Popas în Ţara Haţegului, la Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi Biserica din Densuş

După două zile de caniculă, care m-a cam schingiuit în mini-sejurul petrecut la Băile Herculane, temperaturile au revenit la normal. Ce fain! Numai că, ce să vezi, micro-concediul tocmai se terminase. Că aşa-s eu, fără noroc, degeaba am călcat în rahaţi cât pentru două vieţi. Măcar n-am căpiat de cald pe drumul către casă, tot e ceva.

Până să ajungem însă la Sibiu, ne-am mai oprit să revedem una, alta. Iar prima oprire a fost la ruinele Sarmizegetusei romane.

Ca să fiu sinceră, n-aveam niciun chef de pietroaiele alea. Mai fusesem în trecut, ştiam ce procent infim din colonia romană a fost scos la iveală, cât de puţine şi de lacunare sunt tăbliţele indicatoare. La Ulpia Traiana Sarmizegetusa te duci fie cu un ghid ultra-entuziast, care ştie să te cucerească cu poveşti şi să te facă să retrăieşti chestii întâmplate (sau nu) acum aproape două mii de ani, fie nu te mai duci deloc. Părerea mea.

Mai e şi faptul că eu personal sunt foarte sceptică în privinţa descendenţei noastre din daci şi din romani. Oricât m-aş chinui, nu pot înghiţi găluşca cu soldaţii imperiului cuceriţi iremediabil de nurii femeilor dace şi cu formarea poporului român după un pic peste 150 de ani de ocupaţie romană, nici aia completă. De asemenea, nu pot pricepe cum mama naibii am ajuns noi să vorbim o limbă romanică. Mai ales că aşa-zisa colonizare a fost făcută cu indivizi care nici măcar nu prea vorbeau latina. În fine, am doar nebuloase, n-am răspunsuri, poate o să insist pe subiect când oi ajunge la cealaltă Sarmizegetusă, cea adevărată.

Acestea fiind zise, nu m-am mai obosit să vizitez şi muzeul. Băieţii s-au dus singuri, eu am rămas să beau o cafea şi să mă răsfăţ cu o plăcintă cu urdă.

Al doilea popas a fost cerut însă expres de către mine. Expres şi cu insistenţă. Biserica Sfântul Nicolae din Densuş mi se pare de departe cel mai fascinant lăcaş de cult din România. O fi una dintre cele mai vechi biserici de rit bizantin de pe meleagurile noastre, dar tot templu păgân rămâne. E mai multă Romă acolo decât în zece Ulpii Traiane Sarmizegetuse.

Date oficiale despre biserică găsiţi pe Wikipedia, n-o să le reiau, stau foarte prost cu timpul, ăsta-i şi motivul pentru care scriu atât de rar. Oricum, mie tot nu mi-e clar cine a construit nebunia asta încântătoare şi mai ales de ce. Propun să-l chemăm pe Dan Brown să arunce o privire, sunt convinsă că ne-ar lămuri pe deplin în următorul său bestseller. :))

Ioana  

2 thoughts on “Popas în Ţara Haţegului, la Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi Biserica din Densuş

  1. tania

    M-ai trimis pe Wikipedia, sa vad ca aceasta veche biserica, este din 1991 pe lista de propuneri pentru patrimoniul UNESCO…super! Si n-ai pomenit nimic de pictura “Sfantul Apostol Bartolomeu, ducandu-si pielea pe bat”! Acum am aflat de unde vine expresia “iti pun/umbli/ai pielea pe bat:))

    Reply
    1. Ioana Post author

      Eu pe Sfântul Bartolomeu cu pielea-n băţ ţin minte că l-am remarcat prima oară la Milano, în Dom, era o statuie în sensul ăsta. Aici, în biserică, m-au fascinat mai tare basoreliefurile romane. Oricum am preferat să mă învârt mai mult pe afară, mersesem la preot şi îi cerusem permisiunea să intru, că eram în pantaloni trei sferturi, şi mi s-a părut că s-a răţoit tare scârbit la mine.Pentru ca, după 5 minute, să apară un autocar de unguri, erau jumate în şlapi si pantaloni scurţi. Ăia n-au mai întrebat pe nimeni nimic. Oricum, e fascinantă biserica asta, cum alta nu-i 🙂

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.