(Prea) scurtă escapadă la Bâlea Lac

Da, mă, da, ştiu că-i pleonasm. Că escapada nu poate fi lungă. Da’ a noastră chiar a fost prea scurtă. Am fost la Bâlea săptămâna trecută şi m-am întors cam nesatisfăcută. Ardeam de nerăbdare să le arăt prietenilor mei lumea văzută de sus, din creasta Făgăraşilor. Aşteptam să mă încarc cu bucuria lor aşa cum aşteptam pe vremuri Crăciunul. Sau cum am aşteptat anul ăsta primăvara.

N-am făcut mare brânză. Ne-a cam tăiat elanul puhoiul ăla de lume de pe urcuşul spre Şaua Caprei. În plus, oamenii mei se subestimează grav. Da’ nu-i bai. Mai mergem. Data viitoare tot îi cocoţ(ez) acolo unde vreau eu. Că şi ei vor. Şi pot.

Prin urmare, astăzi n-am nicio poveste de povestit (asta cu povestitul poveştii e tautologie sau ce-i?). În schimb, Lacul Capra e atât de frumos, încât nu mă pot abţine să vi-l arăt ori de câte ori îl prind.

Ioana

4 thoughts on “(Prea) scurtă escapadă la Bâlea Lac

  1. Tania

    Cred ca Transfagarasanul inlesneste accesul multora pe traseele destul de grele.Sa nu te lasi,sa-i duci pe “oamenii’ tai din nou:-) 🙂 🙂 🙂

    Reply
    1. Ioana Post author

      Nu-i deloc rău că există şi posibilităţi să porneşti traseele de la 2000 de metri. Am mai urcat eu Negoiul pornind din gară din Porumbacu de Jos sau la Bârcaciu pornind din Avrig,chiar nu-i o plăcere să pierzi o zi întreagă mărşăluind la nesfârşit pe şosele şi drumuri forestiere. Problema e atunci când România se împarte în două: jumătate pe Transfăgărăşan şi jumătate pe Valea Prahovei :d
      Nu ne lăsăm, e doar amânată, nu anulată “expediţia” 🙂 🙂

      Reply
  2. Adina

    Mă luaseră amețelile, Ioana dragă, de pe drum (sau depedrum?)😉
    Dacă știam că te întristezi așa , cred că mai tragem nițel de mine.😁
    De data asta am fost prezenți , până la capăt, prin reprezentant! Data viitoare, mă duc până la capăt, chiar și 4×4!😘

    Reply
    1. Ioana Post author

      Mno, nu-i tristeţe din aia neagră 🙂
      Doar că aveam io nişte scenarii în cap, cu duzini de norişori roz pe Iezerul Caprei, ştii tu! 😀
      Da nu-i bai, avem timp, până la urmă plăcere să fie, că aia-i cea mai importantă, nu efortul, şi cu atât mai puţin “performanţa”. Iar la han, berea a fost rece şi mâncarea a fost bună, deci tot am ieşit pe plus, nu? 🙂

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *