Am tot amânat să scriu despre Cetatea Medievală din Rhodes Town. Ba, mai mult, într-o altă postare îmi exprimam groaza legată de munca de documentare gigantică pe care ar trebui s-o prestez pentru a identifica zeci de porţi de intrare în cetate, atâtea şi atâtea moschei abandonate, ruine de biserici care mă pasionează puţin spre deloc, pieţe ale căror nume nici măcar nu le pot pronunţa. Asta ca să nu mai vorbesc despre încrengătura de străduţe pe care n-am reuşit să o desluşesc nici măcar la faţa locului, după o săptămână în care bezmeticisem pe-acolo precum, la vremea lui, minotaurul prin labirint.
Şi, ce să vezi, am ajuns la concluzia că n-am niciun fel de chef să prestez asemenea munci. Sunt cetăţean european şi am drepturi. În schimb, vă arăt câteva poze, aşa cum fac de fiecare dată când nu mă duce mintea să produc texte dăştepte.
Şi mai zic că, dacă tot ajungeţi în Rodos, daţi-i Cezarului ce-i al Cezarului. Adică Cetăţii Medievale ce-i al Cetăţii Medievale. Chiar merită mai mult centrul istoric decât două-trei ore răpite în silă, aşa ca să fie, programului de stat la plajă.
Ş-am încălecat pe-o şa.
Ioana
Am vazut de cateva ori imaginile, atat de mult imi plac ! M-as rataci (intentionat) pe stradutele alea cu arc ade! Super, Ioana😘.
Adevărul e că e o nebunie cetatea asta. De trăit, nu de povestit. Dacă părăseşti “bulevardele” mai comerciale, nici nu-ţi mai trebuie intenţie, te pierzi oricum. :)) De nu ştiu câte ori am fost convinsă că voi ieşi dintre ziduri într-o anumită parte, şi ieşeam fix în partea opusă. Bine că are o grămadă de porţi, dacă ar fi avut numai o ieşire, ca labirintul cretan, era vai de mama mea. :)))
Istoorie,traditie si putin modernism…semnificative si impresionante poze!
Esteee, avem di tăti în cetate. :))
Mulţumesc, să vezi ce greu mi-a fost să aleg doar 20 dintre pozele disponibile. Nu mă mai puteam opri să fotografiez străduţele alea, zici că eram bolundă. 😀