Din minunile Văii Oltului – Piramidele de la Stăncioi, chiliile rupestre ale Mănăstirii Turnu, Cascada Lotrişor şi Valea Doabrei

Probleme tehnice. Cu blogul. Care se futu. Cu temă cu tot. Între timp, fu resuscitat. Nu de către mine, desigur, că-s tută tufă. Mulţumesc, Mihai!! Tot ce vă rog e să nu-mi spuneţi că arăta mai bine înainte. Decât dacă vreţi să-mi aflaţi întreg arsenalul de înjurături. Care e al naibii de vast. Aşa. Acestea fiind zise, să revenim la ale noastre.

În prima duminică de noiembrie, am fost la plimbare pe Valea Oltului cu Marius şi cu delfina lui, Nicoleta. Am avut parte de soare (cu ceva dinţi), ne stabiliserăm vreo cinci obiective, patru dintre ele le-am atins, după care frigul, oboseala fetiţei şi lenea mea au făcut front comun împotriva lui Marius şi l-au învins.

Piramidele de pământ din Valea Stăncioiului (La Ciuroaie)

Cred că sunt douăzeci de ani de când am auzit pentru prima oară de ele. N-am reuşit însă niciodată să mă prind cum ajung acolo. Nici nu mi-am bătut capul prea tare, ce-i drept. Aveam senzaţia că sunt de neatins fără maşină. Cu atât mai mare mi-a fost surpriza să constat că piramidele de pământ se află pe raza Municipiului Râmnicu Vâlcea, în cartierul Goranu. Daţi o căutare după Strada Islazului.

E tare faină zona. Intră cumva în aceeaşi categorie cu Râpa Roşie, cu Groapa Ruginoasa, sau, poate, mai degrabă cu munţii de sare de la Praid ori Slănic, dacă e să mă iau după fotografii, că eu pe-acolo (pe la munţii de sare) n-am călcat încă.

Probabil că şi toamna a contribuit cu acuarelele ei la desăvârşirea peisajului, dar este cu certitudine un loc în care vreau să revin cu timp şi cu mai multe grade în termometru, să mă caţăr un pic printre piramidele şi orgile alea de pământ. Mai ales că bunica mea locuieşte fix în Râmnicu Vâlcea şi mă tot ceartă (pe bună dreptate) că nu-mi prea deplasez fundul până acolo.

 Chiliile rupestre ale Mănăstirii Turnu  

Pe lângă Mănăstirea Turnu am trecut practic de fiecare dată când am urcat în Masivul Cozia. De intrat, n-am intrat însă niciodată. Nici măcar nu aveam idee despre existenţa celor două chilii din stânca de la poalele Coziei. Am recuperat acum.

Eu mi-s mai agnostică de felul meu, dar pentru asta tot mă impresionează grotele astea reci săpate în numele credinţei, prin munca fizică a unor pustnici. Mai ales atunci când îmi vin în minte straiele ţesute cu fir de aur, pectoralele bătute cu nestemate sau pateriţa cu dragoni ale preafericitului. De Catedrala Mânturii Neamului nici nu mai amintesc.

Despre cuvioşii sihaştri Daniil şi Misail, primii locatari ai grotelor şi întemeietorii mănăstirii, nu ştiu să vă spun mare lucru. Am fotografiat textul afişat pe peretele uneia dintre grote, îl puteţi citi mai jos. Sper că rezoluţia e acceptabilă.

 Cascada Lotrişor

 Am părăsit Munţii Coziei şi, reveniţi pe malul drept al Oltului, am intrat în împărăţia Munţilor Căpăţânii. Nu foarte adânc, doar până la Cascada Lotrişor de pe Valea Lotrişorului. Sunt doar 2 kilometri din Drumul European, i-am făcut cu maşina, se poate şi pe jos, pe drum forestier (marcaj bandă albastră). Nici nu ştiu cum e mai bine. Probabil că pe jos, dar nici să tot treacă maşinile pe lângă tine nu-i chiar o treabă.

