Se pare că există viaţă şi după baloane :)). Nu, scurta şedere în Cappadocia nu s-a încheiat apoteotic în aer sau măcar imediat după coborârea la sol. Şi nici nu mi-e dat să-mi fac somnul de frumuseţe după o noapte în care, oficial, m-am trezit undeva în jurul orei două, iar neoficial abia dacă am reuşit să aţipesc chinuit pentru câteva momente. Continue reading
De la Rupea la Sighişoara am făcut cu trenul accelerat – mă rog, InterRegio sau cum naiba îi spune – mai puţin de o oră. Iniţial era vorba că voi rămâne singură în Sighişoara, oraş în care păşisem o singură dată, pe când eram copil, urmând să mă întorc seara la Sibiu, tot cu trenul, cu „escală” la Mediaş sau Copşa Mică. Continue reading
Nu cred să fie foarte mulţi oameni care merg să viziteze Cetatea Rupea fără maşină. Dacă, totuşi, mai există reprezentanţi ai acestei specii pe cale de dispariţie, s-ar putea să aibă aceeaşi surpriză nu tocmai plăcută pe care am avut-o eu: Rupea nu e numai una, „e” de-a dreptul două. Pentru ca surpriza să fie completă, din Rupea Gară, unde te lasă trenul, trebuie să parcurgi până la cetate, aflată în cealaltă Rupea, Continue reading
Ce-am cu trenul? Am. E adevărat că prin ţară circul destul de des cu C.F.R.-ul, dar de regulă îl mai combin şi cu alte mijloace de transport, autocare, curse locale şi, atunci când arde (în sensul că ultimul mijloc de transport în comun disponibil ne lasă la mama dracului), cu taxiuri mai mult sau mai puţin oficiale. Continue reading