Category Archives: Prin tara

O dimineaţă de duminică la Arboretumul Simeria. Şiii… şase ani de „depedrum”!

Păi, să mă sărbătoresc, zic. Pe mine sau, mai degrabă, jurnalul meu de călătorie online. Care, ce să vezi, împlineşte tocmai astăzi şase ani. E în clasa 0, cum ar veni. Şi, nu ştiu voi, dar eu l-aş umple de FB-uri pentru bucuria pe care mi-o aduce. De multe ori îl răsfoiesc, dau pagină după pagină fără a deschide vreo postare anume, şi mă gândesc că, totuşi, nu e chiar atât de trist în lume.

Continue reading

Popas la Mănăstirea Hurezi şi, bonus, pădurea din mijlocul oraşului

Mie nu-mi place Constantin Brâncoveanu. Nu-mi place şi aia e. În materie de istorie am fost, sunt şi voi rămâne un chibiţ. Iau evenimente de acum sute sau chiar mii de ani, mă poziţionez clar de-o anumită parte, fac galerie, mă oftic când nu iese cum vreau eu, mă bucur ca o tută când „al meu” dă cu adversarii de pământ, exact aşa cum exultam în copilărie atunci când Făt Frumos îi dădea decisiva zmeului, balaurului sau cu cine s-o mai fi drăgălit dânsul.

Continue reading

Târgu Mureş, văzut din Turnul Prefecturii

Până să ajung la Târgu Mureş, m-am tot întrebat de ce oraşul nu stârneşte, turistic vorbind, acelaşi interes ca Sibiul, Braşovul sau Sighişoara. Văzusem o grămadă de poze şi eram de-a dreptul fascinată de frumuseţea clădirilor ridicate în stilul Art Nouveau de sorginte vieneză, zis şi Secession, stil mai degrabă absent din oraşele amintite mai sus. Cred că, dintre oraşele României, Continue reading

Curtea Domnească şi Mănăstirea Curtea de Argeş

Anul trecut mă tot scremusem (degeaba, de altfel) să ajung pentru două zile la Curtea de Argeş. Nu ştiam prea multe despre oraşul în sine, dar mă gândeam că o fostă capitală de voievodat are cu ce să-mi umple un weekend întreg. În primăvară, aflaţi în drum spre Cetatea Poenari şi trecând prin oraş, am ajuns la concluzia că, totuşi, nu. E prea mic. Drept care, am zis să profităm de ocazie Continue reading

Pe urmele lui Vlad Ţepeş, la Cetatea Poenari

În minivacanţa de la începutul lui aprilie, am ajuns într-una dintre zile la poalele Făgăraşilor (cred că e Masivul Frunţi acolo, da’ nu mă mai complic, Făgăraş să-i rămână numele), lângă satul Arefu (Argeş), pentru o scurtă incursiune în Evul Mediu, în lumea răzbunărilor sinistre şi a luptelor sângeroase cu turcii şi alţi din ăia răi. Continue reading

Primăvară, ghiocei şi piramide

Nimic nou sub soare. M-a prins primăvara bălăurind prin locuri prin care nu numai că am mai trecut relativ recent, dar despre care am şi amintit pe blog. Drept care, îmi fac datoria de a posta câteva fotografii, fără prea multă pălăvrăgeală inutilă.

La începutul lui aprilie, în Săptămâna Mare, am trăit bucuria revederii cu pădurea Continue reading

City break la Bistriţa. Ziua a doua. Şchiopătând în derivă.

Accidentul din ziua precedentă (vorba vine accident, susţin în continuare că am fost victima unei tentative de omor sau, în cel mai bun caz, de vătămare corporală gravă) mi-a futut mătrăşit toate planurile. Aveam iniţial de gând să merg cu trenul la Arcalia, la castel, apoi, în funcţie de mijloacele de transport disponibile şi de inspiraţie, să încerc să ajung şi la Năsăud. Unde dracu să te duci însă când Continue reading