Bran (2) – Scurtă poveste cu rhododendroni

Alaltăieri s-a întâmplat să-mi clătesc ochii şi sufletul cu mii de brânduşe, astăzi vă povestesc despre smârdar. Politică editorială de om sucit! :)) Tot la capitolul politică editorială, stau jalnic cu timpul, aşa că mi-am propus ca postarea de faţă să nu depăşească  400 500 600 de cuvinte. Să vedem dacă mă ţine.

Long story short, un traseu gândit prost, făcut şi mai prost, da’ ieşit fain până la urmă! În teorie, urma să urcăm din Bran la Omu prin Poiana Clincea (1640m) via Şaua Ţigăneşti (2195 m), pe bandă roşie, pentru ca apoi să revenim seara în Bran prin Valea Gaura, pe cruce roşie.

După cele mai optimiste estimări, un traseu de vreo 12 ore, dar mie instinctul îmi spunea că la pas, fără limbi pe-afară, nu sunt doar 6 ore de jos până sus şi cu atât mai puţin 5 ore de sus până jos. Bine, nu numai instinctul, mai există şi oameni sinceri care mişună pe world wide web-ul ăsta :)) Mno, dacă am zis, am zis, hai să ne autoflagelăm o tură! Varianta înnoptat la Omu pica din start, clar aş fi luat-o la vale dacă aş fi ajuns până la cabană, decât să mai dorm vreodată la prici acolo mai bine mă cazez într-un bârlog dotat cu ursoaică şi puii aferenţi. Prietenii ştiu de ce!

Din păcate sau din fericire, megaplanul s-a năruit încă de la primele ore ale dimineţii, când n-am reuşit să găsim un taxi care să ne lase la baza traseului, Podul Oprişului din Valea Poarta. Motiv pentru care ne-am distrat parcurgând cu chef nebun cei vreo 5-6 km de drum carosabil de la pensiune, mai întâi prin Bran, apoi prin satul Poarta. Cu mai bine de o oră pierdută aiurea şi cu tălpi care deja simţeau beneficiile mersului în bocanci pe drum de ţară, mie, una, mi se luase de Omu. Nu că ar fi fost Cosmin mai entuziast.

Plan B. N-aveam. Hai în sus pe banda aia roşie şi mai vedem noi. M-a enervat timp de vreo două ore de urcuş mai vedem noi ăla. Io tre’ să ştiu unde merg, da? Bine, hai să stabilim destinaţia, să fie treaba treabă. Refugiul Ţigăneşti. Bun aşa? Bun, dă-i înainte.

Mi s-a părut foarte lung drumul prin pădure, undeva spre trei ore destul de anoste, pe o potecă nu prea bine întreţinută, în urcuş destul de susţinut. Ce m-a mirat a fost faptul că n-am întâlnit toată ziua nici ţipenie de om. E adevărat că drumeţia s-a întâmplat într-o zi lucrătoare, dar, totuşi, vorbim despre Bucegi aici.

După ce-am trecut însă de Poiana Clincea şi mai ales după ce am ajuns pe Culmea Ţigăneşti, am dat de rai. Raiul smârdarului. Iar taximetriştii din Bran au fost iertaţi. :))

De la pensiune şi până la refugiu am făcut spre 6 ore (4 jumate pe traseul propriu-zis), teoretic vremea era tânără, am fi putut urca măcar până pe Vf. Scara (2422), dar cine mai era dispus să părăsească marea de bujori? Poate alţii, noi nu. Aşa că ne-am mai învârtit o vreme pe culme, am servit tacticos masa, ne-am întins vreo jumate de oră la soare şi am făcut cale-ntoarsă.

Reveniţi în Poarta, nici nu ne-am mai agitat să chemăm un taxi, dacă nu ne-au vrut de dimineaţă să le fie de bine, ce mai contează încă 6 km, mai ales că acum, la final de zi, îmi permiteam câte o bere care să-mi mai îndulcească marşul.

Asta a fost cea de-a doua zi petrecută în zona Branului, a existat şi o a treia, povestim noi, iar eu mă opresc aici căaltfeldepăşescnumăruldecuvintestabilit.

Ioana

10 thoughts on “Bran (2) – Scurtă poveste cu rhododendroni

    1. Ioana Post author

      Urechile… între timp s-au înnegrit şi au început să se usuce. Cred că până duminică or să cadă :))

      Reply
    1. Ioana Post author

      Ce roz bombon, fatăh, fuchsia toată ziua, să fim în trenduri :)) Da’ de mumos e mumos, Bubico ăsta. Ăăăă Bucegiu, normal, să nu ne trezim că-l aruncă naibii Birlic din tren :))

      Reply
    1. Ioana Post author

      O, da! Dar să avem condiţii de cinci stele, cu spa şi masaj dacă se poate, altfel nu mă bag pe termen lung 🙂

      Reply
  1. Ioana

    Să înţeleg că, până la urmă, ai ratat Valea Gaura cu ale sale miracole.
    Eu una acolo m-am simţit în rai, iar pe Ţigăneşti-Clincea mi-am clătit, la întoarcere, ochii cu rododendronul!
    Sincer, nu am ales eu traseul din acel iunie 2015, însă mi s-a părut foarte bună varianta urcare Bran – Valea Gaura Omu şi coborâre a doua zi prin Clincea, cu pantele abrupte până în Bran-Poarta. Apropo, un traseu nepopulat decât de noi, deşi era ditai weekendul!
    Poate fi şi diferenţa de 2 ani, însă noi am găsit super-repede taxiuri până-n Poarta.
    Iar de cazarea la Omu, rezervările s-au făcut cu vreo lună înainte (poate mai puţin), aşa că am avut parte de camera cu 2 locuri şi de una cu 4 – doar două persoane au dormit la prici.
    Ioana (S)

    Reply
    1. Ioana Post author

      Scuze, Ioana, pentru întârzierea cu care răspund, am fost plecată zilele astea. Da, am ratat Valea Gaura, dar poate mai bine aşa. Ar fi fost o cursă contra cronometru, nu m-aş fi bucurat cu siguranţă de o coborâre atât de lungă după alte ore bune de urcat. Timpii “oficiali” (6 ore pe urcare şi 5 pe coborâre) mi se par destul de comprimaţi, cred şi eu că varianta aleasă de voi, fiecare dintre cele două trasee cu ziua lui, e mai bună. Noi am plecat foarte devreme în traseu, înainte de 7 dimineaţa, probabil că de aia am avut probleme cu găsirea unui taxi. Până la urmă mi-am încheiat ziua tare mulţumită, am avut tot timpul din lume să o lălăim printre bujori, nu mi s-a întâmplat foarte des să dau peste o asemenea “mare” roz.

      Reply
  2. Pingback: Bran (3) – Cetatea Râşnov |

  3. Andrei

    Am fost si eu in primavara in zona Bran. Este una dintre cele mai frumoase zone turistice din romania. Am fost cazat la http://www.oanaboutique.ro/ unde am fost primit cu multa ospitalitate. Am reusit sa vizitez fiecare obiectiv turistic important si nu am regretat deloc ca mi-am planuit vacanta in aceasta zona care este intradevar una de vis.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.