Riga, crâmpeie de amintiri

Atunci când, acum trei ani şi jumătate, am hotărât să împart lumină, împărtăşind fabuloasele mele impresii de călătorie (:D), eram ferm convinsă că unul dintre primele jurnale va avea drept protagoniste Ţările Baltice. Nici vorbă să se întâmple aşa. Am avut o tentativă timidă de a mă lansa pe subiect cu o postare dedicată Palatului Rundale şi fix cu postarea aia am rămas. La un moment dat chiar mă jurasem în sinea mea că o las baltă cu totul dacă nu apuc să scriu ceva până la sfârşitul lui 2016.

N-am apucat. Dar, ce să zic, m-am jurat strâmb. N-oi fi nici prima, nici ultima. Scriu totuşi pentru că am perceput acel concediu ca pe unul dintre cele mai reuşite din viaţa mea. Şi pentru că am decretat atunci Tallinnul ca fiind cel mai frumos oraş din Europa. Şi pentru că, după un timp, nu mai eram sigură dacă titlul nu i se cuvine totuşi încântătorului Vilnius. Şi pentru că excursia cu pricina m-a transformat în turist în propriul meu oraş. Un turist bântuind de nebun pe străzile Sibiului, în căutarea goticului şi a faţadelor Art Noveau, şi un turist extrem de frustrat atunci când le găsea, nu tocmai arareori, într-o stare avansată de paragină.

Cu Riga, capitala Letoniei, am însă o problemă. A fost primul dintre oraşele baltice vizitate iar celelalte două capitale, Tallinn şi Vilnius, mi-au produs ulterior o impresie atât de puternică, încât Riga a fost cumva dată la o parte. Parcă nici n-am savurat-o cum ar fi trebuit, a fost de vină şi blegeala mea tipică începuturilor de concedii. Pentru a ajunge în Baltice am apelat la un circuit al Paralelei 45 (agenţie la care apelez de fiecare dată când nu-s în stare/n-am chef să mă organizez singură), pe care îmi propusesem ferm să-l transform într-o succesiune de trei city-break-uri numai ale mele. Până la urmă s-a lăsat cu doar două mini-city-break-uri, pentru că în Riga m-am trezit să particip de deşteaptă la excursii opţionale prin împrejurimi, pentru ca apoi să constat că nu mai am nici timp şi nici chef să-mi fac damblaua prin oraş aşa cum îmi cade mie bine.

Cert e că nu prea mă simt în stare să scriu un jurnal de Riga, dar nici nu vreau să ignor cu totul capitala letonă. Pentru că de plăcut, mi-a plăcut. Am perceput-o ca pe un oraş mai degrabă german (aşa cum Tallinn mi s-a părut mai degrabă un oraş nordic iar Vilnius unul polonez de-a dreptul), extrem de cochet şi de curat. Aşa că o să încerc să împac şi capra şi varza, rezumându-mă la fix trei idei, primele care-mi vin în cap.

1.Dacă n-ar fi fost Riga, probabil că n-aş avea idee cu ce se mănâncă Jugendstil-ul. Mai auzisem eu de Art Noveau în sus, Art Noveau în jos, dar cam atât. La naiba, nu-s arhitectă, o clădire se caracterizează prin faptul că-mi place sau nu-mi place, de ce să-mi pierd vremea cu tot felul de amănunte? Apoi am aflat că Riga deţine cea mai mare colecţie de clădiri Art Noveau din lume. M-am tot învârtit pe Alberta iela sau Strēlnieku iela, m-am tot uitat la clădirile alea ca mâţa-n calendar, m-am mai scărpinat în cap, sfârşind prin a nu pricepe nimic. Oricât mi-aş fi stors creierii, nu le găseam un punct comun clădirilor ălora, nu reuşeam să mă dumiresc de ce ar aparţine toate aceluiaşi stil. Şi, să vedeţi ce: chestia asta m-a enervat atât de tare, încât m-am pus pe studiu. Astfel încât, cinci ani mai târziu, declar cu nemărginită mândrie că ar trebui să fiu extrem de beată ca să mai pot confunda o faţadă Art Noveau cu una Art Deco. Ba chiar, dacă mă prindeţi într-o pasă inspirată, s-ar putea să disting corect chiar şi între Jugendstil-ul „clasic” şi secesionismul vienez. Cum mai avusesem anterior cel puţin o experienţă similară (pe la templele iordaniene se întâmpla asta), în urma căreia am devenit expertă în diferenţele dintre coloanele ionice, dorice şi corintice, îmi permit să afirm de la înălţimea mea de tută cultă că da, călătoritul te face cult în cap! :))

2. Dacă cu Jugendstil-ul am lămurit-o întrucâtva, altfel stau lucrurile cu ghildele. În Letonia am auzit pentru prima oară termenul, aveau livonienii Ghildă Mare, Ghildă Mică, Compania Capetelor Negre (care tot ghildă era), ce-or mai fi avut. Bun, e clar cam ce e o ghildă (o asociaţie de negustori în evul mediu), dar altceva nu pricep eu: este sau nu este termenul de ghildă sinonim unu la unu cu cel de breaslă? Cuvântul provine din germanul Gilde, că nu degeaba Livonia s-a aflat sub stăpânirea cavalerilor teutoni vreme de 300 de ani, dacă nu mai bine. Iar nemţii folosesc doi termeni diferiţi: Zunft (care e breaslă de breaslă) şi Gilde ăsta. M-am gândit iniţial că breasla o fi pentru meşteşugari iar ghilda pentru negustori, dar în Letonia chiar numai ghilde am întâlnit, niciun fel de Zunft, să înţeleg că bieţii meseriaşi chiar nu erau în stare s-o pună şi ei de-o uniune? Deci sunt sau nu sunt sinonime breasla şi ghilda? Somebody help me?!

3. În fine, poate cu excepţia unor târguleţe din Iutlanda, eu una oraş mai curat decât Riga n-am întâlnit în astă viaţă. Drept e că nu i-am luat periferiile la bani mărunţi. O curăţenie absolută pe străzi, asta în condiţiile în care n-am văzut coşuri de gunoi pe stradă (cică din motive de securitate, parcă aşa îmi amintesc vag că mi s-a explicat). M-am plimbat la un moment dat timp de o oră cu un chiştoc de ţigară între degete (aşa m-am prins de altfel că nu există tomberoane), fără să-i pot da drumul într-o gură de canal, darămite pe jos. Parcă mi se lipise de mână, nu alta. Până la urmă l-am ambalat într-un şerveţel şi l-am dus suvenir hotelului, că, dacă l-aş fi scăpat pe stradă, în secunda doi cred că îmi scriam autodenunţul şi-l depuneam la poliţie, într-atât de criminal mi s-ar fi părut gestul :))

1, 2, 3, gata. Şi, desigur, la final, câteva imagini din Riga.   

Ioana

5 thoughts on “Riga, crâmpeie de amintiri

  1. Pingback: Verde de Sigulda. Sau de Turaida. | De pe drum …

    1. Ioana Post author

      Mersi, Mihai! Nu prea sărbătoream, mai degrabă mă justificam pentru faptul că am lăsat subiectul să se învechească în halul ăsta, dar da, încă nu mă lasă entuziasmul şi mă bucur că, din câte văd, ţi-a revenit şi ţie de o vreme încoace! O vară de vis să aveţi! 🙂

      Reply
  2. Tania

    Nu prea vazusem imagini cu Riga, impresionanta arhitectura. Chiar seamana cu. orase din Germania, foarte frumos!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *