Malta – Prin caverne ireal de albastre şi sate pescăreşti care-or fi fost cândva tradiţionale

Mi se întâmplă destul de des să mă transform, în prima zi de vacanţă, în cea mai bleagă şi dezorientată dintre toţi blegii dezorientaţi ai mapamondului. Mă rog, nu că ar fi neapărat nevoie de o transformare dramatică. Malta n-a făcut excepţie.

Am pornit la drum precum o floare, cu ceva crâmpeie de istorie în cap, dar fără să am cea mai vagă idee unde-i nordul şi unde-i sudul, ce dracu vreau de fapt să vizitez prin insulele astea, cum şi cu ce. N-ar fi fost nici asta o problemă până la urmă, odată cazată m-am repezit la recepţie să cer o hartă cu traseele autobuzelor şi, apoi, în primul magazin de suveniruri, în căutarea unui ghid turistic. Abia apoi m-am plantat pe o terasă cu nişte bere Cisk în faţă şi cu intenţia fermă de a mă dedica studiului. Atâta doar că toată seara mi-a fost atât de lene, încât nici măcar n-am deschis ghidul. Cât despre hartă, după 30 de secunde am decis că e prea întuneric ca să-mi traumatizez ochii urmărind păienjenişul de liniuţe colorate în toate nuanţele curcubeului. Lasă că văd eu mâine.

A venit şi acel „mâine”, eu la fel de bleagă şi dezorientată, în plus fără Wi-Fi în cameră. Adică exista, dar nu era deloc free, ci costa 9 Euro/24 h sau 3 Euro/3 h, iar, după ce plătisem deja 3 Euro pentru un adaptor de priză şi 12 pentru a putea folosi timp de o săptămână seiful, mi se cam luase de zvârlit cu bani înspre recepţia hotelului.

Şi, uite-aşa, de bleagă şi de dezorientată, m-am trezit că mă înscriu de-a-n boulea într-o excursie organizată, cu două obiective din sudul insulei principale pentru care n-aveam nevoie nici de ghid, nici de autocar, nici de evitat cozi şi, cu atât mai puţin, de companie. Mno, acum nu-i vreo tragedie, dar s-a nimerit să vizitez cam prea pe fugă un loc în care mi-ar fi plăcut să pot pierde vremea după pofta inimii, şi cam prea în tihnă un altul în care nu ţineam neapărat să ajung, cu atât mai puţin duminica la prânz.

Blue Grotto. Cred că orice insulă care se respectă are măcar o grotă albastră, o fereastră albastră şi o lagună albastră. Iar Malta este o insulă (ok, un grup de insule) care se respectă. Desigur că şi Blue Grotto, asemenea celorlalte albăstreli, e un loc extrem de turistic, probabil gâtuit de vizitatori în plin sezon, dar asta nu-l face mai puţin frumos. Până la urmă, nici locurile astea turistice n-au ajuns ele turistice chiar aşa, degeaba.

Şi, oare cum ar fi dacă un turist străin (călător, nu turist, pardon) venit la Sibiu ar evita centrul istoric, Muzeul Astra şi alte atracţii obosite şi s-ar baricada în Lazaret sau Broscărie, ca să ia pulsul străzii şi să trăiască precum localnicii? O experienţă autentică? Dăăă, cretinisim de autentică!

Cavernele, mai mici sau mai mari, sunt fermecătoare privite din barcă (8 Euro costă plimbarea care durează în jur de 20 de minute), apa are pe alocuri nuanţe ireale, fosforescente de-a dreptul. Mai bine nu mai intru în detalii despre „vinovatele” pentru culoare, nişte biete cianobacterii (alge verzi-albastre), că stric toată poezia. :))

Chiar şi mai mult mi-a plăcut priveliştea de sus asupra grotelor. Aş fi putut rămâne cu orele ţintuită locului. Las’ că revin eu singură într-o altă zi. Am revenit pe dracu.

A urmat Marsaxlokk, despre care ghidurile turistice spun că ar fi cel mai pitoresc sat de pescari din Malta. Aşa o fi, nu le-am luat la rând, dar piaţa de peşte, care pe hârtie părea o super-atracţie, s-a dovedit un talcioc în toată regula, sinistru de aglomerat, care se întinde cât e promenada de lungă. Da, exista şi peste proaspăt, existau şi fructe de mare, la vreo zece dintre cele pe puţin o mie de tarabe.

