cum s-ar spune “o intamplare proniatoare”,sa poti vedea pictura lui Caravaggio,a carui opera e raspandita in atatea locuri, muzee si catedrale.Ar fi fost imposibil de ierarhizat,de facut “o alegere.Ce sa vezi si ce sa lasi? Mai tarziu vei putea sa spui:Am fost acolo!”Te pup!

    Reply
    1. Ioana Post author

      Da, cu asta rămân, cu “Am fost acolo!” În rest, doar cu sentimentul ăla de neputinţă, că n-am fost în stare să mă hotărăsc asupra unui număr mic de exponate. Apropo de Caravaggio, care alături de Vermeer mi se pare cel mai mare pictor din istorie, când am vizitat Pinacoteca Brera din Milano, m-am dus întins la Cina din Emmaus (versiunea 1606), am rămas în faţa tabloului vreo 45 de minute, astfel încât, dacă m-ar fi dăruit natura cu talent, aş fi fost în stare să-l reproduc din minte, după care m-am luat şi, complet relaxată, am pornit aţă spre ieşire, fără să mai arunc vreo privire spre un alt perete. Mi s-a părut şi mi se pare în continuare vizita perfectă :)). La Ermitaj intrai în câte o sală şi nu ştiai dacă să te uiţi la exponate sau la interioarele în sine, e pur şi simplu prea mult. Chiar şi dacă aş fi avut un plan bine stabilit dinainte, l-aş fi pierdut pe drum. Sau el pe mine. Deh, probabil că asta e ideea în muzeele astea mamut: să treci prin ele fără să-ţi baţi capul prea mult şi să le consideri un fel de trofeu :). Ciudat e cât de tare m-au încântat în schimb muzeele din Moscova, atât Tretiakov cât şi Armureria din Kremlin, care numai muzee mici nu sunt nici ele. Mersi şi pentru informaţii, eu am renunţat la ele, mi se părea un pic aiurea să furnizez date teoretice despre un muzeu din care practic, la faţa locului, n-am priceput nimic. Te sărut!

      Reply
  2. TANIA

    O istorie a Rusiei,dar si a Europei!Am avut sentimentul ca sunt cu tine,organizat si apoi mai putin:))N-ai cum sa cuprinzi prea multe intr-o zi,ramai sa admiri prea mult timp unele,ca apoi sa treci rapid prin fata altora!Colectii impresionante!Sa poti vedea opere ale marilor pictori ai Europei, ce-ti poti dori mai mult?! Bravo Ioana!

    Reply
    1. Ioana Post author

      Hm, păi mi-aş dori să le văd şi să-mi cadă şi bine :))) Să vedem cum îmi organizez un citybreak la Berlin. Anul ăsta sigur nu. Mai am acolo două muzee pe care vreau musai să le văd (Egiptean şi Pergamon), după care cred că voi trece pe muzee gen al ciocolatei, al sexului, din astea, că încep să obosesc :)). Mersi :*

      Reply
  3. Pingback: La plimbare prin Sankt Petersburg (2) |

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.