Trebuia să vină şi momentul despărţirii de Sankt Petersburg. Ultima jumătate de zi în oraşul de pe Neva, ultima postare. Retrăiesc acum, după aproape trei ani, frânturi din acea după-amiază de august târziu. Eu cu mine şi cu nostalgiile mele, pe care nici măcar soarele orbitor al nordului nu reuşea să le mai risipească. Continue reading
Încă de la intrare mi se pune un nod în gât. Sunt toţi aici, pe Ostrovul Zaiaci, în cea mai veche catedrală din Sankt Petersburg: ţarii Rusiei, de la Petru cel Mare încoace. Peste două secole de istorie zbuciumată, uneori luminoasă, de cele mai multe ori întunecată, stau ascunse sub lespezi simple, aproape anonime, din marmură albă. Continue reading
În faţa Catedralei Fecioarei din Kazan declar forfait. Îmi declin participarea la vizita de grup, adică. Nu vii nici la Ţarskoe Selo? Nu vin. Pornesc agale în lungul Griboedovei, le zâmbesc în trecere cepelor galben-verzi-albastre ale Catedralei Mântuitorului Însângerat. Tot în zonă, aproape de locul în care Griboedova se întâlneşte cu Moika, zăresc galbenul palid şi liniile clasice ale Palatului Mihailovski, Continue reading
Despre Catedrala Sfântului Isaac ştiam foarte puţine. Că e cea mai mare biserică din Sankt Petersburg. Empatizasem puternic cu arhitectul, francezul Auguste de Montferrand, care, după ce trudise mai bine de 40 de ani la ridicarea catedralei (1816-1858), îndrăznise să viseze că va fi înmormântat acolo. Bineînţeles că nu s-a putut, Montferrand era catolic şi nu avea ce căuta într-o catedrală ortodoxă, Continue reading
N-aş zice că la Sankt Petersburg am pornit la vânătoare de catedrale. Despre Catedrala Sf. Petru şi Pavel povestim cu altă ocazie, la Smolnîi nici n-am mai fost, după ore bune de bezmeticit pe străzi m-au lăsat cheful şi picioarele în drum spre ea, la Sf. Isaac am ajuns mai degrabă obligat-forţat, în faţa Catedralei Kazanskaia m-am oprit, m-am întrebat ce caut acolo, am ajuns la concluzia că nimic şi am plecat mai departe. Continue reading
Nu ştiu dacă e sau nu e un clişeu, dar, atunci când ajungi într-un oraş ridicat pe ape, te dai cu barca. Nu contează dacă pe oraş îl cheamă Veneţia, Stockholm, Amsterdam, Suzhou sau Bangkok. Te dai cu barca şi punct. Valabil şi pentru Sankt Petersburg. Chiar în două rânduri. Continue reading
Dezamăgire? Nu! Nu-i asta. Nu prea ai cum să te declari dezamăgit de un loc în care se întâlnesc Petru cel Mare, Leonardo da Vinci, Rembrandt, Rodin şi Picasso. În schimb, frustrare. Frustrare da, cu grămada! O frustrare instalată a priori. Habar n-am când s-a infiltrat printre aşteptările febrile, sfârşind prin a le sufoca cu totul, când acel „Uau, o să vezi Ermitajul!” s-a transformat în „O să vezi un rahat, Continue reading
Locuri. Trei la număr. Nu sunt dintre cele mai celebre, probabil nici dintre cele mai spectaculoase, sunt însă acele trei locuri care îmi fac stomacul să se strângă ghem. De dor.
La sfârşitul lui noiembrie 2013 publicam primul articol pe blog. Despre Sankt Petersburg. Îi dădusem şi număr, Sankt Petersburg (1), Continue reading
După trei zile petrecute în capitala Rusiei, puteam să jur că nu-mi place Moscova. Per global, zic. Punctual, da. Eram cel mai fericit om de pe pământ fiindcă avusesem ocazia să văd Kremlinul, muzeele moscovite mi-au produs adevărate epifanii. Dincolo însă de obiectivele turistice, parcă nimic nu mă lega de metropola rusă. Continue reading
Mai întâi gigantica Catedrală a Mântuitorului (sau Catedrala Hristos Mântuitorul), cea mai înaltă biserică ortodoxă din lume (103 m). Încă. Acest Taipei 101 al ortodoxiei urmează a fi detronat în cel mai scurt timp de un soi de Burj Khalifa al bisericilor răsăritene. BOR nu doarme! Şi, dacă tot n-are somn, s-a gândit să mântuiască neamul românesc. Pe banii lui, ai neamului, desigur. Continue reading