Un pic de creastă în Cindrel

Ce faci când te mănâncă-n c… să mergi pe munte, deşi eşti răcit cobză de vreo săptămână, ai golit toate magazinele din împrejurimi de şerveţele şi rămâi fără suflu doar urcând scările până la primul etaj? Cum ce? Faci ca mine! Îţi alegi un traseu care să presupună cât mai puţin urcuş şi cât mai multă coborâre, iar, pentru ca aroganţa să fie perfectă, optezi pentru unul de creastă principală, marcat cu bandă roşie.

În fine, dacă – aşa cum e cazul meu – coborârile abrupte te scot din sărite şi ai prefera să urci de trei ori o pantă care depăşeşte 20% decât s-o cobori o singură dată (mă rog, eu aş prefera s-o urc o singură dată şi apoi să mă teleportez la coborâre), poţi găsi varianta ideală în Munţii Cindrel. Eu cel puţin am găsit-o, nu mai devreme decât ieri (19.01.2014).

Chiar e ciudat cum, sibiancă fiind şi având în spate aproape 20 de ani de bătut poteci, nu m-am abătut până acum pe bucata asta de traseu. Invariabil, orice incursiune pe creasta Cindrelului începea din Şaua Bătrâna, continuând spre vest către Iezere şi, eventual, spre Vf. Cindrel (2244 m). Din Şaua Bătrâna însă, traseul de creastă coboară lin spre est până în Şaua Apa Cumpănită (1303 m), de unde există varianta continuării coborârii pe bandă albastră până în comuna Răşinari, variantă pentru care am optat şi noi.

Pentru a face joncţiunea cu banda roşie, am plecat din staţiunea Păltiniş (1442 m), urcând în mai puţin de o oră, mai mult pe drum decât pe potecă, la Cantonul Muncel, situat în poiana omonimă (1660m). De aici, gata cu urcatul. În următoarele trei ore, am coborât uşor (şi când spun uşor, I really mean it, nu se pierd din altitudine mai mult de 350 m) prin pădure de brad alternând cu poieni (Grădina Onceşti, Poiana Lupilor, Poiana La Icoană), trecând peste Vf. Tomnatec şi Ghihan, pentru a ajunge într-un final în Şaua Apa Cumpănită, unde am înlocuit banda roşie cu cea albastră.

De aici încolo, traseul coboară pe plai, printre fâneţe şi căsoaie, între Valea Strâmba şi Valea Plaiului, preţ de alte aproximativ două ore, ieşind apoi pe Valea Caselor, de unde în circa jumătate de oră am ajuns în centrul comunei, în staţia de autobuz. De la plecarea din Păltiniş trecuseră aproape 7 ore.

Fain traseu! Cu pădure, cu poieni, cu puncte de belvedere spre Făgăraşi şi Munţii Lotrului, spre Vălari, cu fâneţe şi păşuni întinse, din păcate spre final şi cu sute de mesteceni culcaţi la pământ, pradă ţiganilor măturari din cătunul Prislop. Aaa, şi cam prea puţină (de fapt mult prea puţină) zăpadă pentru perioada asta.

Având în vedere că, pentru traseul ăsta, maşina personală nu pare a fi o opţiune, e bine de ştiut că din Gara Sibiu pleacă zilnic curse către staţiunea Păltiniş la ora 7 a dimineţii şi că din centrul Răşinariului există din oră în oră curse locale spre Sibiu (Cimitir). Atât.

Ioana

10 thoughts on “Un pic de creastă în Cindrel

  1. Adina

    Hmmm… Foarte interesant ce-am citit, superbe imaginile,insa se termina cam prea dintr-o data!Poti sa transmiti celor interesati, ca in apropiera cimitirului exista un loc unde iti poti trage sufletul, odihni picioarele, servi ceva… numa’ sa dai un telefon cand esti in fata!:-)

    Reply
    1. Ioana Post author

      Şşşşşt! Nu vreau să afle lumea :))). După aia caută şi alţii locaţia şi îmi pierd locul de la geam :>

      Reply
  2. TANIA

    Frumoase poze ….superbe peisaje!!! Te invidiez Ioana pentru ca ai batatorit zapada proaspata (eu n-am vazut inca ,anul acesta) La mai multe calatorii,in tara si nu numai…asa “vad”si ma plimb si eu cu tine :* Un bulgare de zapada,dosit prin rucsac,n-ai? :))

    Reply
    1. Ioana Post author

      N-am :(. Şi nu era chiar proaspătă, din decembrie n-a mai nins… Poate acum, cică ar veni totuşi iarna. Oricum, de plimbat promit că ne mai plimbăm 😉

      Reply
    1. Ioana Post author

      Aşa arăta drumul care coboară în Răşinari pe alocuri, rupt de viituri probabil. Din fericire aveam loc să mergem pe sus, pe marginea din dreapta.

      Reply
  3. Anda

    Toata admiratia pentru dorinta ta nemarginita de a calatori si dragostea pe care o pui printre randuri in incercarea de a ne face cunoscut taramuri de basm :*

    Reply
  4. Pingback: Munţii Cindrel: Rămâne pe altădată… |

  5. Pingback: Înot în Poiana Găujoara & Co. Varianta hibernală. | De pe drum …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.