Cascada în sine nu e opera naturii, ci rezultatul devierii râului printr-un tunel săpat în stâncă, undeva la începutul anilor 70, cu ocazia amenajării drumului forestier. De frumoasă, e frumoasă, dar, în condiţiile în care nu depui măcar un minim de efort ca să ajungi la ea, parcă ceva lipseşte.

 Valea Doabrei

Despre Stâncăriile Doabrei din Munţii Lotrului am mai scris în vreo două rânduri. Am scris şi cât de mult îmi place zona. De această dată n-am mai urcat pe stânci, am făcut doar o scurtă plimbare din Brezoi, pe vale, pe poteci parţial necunoscute, care mi-au dat idei pentru nişte posibile ture viitoare. Ah da, şi am mâncat pentru prima oară pita păsării (păducel). Tot întâlnisem arbuşti de păducel pe drumurile mele, dar credeam că fructele sunt un fel de nebunele şi m-am abţinut. :)) Noroc cu Nicoleta, botanistul junior, care m-a lămurit cum stau lucrurile.

Ioana

9 thoughts on “Din minunile Văii Oltului – Piramidele de la Stăncioi, chiliile rupestre ale Mănăstirii Turnu, Cascada Lotrişor şi Valea Doabrei

  1. Mihai

    Draga Ioana, nu zic ca arata mai bine ca inainte, ca eu nu sunt deloc cu verdele din begraund! In rest, ma bucur ca ai trecut peste toate injuraturile si ai pus ceva din culorile toamnei. Eu as pune din vara, sa uit de frigul de afara.
    Iti doresc zile minunate si plimbari placute.
    Mihai

    Reply
    1. Ioana Post author

      Eh, tu poţi spune de toate, că pe tine nu îndrăznesc să te înjur :))
      O să schimb la un moment dat şi verdele ăla, aştept să-mi vină vreo idee genială de poză cu modele geometrice.
      Cam greu de uitat frigul de afară, intră prin toate crăpăturile, mama lui. O să urmeze probabil un lung şir de postări din Malta, cu multă Mediterană, nu era chiar vară, dar un 25 de grade acolo tot erau, aşa că se califică.
      Dacă nu ne mai auzim, sărbători minunate să aveţi, acolo unde vă doriţi!

      Reply
  2. TANIA

    N-am stiut de piramidele astea, interesante formatiuni. Ai surprins amestecul aproape ireal de culori, ale toamnei…Imi place toamna in padure, atatea culori! Bravo Ioana :*

    Reply
    1. Ioana Post author

      Chiar mă mir şi eu de cât de bine au ieşit culorile. Ţin minte că, în drum spre Vâlcea, pe Valea Oltului, îi spuneam în maşină lui Marius că s-au cam dus culorile, totul părea uscat şi monocrom arămiu 🙂
      Avem o grămadă de formaţiuni interesante prin ţară, care nu sunt promovate deloc. Poate e mai bine aşa. Mulţumesc :*

      Reply
  3. Hantataru

    Si totusi arata mai bine inainte!
    Astept sa se reverse arsenalul.
    Pana atunci, hai la multi ani si la cat mai mult material nou pentru emanatiile tale bloggeristice!

    Reply
    1. Ioana Post author

      Ghinion, ai întârziat cu o zi. Arsenalul s-ar fi revărsat în 2016, între timp au intervenit rezoluţiile pe 2017, printre care să nu mai înjur ca la uşa cortului :d
      La mulţi ani, Hantătare, şi să ne citim sănătoşi!

      Reply
    1. Ioana Post author

      Da, cred că locurile cele mai dragi şi toamnele cele mai frumoase sunt cele care amintesc de copilărie 🙂

      Reply
  4. Pingback: Primăvară, ghiocei şi piramide | De pe drum …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.