Am ales să ignor recomandarea de a savura musai în Marsaxlokk cel mai proaspăt peşte care există pe insulă (de parcă restul Maltei s-ar afla la mii de kilometri distanţă faţă de apă). Era împânzită zona portului de terase, una mai aglomerată decât cealaltă, cu turişti exasperaţi de atâta aşteptare şi chelneri depăşiţi de situaţie. Nu m-a tentat deloc să dau mai bine de 25 de Euro pe o mână de creveţi roiali pe care să-i înghit pe nemestecate şi cu un ochi pe ceas, în schimb aş fi vrut să beau o cafea, poate şi o bere. La prima terasă am fost ridicată efectiv de la masă atunci când chelneriţa s-a prins că nu vreau să mănânc, la o altă terasă am întrebat de la început dacă pot bea o cafea şi mi-a fost servit un „nu” sec. Bine, atunci.

Totuşi, mie îmi trebuia cafea, aşa că am părăsit faleza şi m-am „adâncit” în sat, doar doar oi găsi vreo crâşmă de cartier, neatacată într-un asemenea hal de spiritul mercantil. Vreo douăzeci de minute am rătăcit pe străzi, de sus în jos şi de jos în sus, de la dreapta la stânga şi viceversa, fără succes. Nici măcar o cafenea amărâtă n-am găsit, toata industria gastronomică părea a fi înghesuită pe faleză. Motiv pentru care am plecat din Marsaxlokk destul de frustrată, ba chiar timorată, aş spune. Mi-a luat vreo două zile să-mi revin, timp în care m-am chinuit să bag în mine câte două feluri de mâncare la fiecare restaurant, doar pentru a nu fi nevoită să mă confrunt cu privirile acuzatoare ale vreunui chelner.

Motivul pentru care Marsaxlokk merită însă vizitat (dar nu într-o duminică, când talciocul mă-sii e în floare) e portul, cu acele bărci pescăreşti extrem de colorate, luzzu, ornate la provă cu ochiul protector al lui Osiris (de fapt, o pereche de ochi). Când am auzit din gura ghidului prima oară termenul de „ochi al lui Osiris”, era să sar de cur în sus, convinsă că face o confuzie cu Horus, se pare însă că avea dreptate, până la urmă e dreptul maltezilor să preia din mitologia egipteană fix ce şi cum le pică lor bine. Oricum, totul rămâne în familie, cei doi zei sunt rude de gradul întâi, chiar dacă Osiris, zeul vieţii de apoi, era un pic mort când l-a conceput pe fii-su. Şi nu doar mort, îi mai lipsea şi unul dintre organele esenţiale, pe care Isis, mama lui Horus, n-a mai reuşit să-l găsească atunci când s-a apucat să adune pe bucăţi din Nil trupul lui Osiris, ciopârţit de fra-su, Seth. Probabil că îl mâncaseră raţele. Sau crocodilii.

M-am întors la St. Julian’s ruptă de foame şi avidă de linişte. Mi-am rezolvat ambele nevoi în zona portului de yachturi, Portomaso Marina, probabil cea mai scumpă zonă din staţiune, unde cea mai gustoasă supă de peşte şi o porţie sănătoasă de paste cu somon, două beri şi o cafea m-au costat cam cât m-ar fi costat creveţii cei nemâncaţi la Marsaxlokk, stropiţi cu maxim o bere half pint. M-am retras spre seară la piscina interioară a hotelului, am transpirat ce-am transpirat la saună, după care, de voie, de nevoie, m-am apucat să-mi fac lecţiile. Prea mă săturasem să fiu bleagă şi dezorientată. :))

Ioana

3 thoughts on “Malta – Prin caverne ireal de albastre şi sate pescăreşti care-or fi fost cândva tradiţionale

  1. TANIA

    Blue Grotto, este chiar de un albastru ireal, ataaaaaat de albastra :))Oricat m-am straduit, nu mi-am dat seama cum acel perete este o casa?:( Triunghiulara? Puteai face o poza si langa un yaht, eventual cu o expresia a fetzii – “it’s mine”, asa sa-mi creezi insomnii :)))Glumesc, desigur.Frumoase imagini, astept continuarea, si astept sa-mi spui ce limba vorbesc? Am ascultat o participanta la Eurovision, din Malta – mi s-a parut ciudata limba.Pupici:*

    Reply
    1. Ioana Post author

      Triunghiulară era casa, da :). Se lăţea progresiv, n-am înţeles exact de ce, că în spate era o grămadă de loc liber. Sau poate o fi existat înainte o construcţie care s-a demolat între timp.
      Mie îmi place cum sună malteza, e un dialect arab cu influenţe siciliene şi o grămadă de cuvinte preluate din engleză. Cică singurii vorbitori de arabă cu care se pot înţelege, fiecare în dialectul lui, sunt tunisienii. Din fericire pentru mine şi pentru turişti în general, maltezii au două limbi oficiale, a doua fiind engleza, aşa că te poţi înţelege în engleză cu oricine, de la copii până la cei mai bătrâni dintre bătrâni.
      N-am io fatză de “it’s mine” yachtul ăla, oricât m-aş strădui :))) :*

      Reply
  2. Pingback: Insula Gozo, pe repede înainte (1) | De pe drum …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.