De la Poplaca la Sibiu, prin toamnă

De vreo săptămână încoace am manifestări uşor obsesiv-compulsive vizavi de toamnă. Să nu cumva să ratez vreo rază de soare, vreo pată de culoare, să nu cumva să mă prindă în casă vreo după-amiază cu temperaturi văratice. Azi m-a ajuns însă oboseala din urmă. Destul cu monomaniile. Am dormit până spre prânz, mi-am băut cafeaua pe terasă şi asta a fost tot. Practic, am irosit de bunăvoie ultima zi Continue reading

Munţii Cernei – Nişte scări de lemn şi-o lecţie de viaţă

Abia coborâţi din Munţii Mehedinţi, am trecut apa nu tocmai neagră a Cernei pe un pod suspendat, în căutarea scărilor de lemn fixate de mai bine de 40 de ani cu sârme şi cuie pe stânci – „magistrala” care asigură accesul spre cătunele Scărişoara şi Ineleţ.

Numai şi numai curiozitatea mă mânase să îmi asum încă o bucată de urcuş pe căldura Continue reading

Din ciclul Ioana şi canicula: Crovul Mare din Munţii Mehedinţi

Într-o lume perfectă aş pune mâna pe foarfecă şi aş ciopârţi scara Celsius până n-ar mai rămâne mare lucru. Zece grade, atât, de la 15 la 24. Cu plus. Mă refer strict la temperatura aerului, să ne-nţelegem, bere călîie n-au decât să bea duşmanii. Ideea e că de la 25 de grade în sus încep să sufăr. Tot ce trece de 30 e deja barbarie, iar dacă în atare condiţii mă mai şi pune dracu să urc vreun munte, toate ONG-urile pământului Continue reading

Tallinn, la cea de-a doua încercare

A doua încercare de a scrie despre capitala estonă, după ce prima a eşuat lamentabil. Tot nu-mi prea vine, speram să produc un text memorabil, dar probabil că nu ştiu să exprim ce aş vrea să vă spun, nu vreau să vă spun ce aş şti să exprim, în fine. Prin urmare, mă voi limita la o trecere în revistă a celei de-a doua zile petrecute în Tallinn şi mă voi abţine pe viitor să mai abordez destinaţii de vacanţă peste care s-au aşezat anii, Continue reading

Am fost în Paradis. Şi m-am întors. De musai ca de voie bună.

Nu, Doamne fereşte, nu m-am zbătut între viaţă şi moarte, n-am văzut luminiţa de la capătul tunelului, nu m-am îndreptat către ea purtată pe aripi de îngeri şi nu m-am conversat cu sfinţii. Nu mi-am părăsit nici viaţa şi nici planeta. E adevărat că, pentru a ajunge în rai, am avut totuşi nevoie de o pereche de aripi, care s-au nimerit a fi ale nemernicilor de la TAP Portugal. Continue reading

(Prea) scurtă escapadă la Bâlea Lac

Da, mă, da, ştiu că-i pleonasm. Că escapada nu poate fi lungă. Da’ a noastră chiar a fost prea scurtă. Am fost la Bâlea săptămâna trecută şi m-am întors cam nesatisfăcută. Ardeam de nerăbdare să le arăt prietenilor mei lumea văzută de sus, din creasta Făgăraşilor. Aşteptam să mă încarc cu bucuria lor aşa cum aşteptam pe vremuri Crăciunul. Sau cum am aşteptat anul ăsta primăvara. Continue reading

O după-amiază la Drobeta-Turnu Severin, printre ruine romane şi vestigii medievale, pe străzi cu parfum de Belle Epoque

Sunt un pic confuză în privinţa Drobetei. E Oltenia şi parcă totuşi nu-i. Are mai degrabă iz de Banat. Sau n-are? E atât de aproape de Orşova, cea smulsă Banatului şi anexată Olteniei în urma unei reforme administrative ceauşiste, încât am ajuns chiar să mă întreb dacă nu cumva o fi făcut şi Drobeta la un moment dat parte din Imperiul Austriac. N-a făcut. Însă, atunci când a fost întemeiat oficial oraşul Turnu-Severin, în 1833, Continue reading

Pauză de cafea la Târgu Jiu. Şi de Brâncuşi.

În a doua jumătate a lunii iunie, abia întoarsă de la Târgovişte, mi-am făcut din nou bagajele, pentru un pic de munte şi un mini-sejur la Băile Herculane. Până la Herculane aveam însă drum lung de parcurs. Am plecat dis-de-dimineaţă cu trenul spre Vâlcea, împreună cu Cosmin. Pe la nouă eram în Râmnicu Vâlcea, unde ne-a preluat un prieten de la gară. Am mai rezistat o tură în maşină, Continue reading

Tallinn, oraşul despre care nu pot scrie

De când am început să mă joc de-a pseudo-blogging-ul, m-am tot lamentat că nu apuc să scriu despre Tallinn. Şi vremea trecea, şi eu tot nu apucam, şi iar mă lamentam. Mno, acum i-a venit rândul, doar ca să constat că nu-s în stare să pun pe „hârtie” două fraze legate. Pur şi simplu nu-s. Nu-mi joacă memoria feste. Nici măcar canicula asta odioasă, care mă transformă încet, dar sigur, într-un zombi, nu-i de vină. Continue reading

Curtea Domnească din Târgovişte

Are şi ploaia părţile ei bune. De exemplu atunci când ţine lumea-n casă şi îmi permite să mă regalez preţ de mai bine de jumătate de oră cu minunăţiile Curţii Domneşti de la Târgovişte. Fără concurenţă, în calitate de vizitator unic. Drept e că am pus şi eu umărul ca să-mi asigur exclusivitatea. La nouă fără cinci, deci cu cinci minute înainte ca ansamblul să-şi deschidă oficial porţile, bubuiam deja în ele. Continue reading