Concediu în Massa Lubrense, colţ cu Sant’Agata sui Due Golfi :)

Mno, din astea n-am mai păţit până acum. Să stau o săptămână (11-18 iunie 2019) într-un loc şi să nu ştiu exact în care loc stau, gen. :))

Că am fost în Italia, mi-e clar până şi mie. Ba pot să şi plusez cu regiunea Campania şi cu Provincia Napoli. Chiar şi cu Pensinsula Sorrentină. De aici încolo, încep însă nebuloasele.

Când am rezervat hotelul (la pachet cu avionul – ofertă charter), am fost atât de atentă (not!), încât eram ferm convinsă că voi avea cazare în Sorrento. Sau, mă rog, ceva mai la deal, chiar o ţâră mai sus de Sorrento, la o distanţă lesne de străbătut cu piciorul. Numai că nu. Cei teoretic 6 km se traduceau în 40 de minute de mers cu autobuzul public, iar „ceva mai la deal” însemna, de fapt, taman în vârful dealului (care, la rândul lui, era mai degrabă munte).

Asta n-ar fi fost deloc o problemă, spre finalul sejurului îmi venea să mă pup singură în oglindă şi să mă felicit pentru norocul prostului care dăduse peste mine, pentru că eu, una, m-aş fi întors acasă cu ticuri nervoase şi cu neuronul zdruncinat zdravăn după o săptămână petrecută în furnicarul turistic numit Sorrento. Or, la mine-n sat domneau o linişte şi-un zen, de-ţi venea să te muţi acolo cu totul. Pensionari-approved, ce mai! :))

Întrebarea la care n-am reuşit să găsesc răspunsul nici până în zilele noastre e legată însă de identitatea satului cu pricina. Să mă bată soarta cu urzici dacă reuşesc să mă prind în ce mama naibii de localitate am stat. La hotel, telefonul mă localiza în Massa Lubrense. Cum ieşesm din hotel şi dădeam colţul, se schimba brusc foaia, eram dintr-odată în Sant’Agata sui Due Golfi. Staţia de autobuz, aflată la trei minute de mers pe jos faţă de hotel, tot în Sant’Agata era.

Până la urmă, există două posibile explicaţii: fie Massa Lubrense asta, al cărei centru era mult la vale, la vreo 20 de minute distanţă de mine (cu autobuzul), se întinde cu ultimele case ca guma de mestecat, până în sufletul Sfintei Agata, fie hotelul meu era situat fix în Sant’Agata, iar sistemul de localizare Google e cam tălâmb, indicându-mi comuna de care aparţine satul, nu satul în sine.  

În fine, nebuloasa asta mă scoate din sărite din raţiuni pur statistice. Ce vreau eu să vă spun, de fapt, e că a fost tare, tare fain în Sant’Agata sui Due Golfi sau chiar şi în Massa Lubrense, care-o fi fost. Linişte, răcoare (cel puţin comparativ cu iadul de 30+°C din vale), piscină, lâmâi cât pepenii, mâncare mai bună decât la mama acasă. M-am simţit aproape ca-n concediu. :))

Într-una dintre dimineţi, m-am lămurit şi de ce pe Sfânta Agata o cheamă pe numele de familie „sui Due Golfi”. Pentru că două golfuri, de aia. Iniţial legasem satul doar de Sorrento şi, implicit, de Golful Napoli. Plimbându-mă însă prin împrejurimile hotelului, ca să mă mai dezmorţesc, m-am trezit că dau cu ochii de mare în partea opusă Golfului Napoli. Ăla a fost momentul în care am realizat că mă aflu cocoţată tocmai în vârful peninsulei şi că, de la înălţimea mea, am privelişte deschisă către ambele golfuri: Napoli şi Salerno (cel cu Coasta Amalfiteană).

Ce să vă mai spun? Probabil că singurul inconvenient al statului departe de nebunia turistică a fost legat de distanţe. În teorie părea atât de facil, din Sant’Agata sunt 57 de kilometri până la Napoli, o aruncătură de băţ. Da. Numai că un drum care, în capul meu, ar fi trebuit să dureze cam o oră, însemna în practică în jur de trei ore. Cele 40 de minute amintite deja, în autobuzul de Sorrento, apoi ia de caută legătură la tren, la Circumvesuviana. Care tren se laudă că face o oră şi şapte minute până la Napoli, ceea ce nu-i iese niciodată. Dar niciodată. O oră am făcut până la Pompeii, aproape două până la Ercolano, într-o altă zi. Iar de la Ercolano până la Napoli mai e o bucată, har Domnului.

Drept care, când să ajung şi eu la Napoli, m-au lăsat nervii. Ca să mă tratez de criza nervoasă, m-am recules aproape o zi întreagă pe marginea piscinei, sub un lămâi, meditând adânc la cum ar fi dacă vreuna dintre lămâile-pepene s-ar desprinde de pe cracă şi mi-ar cădea în cap. :))

Atât pentru astăzi. Mai povestim şi data viitoare despre trenuri, autobuze, aglomeraţii urbane, ruine şi vulcani. Până atunci, câteva fotografii din Sant’Agata sui Due Golfi. Asta dacă nu s-o fi rătăcit printre ele şi vreuna din Massa Lubrense.  

Ioana       

5 thoughts on “Concediu în Massa Lubrense, colţ cu Sant’Agata sui Due Golfi :)

    1. Ioana

      Păi da!😋
      Adevărul e că asta înseamnă să fii mafiot. Să realizezi că te omoară o lămâie din aia dacă se trezește să-ți aterizeze în cap, dar să nu te miști nici măcar cu un centimetru de acolo. Că doar n-o să stai în soare, ca săracii. 😁

      Reply
  1. Tania

    Ce m-am distrat😅daca tu n-ai știut exact unde te aflai😂, eu am reținut doar că pe lângă Napoli! Oricum,ai avut privilegiul să privești de sus😝. Ești cinică postând farfuria cu paste, creveți și fistic.Vad cu alți ochi, bucătăria italiana😅😅😅.Pup,Ioana😘

    Reply
    1. Ioana

      Să știi ca-s un pic frustrată cu mâncarea. Aveam cina inclusă la hotel si nu era bufet suedez, ci cu servire la masă, puteai alege dintre 2 meniuri. Două feluri + desert. Foarte bună mâncarea, dar nu e la fel ca pe o terasă la alegerea ta, unde comanzi ce vrei.

      Si problema era ca ne dădea seara atât de multă mâncare, de ma mai apuca foamea în seara următoare. Așa că nici la prânz nu prea am excelat cu terasele si specialitățile culinare🙄

      Recuperez în sicilia, ca acolo n-am masă. 😁

      Si acolo o sa fiu mai atentă, ca iar stau la periferii. Dacă am dubii, apelez la alde SRI sa ma localizeze exact😂😘

      Reply
  2. Pingback: Sicilia (1) – Taormina: Isola Bella şi Villa Comunale. Cine se scoală de dimineaţă… | De pe drum …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.