Madeira – De la Eira do Serrado la Curral das Freiras, pe levada

Aveam tot felul de munţi în cap atunci când am decis să-mi petrec vacanţa în Madeira. N-aş fi conceput sub nicio formă să nu urc pe Pico Ruivo (1861 m), cel mai înalt vârf de pe insulă. Mno, n-am urcat. Ghinion. M-au trădat transportul în comun şi piticii de pe creier. Ar fi trebuit să ajung cumva în zona vârfului Pico do Arieiro (1818 m), de unde porneşte traseul, şi n-am avut cu ce. Sigur, m-aş fi apropiat cât de cât Continue reading

City break la Bistriţa. Ziua a doua. Şchiopătând în derivă.

Accidentul din ziua precedentă (vorba vine accident, susţin în continuare că am fost victima unei tentative de omor sau, în cel mai bun caz, de vătămare corporală gravă) mi-a futut mătrăşit toate planurile. Aveam iniţial de gând să merg cu trenul la Arcalia, la castel, apoi, în funcţie de mijloacele de transport disponibile şi de inspiraţie, să încerc să ajung şi la Năsăud. Unde dracu să te duci însă când Continue reading

City break la Bistriţa. Ziua întâi. Frumos, dar, mai ales, periculos! (2)

După o scurtă pauză pe o bancă în Piaţa Mică, în care am studiat harta primită de la Centrul de Informare Turistică, situat în clădirea Primăriei, am luat la bani mărunţi străzile centrale, în căutarea altor două clădiri istorice.

Am găsit mai întâi Casa Ioan Zidarul în Piaţa Centrală, la numărul 30. Continue reading

City break la Bistriţa. Ziua întâi. Frumos, dar, mai ales, periculos! (1)

Mă lăudam anul trecut, prin iunie, că mă apuc serios de vizitat oraşele ţării. Şi, ce să vezi, chiar m-am apucat. N-am avut tocmai sporul visat, dar nici zilele în sac n-au intrat. În prima decadă din august 2017 mi-am adăugat în „palmares” două capitale de judeţ transilvănene: Bistriţa şi Târgu Mureş. Fiecăruia dintre oraşe i-am rezervat două zile pline, le-am vizitat pe îndelete, fără stres, ce mai, Continue reading

Madeira – Un matin au jardin :)

Într-una dintre dimineţile petrecute în Funchal, m-am trezit cu nişte dureri de spate de-a dreptul odioase. Să fi tot fost ora patru, n-aveam nimic comestibil prin cameră, iar Arcoxia nu îndrăznesc să înghit pe stomacul gol, că am toate şansele să o dau în altele. Drept care, după o analiză sumară, îmi rămâneau două variante: să mă arunc de pe balcon, de la etajul 11, ori să mă apuc să-mi dau kilometrajul peste cap, Continue reading

Madeira – Revelaţia culinară a vacanţei şi porţile pictate din Zona Velha, centrul vechi al Funchalului

Revenită pe uscat după scurta incursiune în lumea delfinilor, mai aveam un singur dor: să-mi pun burta la cale. Sărisem peste micul dejun, convinsă fiind că ceva comestibil s-o găsi pe catamaran şi pentru mine, numai că, ce să vezi, nu s-a găsit. Drept care, îmi chiorăiau maţele de ceva vreme pe mai multe voci, interpretând un fel de Cor al Robilor, varianta pentru afoni. Continue reading

Madeira – Whale watching fără whales, în schimb cu zeci, sute de persoane non-umane

Sunt curioasă. Vouă nu vă e dor de Remus Cernea? Mie, da. O spun fără urmă de ironie, jur. Mi-e de ajuns să arunc o scurtă privire în Parlamentul actual ca să mi se facă dor. Mi-am amintit de el în Madeira, de el şi de proiectul lui legislativ privind delfinii. Sigur, şi eu am râs atunci când am auzit prima oară termenul de „persoane non-umane”, dar, până la urmă, dacă asta ar însemna închiderea delfinariilor Continue reading

Popas în Ţara Haţegului, la Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi Biserica din Densuş

După două zile de caniculă, care m-a cam schingiuit în mini-sejurul petrecut la Băile Herculane, temperaturile au revenit la normal. Ce fain! Numai că, ce să vezi, micro-concediul tocmai se terminase. Că aşa-s eu, fără noroc, degeaba am călcat în rahaţi cât pentru două vieţi. Măcar n-am căpiat de cald pe drumul către casă, tot e ceva. Continue reading

Din ciclul Ioana şi canicula: Târâş-grăpiş pe la grotele şi foişoarele din Munţii Cernei, la 35 de grade

Dacă tot e Boboteaza (cu 12 grade pozitive ne-a regalat, dăăăă), să revenim la canicula din iunie, zic. V-am povestit deja cât de mult „ador” arşiţa şi cum m-au chinuit cele 32°C, de care am avut parte în prima zi petrecută pe munţii din zona Băilor Herculane. Ei bine, alea au fost parfum! A doua zi dimineaţă, să fi tot fost ora cinci, am dat să ies pe balcon în maieu şi pantaloni scurţi. A fost momentul Continue reading

Madeira – De la Cabo Girão la Câmara de Lobos, pe levada

Imediat după ora nouă, în timp ce îmi savuram relaxată cafeaua şi un sandwich cu ton pe o terasă de lângă platforma de belvedere, Miradouro do Cabo Girão s-a transformat miraculos într-o chestie ultraaglomerată, ultrazgomotoasă şi ultraenervantă. Chestie care nu mai avea nimic în comun cu oaza de linişte unde, cu nici o oră în urmă, zăceam întinsă cu capul pe rucsac, într-o pustietate totală, Continue reading