Nişte brânduşe şi-o râpă. Roşie, desigur.

Mare lucru n-am făcut din aprilie încoace. Că ploaie, că lene, că spatele, că ANAF-ul şi plicurile cu doliu aferente, că alea. Aşadar, călătoriile mi-au devenit plimbări de cel mult jumătate de zi, prin locuri care nu reprezintă tocmai o premieră pentru mine. Bine şi aşa.

Vă povesteam anul trecut că am stabilit împreună cu Laurenţiu că o punem de-o tradiţie: tradiţia vânătorii (strict fotografice, să n-avem vorbe!) anuale de brânduşe în Poiana Găujoara din Cindrel. Mno, tradiţiei noastre îi merge bine, creşte frumos, a împlinit trei anişori în aprilie, să ne trăiască, mulţumim!

Apoi, la început de mai, ajungeam din nou la Râpa Roşie împreună cu Alin, aterizat la Sibiu pentru o nuntă sau un botez, nu mai ştiu exact. Ar fi trebuit să urcăm un munte, de fapt, numai că Sfântul Ilie n-a fost tocmai de acord, iar cu sfinţii nu te pui. De altfel, ne-a hărţuit Sfântul un pic şi pe la Sebeş, suficient cât să nu mai ajungem la Lancrăm, care are şi el râpa lui. Tot roşie. Şi mai are Lancrămul şi-un Blaga, dar asta e altă poveste.

Acestea fiind spuse, am bucuria să vă anunţ că, începând de astăzi, mă aflu, oficial, în concediu. Ne-om mai citi când m-oi aduna de pe drumuri. Sau depedrum…

Ioana  

2 thoughts on “Nişte brânduşe şi-o râpă. Roşie, desigur.

  1. Tania

    Multi ani înainte tradiției! Superbe brândușele! Concediu plăcut, sa vii cu tolba plina😅 Pup,Ioana.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.