Pe scurt, din Târgu Mureş

În cele două zile petrecute anul trecut la Târgu Mureş (8-9 august 2017), am dus o luptă încrâncenată cu termometrul. În momentele lui de glorie, ajunsese nemernicul să-mi arate degetul mijlociu spre suta de grade. E drept că pe scara Fahrenheit, dar orişicât (100°F = 37,77°C).

În prima seară, revenită în sauna camera de pensiune cu geamuri care dădeau spre apus, m-a cuprins disperarea aia neagră. Nu puteam respira de căldură, transpiram ca un godac hăituit, rana de la picior supura în draci, genunchiul îmi înţepenise cu totul, ce să mai, îmi venea să mă trântesc în faţa oglinzii şi să-mi plâng de milă. Eram de-a dreptul dispusă să renunţ la cazări, la minivacanţă, la tot. Nu mai tânjeam decât la dormitorul proprietate personală, cu ferestre orientate către nord. Am intrat pe site-ul BlaBlaCar. Dacă găseam maşină disponibilă în seara respectivă, nu mai stăteam pe gânduri. N-am găsit.

M-am calmat până la urmă, am pornit aerul condiţionat (frecţie la piciorul de lemn) şi am plecat la bere, că oricum n-aveam variante mai bune. Am rămas şi o a doua noapte în Târgu Mureş, mi-am respectat programul până la capăt, dar tocmai bine nu mi-a fost.

Drept care, nu voi scrie un jurnal propriu-zis al vizitei pe meleaguri târgumureşene, ci voi aminti, foarte pe scurt, mai mult pentru mine, câteva dintre locurile şi lucrurile care mi-au ieşit în cale.

Palatul Culturii (Kultúrpalota). Splendid. Poate cea mai reprezentativă clădire în stil Secession de pe meleagurile noastre. Rezultatul muncii de lămurire asidue duse la începutul secolului trecut de un primar din cale afară de ambiţios: György Bernády. Nu vă uitaţi după Eneşti, Porumbeşti şi Emineşti că, evident, nu-i găsiţi. Va trebui să vă mulţumiţi cu Liszt Ferenc, Sándor Petőfi, Jókai Mór şi mulţi Bolyai. Undeva, pe un perete, cred că am zărit şi o femeie în port popular românesc.

Mi-a plăcut la nebunie Sala Oglinzilor, şi asta nu doar datorită vitraliilor magnifice. M-au prins baladele populare maghiare, în faţa fiecărui vitraliu există şi o traducere în română, am apucat să citesc câteva dintre ele. Le-aş fi citit pe toate, dar mă cam presa timpul, considerasem iniţial că n-am ce face mai mult de o oră în palat şi îmi dădusem întâlnire cu un prieten la oră fixă. Aproape la fel de mult mi-a plăcut şi Sala Secession, cu imagini istorice din Târgu Mureşul începutului de secol XX şi cu împăratul Franz Joseph tronând la loc de cinste. Din păcate pentru mine, în ambele săli fotografiatul era interzis.

Cetatea medievală. Frumoasă, liniştită, îngrijită. Dacă nu m-ar fi asasinat soarele în halul în care a făcut-o, aş fi savurat-o probabil ceva mai intens. Dar, până la urmă, avem atâtea bastioane şi cetăţi asemănătoare în Transilvania, încât la un moment dat tot eşti nevoit să recunoşti că ai ajuns la saturaţie. Fie că vrei, fie că nu vrei.

O menţiune specială merită Biserica Reformată din Cetate, cea mai veche construcţie din oraş, începută de franciscani în secolul al XIV-lea, dar finalizată abia spre sfârşitul domniei lui Ştefan cel Mare. :)) Era închisă biserica. De altfel, am reuşit ca, în cele două zile de city break, să nu calc pragul vreunei biserici. Mda, drumul meu către iad devine unul tot mai lin. 😀

Biblioteca Teleki-Bolyai. Doamne, cât de mult îmi poate plăcea mirosul de carte veche! Am descoperit până şi un parfum care, în nasul meu, dă a bibliotecă prăfuită, şi cu care terorizez asistenţa, asistenţă care se simte trimisă ba la liturghie, ba la dentist. Acestea fiind zise, cred că m-am dus să vizitez bătrâna bibliotecă mai degrabă ca s-o miros decât ca să mă cultiv. Oricum era greu de crezut că mă lasă cineva să mă joc cu incunabulele. :))

Până la urmă n-am fost lăsată nici măcar să fac poze de la distanţă, darămite să mai şi pun mâna pe vreun volum care să-mi satisfacă fetişul legat de hârtii îngălbenite de vreme. Chiar şi aşa, biblioteca mi-a plăcut tare. Mi-am făcut de lucru cu ceva expus sub o sticlă, să mă omori şi nu mai ştiu să zic exact ce era, oricum ceva legat de Egiptul Antic, o hartă parcă. Sau nişte hieroglife pe care, pornind de la un pitic ce-mi sălăşluia într-o vreme pe creieri, m-oi fi chinuit să le descifrez.  

Mi-aş fi dorit să vizitez Casa Memorială Avram Iancu, dar nu s-a putut. Îmi pare rău că n-am fotografiat programul, era ceva de tot râsul. Dacă nu-mi joacă memoria feste, casa în care Crăişorul Munţilor a locuit în plină revoluţie paşoptistă e deschisă publicului două zile pe săptămână, parcă miercurea şi joia, timp de câteva ore. Când am ajuns eu la porţile ei, era vineri toată ziua. Ghinion.

După cum zisei mai sus, cu bisericile nu mi-am bătut capul. Unora dintre ele le-am admirat exteriorul, altora nu le-am admirat nimic. Cea mai interesantă descoperire mi s-a părut a fi un grifon al zeului Apollo, sculptat în lemn pe uşa Bisericii Sf. Ioan Botezătorul (romano-catolică). E drept că avea o cruce montată peste aripi, da’ tot nu pricep legătura. O fi vreun simbol al convertirii păgânilor, cu zeii lor cu tot, la catolicism? (L.E.: M-am îndurat în cele din urmă să caut informaţii despre grifon în heraldica creştină, dar mult mai deşteaptă tot n-am devenit. Cică a fost folosit intens în Evul Mediu prin biserici, dar ce vrea să zică tot nu mi-e clar. Ba că ar simboliza conexiunea de spirit şi putere, ba că ar reprezenta natura duală – umană şi divină – a lui Iisus, ba că ar fi un simbol al căsătoriei. Aşa o fi.)

Cam atât. Nu voi încheia însă postarea fără a vă arăta cât de frumoase sunt unele clădiri din Târgu Mureş. În Piaţa Trandafirilor şi nu numai, găseşti tot ce vrei şi ce nu vrei: Art Nouveau şi Art Deco, stiluri amestecate din perioada Belle Epocque, neo-clasicism susţinut de  atlanţi şi cariatide, baroc şi Renaştere. Avem di tăti! 🙂

Ioana   

2 thoughts on “Pe scurt, din Târgu Mureş

    1. Ioana Post author

      Şi mie, da’ parcă tot am rămas cu senzaţia că nu-şi prea doresc turişti. 🙂
      La Oradea mai vreau să ajung neapărat, eram hotărâtă să merg anul ăsta, da’ se pare că nu. Ar fi fost ideal un sfârşit de septembrie, început de octombrie cu vreme bună, să combin eventual şi cu un sejur la Felix, dar perioada asta o am deja ocupată. Om trăi şi-om vedea. :*

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.