Câteva cuvinte despre cel mai nou oraş vechi al Pragăi: Nové Město

Nu-mi pot încheia poveştile din Praga fără câteva cuvinte despre Nové Město, oraşul nou care nu-i chiar atât de nou, ba, din contră, e de-a dreptul medieval, cu rădăcini în vremea celui mai important conducător pe care l-au dat boemii, împăratul Carol al IV-lea (1316-1378). E adevărat că părţi ale actualului cartier sunt sesizabil mai recente, destul de mult Art Nouveau de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, dar, străbătând Nové Město de la nord la sud pe două rute diferite, eu, una, nu m-am prins unde exact se termină Staré Město şi unde începe oraşul nou. La fel cum nu m-am prins unde se termină Nové Město şi unde începe Vyšehrad.

M-am dus într-o seară, înainte să se lase întunericul, fără prea multă tragere de inimă, în Piaţa Venceslau, de fapt ditamai bulevardul cu o lungime de aproape un kilometru. Jumătate din Praga părea a se fi adunat acolo la un cârnat fript şi o bere la plastic, parcă aducea a pomană electorală. Statuia sfântului nu mi-a plăcut, de fapt mă enervează toţi sfinţii ăştia care au ajuns sfinţi degeaba, motiv pentru care nu-s dispusă să mă las dată pe spate nici de chipurile lor cioplite. În jurul pieţei sunt însă grupate câteva clădiri extraordinar de frumoase, hoteluri în general. Art Nouveau şi secesionism vienez în toată splendoara lor. De stat însă acolo, să stea alţii. Prefer la orice oră să mă trezească din morţi şuieratul strident al locomotivelor care treceau prin pădurea de lângă hotelul meu decât să-mi umplu zi de zi nările cu miros de cârnaţi.

Într-o altă zi m-am tot învârtit prin Nové Město în căutarea Pieţei Carol, inima de odinioară a oraşului nou. Harta îmi tot spunea că am ajuns, eu nu vedeam nimic care să-mi sugereze ideea de piaţă, doar nişte străzi cu trafic infernal. Şi o zonă verde, un părculeţ care, după cum m-am dumirit în cele din urmă, luase locul pieţei în care cehii medievali pupau periodic moaşte şi ascultau proclamaţii imperiale.

Am dat o raită în jurul parcului, admirând pe dinafară Primăria Oraşului Nou, Biserica Sf. Ioan Nepomuk de pe Stâncă şi Casa Faust. Se pare că a existat un Dr. Faust(us) real care i-a inspirat pe Goethe şi pe Marlowe, n-are însă nicio legătură cu casa rozalie din Praga care-i poartă numele. În schimb, casa a fost mult timp sediul cremei alchimiştilor praghezi, de acolo i se trage.

Aş fi vrut să intru în biserică, părea un pic diferită de marile biserici din Malá Strana şi Staré Město, dar am găsit uşa încuiată, aşa că mi-am continuat drumul pe o stradă cu clădiri galbene în oglindă, care mi-au trezit un dor năprasnic de o altă stradă cu clădiri galbene în oglindă, minunata Stradă Rossi din Sankt Petersburg. Habar n-aveam unde mă duc, nici nu mă prea interesa, cert e că la un moment dat m-am trezit la porţile Vyšehrad-ului şi am făcut cale întoarsă, nu înainte de a admira o paradă a tancurilor colorate, despre care nu ştiu nimic a vă spune.

Cel mai mult mi-au plăcut însă de departe cheiurile Vltavei, fără ca celebra Dancing House (Fred şi Ginger) să aibă vreun merit deosebit, cu toate că, sincer, mă aşteptam să mi se pară hidoasă şi nu mi s-a părut. Deloc. Ultima după-amiază mi-am petrecut-o frecând menta pe Cheiul Masaryk şi pe Insula Arcaşului (Střelecký ostrov), am hrănit lebede, am admirat case colorate, m-am plimbat printre trandafiri, am băut bere, am mâncat hamsii (pe post de alune la bere), mi-a fost bine.

Aşa s-a încheiat încă o vacanţă.

Ioana

2 thoughts on “Câteva cuvinte despre cel mai nou oraş vechi al Pragăi: Nové Město

  1. Tania

    Nou sau vechi,este deosebit de frumos! Praga,ramane destinatia mea preferata la o viitoare excursie. Bravo,Ioana:-)

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.