Guruieţii de la Şona

Nu cred că e cazul să porniţi la drum din Constanţa sau din Oradea având ca unic obiectiv sau ca ţintă principală piramidele de pământ de la Şona. Cred însă că, dacă tot aţi ajuns în zona Făgăraşului, guguloaiele merită un ocol. Asta dacă sunteţi cu maşina şi nu vă închinaţi la ea precum alţii la icoane. Dacă însă cutia de tablă e Dumnezeul vostru secret, lăsaţi-o aşa. Iar dacă nu dispuneţi de maşină mică, chiar nu mai ştiu ce să zic.

După cum povesteam în postarea anterioară, planul iniţial era să merg singură la Făgăraş, cu trenul. Ştiam pe de o parte că drumul spre Şona e foarte prost, mai ştiam că nici vorbă de transport în comun, pe de altă parte citisem că între Şona şi Făgăraş sunt 8 km, ceea ce ar fi însemnat mai puţin de 1,5 ore de mers pe jos, în cazul în care m-aş fi deplasat cu puţin talent.

Din fericire n-a mai fost cazul, până la urmă s-a învrednicit un amic să vină să mă plimbe cu maşina, altfel nu ştiu zău dacă ajungeam prea departe. Sau poate ajungeam, trecând prin toate stările negative din univers. În primul rând, am străbătut o zonă din Galaţiul Făgăraşului prin care, sincer, mi-ar fi fost frică să trec singură, în condiţiile în care aerul meu de turistă ameţită e vizibil de la o poştă. Apoi, presupunând că mi-aş fi învins demonii interiori şi m-aş fi tot dus, aş fi avut parte de o splendidă zonă de luncă, dar atât de plină de gunoaie, încât probabil că m-aş fi ales cu un pui de depresie pe termen lung. Nu că din maşină gunoiul ar părea mai estetic, dar măcar timpul petrecut alături de el e mai scurt. În fine, poate apreciez eu aiurea distanţele, dar presupuşii 8 km mi s-au părut a fi mult mai mulţi. Drept e că, la cât de găunos e drumul, nici maşina nu zboară precum Pegasul.

Când am ieşit din Şona, un sătuc liniştit din lunca Oltului, mult mai curat decât suburbiile Făgăraşului, s-a terminat şi cu drumul. De unde s-a terminat, movilele de pământ nu erau încă vizibile, noi n-aveam idee care ar fi direcţia cea bună, noroc că am găsit o zonă mai înaltă, de unde, bingo, glimeele ni s-au dezvăluit în toată splendoarea lor.

După circa un sfert de oră de la marea descoperire, fiecare era deja căţărat pe guruieţul lui propriu şi personal. Nu sunt sigură câte movile sunt cu totul, eu am numărat şapte, patru mai înalte, aflate aproximativ pe aceeaşi linie, şi trei mai joase, tot în linie, o linie paralelă cu prima.  Am „cucerit” la întâmplare patru sau cinci dintre ele, pantele sunt destul de abrupte, în condiţii de ploaie nu cred că aş fi savurat prea tare coborârea. Făcând o comparaţie, movilele de la Movile rămân totuşi preferatele mele, sunt mai multe, parcă mai prietenoase, locul e mai verde, peisajul mai frumos, sau poate că pur şi simplu s-a activat în mine patriotismul local, pentru că mno, Movile e în judeţul Sibiu iar Şona e la vecini, în Braşov.

Un material extrem de bine documentat despre piramidele de pământ de la Şona, poate chiar prea bine documentat pentru noi, ăştia cu mintea odihnită, găsiţi aici. În rest, aceleaşi poveşti cu peşti: tumuli, celţi, sciţi, sumerieni, balauri scuipători de pământ şi uriaşi care-şi goleau încălţările de noroi după ce traversau Oltul, turci care n-au avut altă treabă decât să care după ei pământ de la Stambul în fesuri şi să-l verse pe unde-au apucat şi, desigur, nu în ultimul rând, daci liberi.

Ioana

11 thoughts on “Guruieţii de la Şona

  1. tania

    M-ai trimis sa ma informez, cica-s 8!!! Vrei sa dosesti o piramida? Interesanta legenda,cred mai degraba in balaurul care scuipa pamantul:))). Si daca n-ar fi fost si “guruietele” de gunoaie…nu m-as fi intrebat ( retoric, fireste) DE CE?? Am primit recent un filmulet cu un camping din Norvegia – Gryta, cu lupa nu gasesti un gunoi cat de mic.DE CE? Stiu raspunsul:)))))

    Reply
    1. Ioana Post author

      Am citit şi eu că sunt 8, dar mie la socoteală mi-au ieşit tot şapte şi am zis să scriu ce mi-a căşunat mie, că de aia-s impresii de călătorie şi nu lucrări ştiinţifice:)) E adevărat că mai era o chestie mică, un fel de muşuroi mai mare, iar una dintre piramide avea două cocoaşe,dar na, după capul meu şapte erau. Măi, în Norvegia n-am fost, dar am fost în schimb în Danemarca. Dacă te încălzeşte cu ceva,centrul Copenhagăi era într-adevăr curat, în schimb în zona gării era o mizerie de m-am simţit ca acasă :))) :*

      Reply
    1. Ioana Post author

      Dar desigur! Mai ales unui râmnicean ar trebui să i se ofere şansa să afle care e adevărata Ţară a Oltului! :>

      Reply
        1. Ioana Post author

          Greşit. Pe noi ne ocoleşte doar ca să facă loc Cibinului, pentru că noi merităm un râu numai al nostru, pe care să nu-l împărţim cu jumătate de ţară :>

          Reply
          1. Ioana Post author

            Tribut? :)) Vrei să spui că se foloseşte de Olt pe post de taxi ca să ajungă unde are treabă: la mare.

  2. Maria

    Acum inteleg unele chestii. Amandoi din Sibiu, amandoi va folositi sa ajungeti unde aveti treaba. Sa nu va lase taxi-ul pe te miri unde… :> Cred ca Oltul ti-a aruncat paraiasul prin baltile de pe la Ionesti sau Zavideni. Fii sigura ca nu ti-l duce la mare!

    Reply
    1. Ioana Post author

      Muică, voi sunteţi un neam,
      Ca frunza lucind pe ram.
      Dacă n-aveaţi Jiu de soi
      Trăgeaţi Oltul mai la voi.
      Dunăre dacă n-aveaţi,
      Jiul Dunăre-l făceaţi.

      QED

      Reply
      1. Maria

        Nu stiu exact ce crezi ca ai demonstrat, dar eu constat un fel de osana la adresa salvatorilor tai, recte NOI.:>

        Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *