City break la Bistriţa. Ziua a doua. Şchiopătând în derivă.

Accidentul din ziua precedentă (vorba vine accident, susţin în continuare că am fost victima unei tentative de omor sau, în cel mai bun caz, de vătămare corporală gravă) mi-a futut mătrăşit toate planurile. Aveam iniţial de gând să merg cu trenul la Arcalia, la castel, apoi, în funcţie de mijloacele de transport disponibile şi de inspiraţie, să încerc să ajung şi la Năsăud. Unde dracu să te duci însă când abia te mişti, când îţi ţâşneşte sângele ori de câte ori îndoi piciorul şi când, ca să fie meniul complet, mai sunt şi 33 de grade la umbră? N-am prea avut de ales şi am rămas în Bistriţa.

Nu-mi mai ardea nici măcar de încropit planuri B. Mi-a trecut prin minte la un moment dat să mă înfiinţez la IML şi să-mi scot certificat, apoi să mă duc cu scandalu-n băţ la Primărie. Bine că m-am abţinut. Am citit ulterior, într-un articol de ziar online, că Serviciul de Medicină Legală din Bistriţa stă într-un singur om. Or, dacă juliturile mele ar fi ajuns să concureze cu oareşce autopsii, îmi cădeau şi ultimele cruste de pe răni până să-mi vină rândul. În plus, eram prea toropită ca să produc isterii cât de cât credibile şi ca să sparg uşa primarului cu piciorul rămas relativ întreg. În fine, am lăsat-o baltă până la urmă şi am plecat la plimbare, şontâc, şontâc, aşa cum îi şade bine unei proaspăt traumatizate.

Am ajuns pentru început la Casa Memorială Andrei Mureşanu, locul în care bardul revoluţionar şi-a petrecut o parte din copilărie. Era deschisă, funcţionează o bibliotecă înăuntru, cred că şi o expoziţie dedicată Revoluţiei de la 1848, dar m-am oprit în curte, nu-mi prea ardea de nicio expoziţie. De biblioteci, nici atât.

Am străbătut apoi întreg Bulevardul Decebal, până mi s-a acrit, mai ales că e zonă de blocuri, pentru a ajunge la autogară, unde voiam să mai verific o dată dacă am cu ce pleca spre Târgu Mureş a doua zi. Verificat, totul ok.

De la autogară am luat-o înspre sud, pe Strada Gării, pe care am întâlnit două biserici, una Greco-Catolică şi una Reformată, fără ca vreuna dintre ele să mă impresioneze într-atât încât să mă opresc să văd ce-i cu ea.  

Trecând pe lângă intersecţia cu Strada Gheorghe Şincai (fosta Spitalgasse), mi-a sărit în ochi Casa Textoris, clădire de patrimoniu aflată chiar pe colţ. Cică Michael Textoris, primul proprietar al clădirii, ar fi fost înjunghiat în plină stradă, în 1863, de un ofiţer din garnizoana cetăţii, din cauza unei dudui, desigur. Habar n-am cât o fi de adevărat, am găsit informaţia într-un articol din Adevărul şi n-am nervi să mai verific alte surse.

Oricum, mi s-a părut interesantă strada Şincai şi, cum îmi scăpase cu o zi în urmă, am parcurs-o până la Biserica Evanghelică şi înapoi, admirând în trecere o serie de clădiri frumoase, cum ar fi Poşta Veche, Biserica Romano-Catolică sau Şcoala Piariştilor.  

Mi-am continuat apoi drumul către sud. Voiam să „bifez” râul, nu se face să fii la Bistriţa şi să nu vezi tocmai Bistriţa. Până să ajung la apă, m-am reîntâlnit cu Bastionul Dogarilor şi cu o parte din zidul de incintă al cetăţii. Şi cum, după experienţa nu tocmai plăcută din seara anterioară, ajunsesem să fiu mai atentă la picioare decât la orice altceva, m-am apucat de pozat capace de canal.  

În fine, mi-am încheiat circuitul la Muzeul Judeţean. M-am dus direct în sala dedicată colonizării germane din secolele XIV-XVI, m-am distrat încercând să descifrez nişte foi din registrele olografe ale breslelor, am dat bineînţeles şi în muzeu peste omniprezentul struţ, apoi m-am luat şi m-am condus spre hotel, pe care nu aveam să-l mai părăsesc până a doua zi dimineaţa, când mi-am făcut bagajul şi am luat calea Mureşului.

Ioana  

2 thoughts on “City break la Bistriţa. Ziua a doua. Şchiopătând în derivă.

  1. Tania

    N-ai enumerat si uciderea din culpa:-) atac terorist, nu cred ca a fost:-) Lasand gluma la o parte, ai avut mai mult timp la dispozitie, in Bistrita. Un oras foarte frumos! Si m-am si lamurit ca sunt doua Bistrite,cea de Somes,si cea de Siret:-) Eram convinsa ca exista doar cea care se varsa in Siret (ignoranta):-) Frumoase imagini :*

    Reply
    1. Ioana Post author

      N-ar fi fost ucidere din culpă, că aia presupune lipsa de intenţie, de aia n-am enumerat-o. În speţă ar fi fost omor cu intenţie indirectă – adică nu urmăreşti rezultatul, dar realizezi că se poate produce şi îl accepţi.

      Sunt chiar trei Bistriţe (adică cel puţin trei). Mai e Bistriţa de Vâlcea. Ai uitat care sunt cele mai strâmte chei din ţară, după atâta trivie? :)))

      Mersi, Tania! :*

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.