Mdina, o bucăţică de Magreb în inima Maltei

Ani la rând am visat la medinele Magrebului, mărturii ale vremurilor de demult, în care popoarele arabe le serveau pe bandă rulantă lecţii de toleranţă şi civilizaţie vesticilor medievali, pe atunci adevărate monumente de barbarism şi habotnicie. În fascinaţia mea pentru medine, am urmărit chiar şi serialul-telenovelă Clona, cel puţin până la momentul în care toată acţiunea s-a mutat din Fes-ul marocan în Rio de Janeiro, persoanjele au luat-o razna de-a binelea, iar eu mi-am pierdut tot interesul.

Apoi ajungeam în Tunisia, în mai 2008, şi, un an şi ceva mai târziu, în Maroc. M-am dezumflat ca un balon. În Tunisia, în loc să am cu adevărat ochi pentru frumuseţea medinelor din Kairouan sau Sousse, muream de dorul Egiptului şi îmi înveninam vacanţa cu comparaţii cretinoide. Iar Marocul… Marocul a fost o pseudo-traumă, fără alte explicaţii. În ciuda medinelor sau poate tocmai din pricina lor.  

Cum în Libia sau Algeria nu prea am ce căuta, iar vechile oraşe maure din Spania sunt în ruină, mama ei de Reqonquistă, mi-am spus că asta a fost cu medinele mele.

În toamna anului trecut, într-o dimineaţă călduroasă de sfârşit de octombrie, autobuzul mă debarca însă la porţile a ceea ce cred eu că e cel mai frumos oraş din Malta: Mdina.

Iar, în următoarele câteva ore, aveam să trăiesc extazul descoperirii medinei mele perfecte în care, cu ochii minţii şi sfidând orice realitate a timpului şi a spaţiului, mi i-am adus aproape pe toţi musulmanii de odinioară care îmi fac sufletul să cânte, fie ei ayubizii lui Saladin, selgiucizii de Rum, maurii Andaluziei sau dervişii lui Rumi.

Desigur, arabii au părăsit Mdina acum 900 de ani, alungaţi de către normanzi, în secolele următoare s-au perindat pe acolo germani, francezi şi spanioli, apoi a urmat epoca ioaniţilor şi, în fine, cea a coloniştilor britanici. Totuşi, plimbându-mă aiurea pe străduţele înguste, multe dintre ele pustii, simţind strânsoarea zidurilor de piatră, m-aş fi aşteptat mai degrabă să aud chemarea muezinilor decât bătaia clopotelor cu rezonanţă catolică şi nu m-aş fi mirat câtuşi de puţin să mă trezesc faţă în faţă cu însuşi emirul, adresându-mi-se cu dhimmi* şi cerându-mi harag**-ul.

Singurele momente în care m-am trezit din visul meu medieval cu iz de şofran au fost cele în care mi-am concentrat atenţia asupra Catedralei Sf. Pavel, sediul Arhiepiscopiei Maltei,  şi asupra muzeului aferent. Acelaşi exterior sobru ca şi în cazul Con-Catedralei din Valletta, acelaşi interior baroc, aceleaşi lespezi ioanite, fresce ale aceluiaşi Mattia Preti, totul însă cu un grad semnificativ mai mic de opulenţă şi fără să-mi lase aceeaşi senzaţie de templu păgân, aparţinând unei caste de războinici.

Apoi m-am învăluit din nou în arome orientale şi mi-am continuat rătăcirea pe străduţe, pe lângă zidurile fortificate, fără niciun ţel, până când m-au lăsat picioarele şi m-am aşezat pe o terasă, pentru o porţie de rulouri de peşte în lipie libaneză. Venirea mâncării m-a readus brusc şi fără milă în secolul XXI. Farfuria era plină de chipsuri. Din alea la pungă, gen Lay’s. Din partea casei. :))

* Cetăţeni non-musulmani ai unui stat islamic  (odinioară)

** Tribut

Ioana

4 thoughts on “Mdina, o bucăţică de Magreb în inima Maltei

  1. Tania

    Interesante stradutele atat de inguste – nu m-as fi incumetat! Chiar daca sunt convinsa ca nu sunt pericole:-) Ti-ar fi placut cartofi la masa ?Las’ ca chipsurile sunt mai usor de ”gatit” 🙂 Pupici

    Reply
    1. Ioana Post author

      Sunt minunate străduţele, si fără factorii de teroare din Fes-ul marocan, aka pieţele de carne pe străduţe de 1,5 metri lăţime şi perspectiva de a-ţi fi sacrificat un animal (păsări în general) la 30 cm de tine, în condiţiile în care chiar nu ai cum să dispari de acolo în timp util.
      Pff, io nu voiam cu cartofi deloc, în meniu nu scria nimic de ei, doar de salată. A fost un bonus din partea casei, nu tocmai binevenit 🙂 :*

      Reply
  2. Pingback: Malta: Dingli Cliffs – Ora de aur şi ora de fiere | De pe drum …

  3. Pingback: Malta – Cele trei oraşe şi Ħaġar Qim | De pe drum …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.