Category Archives: Transilvania

City break la Bistriţa. Ziua a doua. Şchiopătând în derivă.

Accidentul din ziua precedentă (vorba vine accident, susţin în continuare că am fost victima unei tentative de omor sau, în cel mai bun caz, de vătămare corporală gravă) mi-a futut mătrăşit toate planurile. Aveam iniţial de gând să merg cu trenul la Arcalia, la castel, apoi, în funcţie de mijloacele de transport disponibile şi de inspiraţie, să încerc să ajung şi la Năsăud. Unde dracu să te duci însă când Continue reading

City break la Bistriţa. Ziua întâi. Frumos, dar, mai ales, periculos! (2)

După o scurtă pauză pe o bancă în Piaţa Mică, în care am studiat harta primită de la Centrul de Informare Turistică, situat în clădirea Primăriei, am luat la bani mărunţi străzile centrale, în căutarea altor două clădiri istorice.

Am găsit mai întâi Casa Ioan Zidarul în Piaţa Centrală, la numărul 30. Continue reading

City break la Bistriţa. Ziua întâi. Frumos, dar, mai ales, periculos! (1)

Mă lăudam anul trecut, prin iunie, că mă apuc serios de vizitat oraşele ţării. Şi, ce să vezi, chiar m-am apucat. N-am avut tocmai sporul visat, dar nici zilele în sac n-au intrat. În prima decadă din august 2017 mi-am adăugat în „palmares” două capitale de judeţ transilvănene: Bistriţa şi Târgu Mureş. Fiecăruia dintre oraşe i-am rezervat două zile pline, le-am vizitat pe îndelete, fără stres, ce mai, Continue reading

Popas în Ţara Haţegului, la Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi Biserica din Densuş

După două zile de caniculă, care m-a cam schingiuit în mini-sejurul petrecut la Băile Herculane, temperaturile au revenit la normal. Ce fain! Numai că, ce să vezi, micro-concediul tocmai se terminase. Că aşa-s eu, fără noroc, degeaba am călcat în rahaţi cât pentru două vieţi. Măcar n-am căpiat de cald pe drumul către casă, tot e ceva. Continue reading

Gherdeal, satul părăsit. Sau nu.

Era sâmbătă seara şi tocmai intrasem în casă după o zi de răsfăţ al simţurilor la Fântânele. Sună telefonul. Adina. Vii mâine cu noi până la Gherdeal? Unde, la Merghindeal? Nu, mă, Gherdeal! Vin, cum să nu vin, vin oriunde-i toamnă, dar, totuşi, ce-i aia Gherdeal? Păi ţi-am mai povestit despre satul ăla părăsit de lângă Bruiu, nu ţii minte? Parcă, parcă. Continue reading

Guruieţii de la Şona

Nu cred că e cazul să porniţi la drum din Constanţa sau din Oradea având ca unic obiectiv sau ca ţintă principală piramidele de pământ de la Şona. Cred însă că, dacă tot aţi ajuns în zona Făgăraşului, guguloaiele merită un ocol. Asta dacă sunteţi cu maşina şi nu vă închinaţi la ea precum alţii la icoane. Dacă însă cutia de tablă e Dumnezeul vostru secret, lăsaţi-o aşa. Iar dacă nu dispuneţi de maşină mică, chiar nu mai ştiu ce să zic. Continue reading

Pe urmele neamului* – Cetatea Făgăraşului

*Neamul meu propriu şi personal, ca să fie clar. Tata se trage din Făgăraş, e născut şi crescut acolo. Drept e că, atunci când a plecat, a plecat cu tot familionul de origine, aşa că nu mai am rude prin zonă, dar parcă tot e un pic jenant că ultimele mele amintiri legate de Făgăraş sunt din liceu sau, hai, din facultate şi se rezumă la nişte flash-uri cu un restaurant care funcţiona pe atunci în pivniţele cetăţii. Continue reading

Hundertbücheln – Movilele de la Movile

Până acum o lună nici măcar nu ştiam că în estul judeţului meu, dincolo de Agnita, există un sat pe nume Movile (fost Hundrubenchiu). Cu atât mai puţin ştiam că numele e perfect justificat de geografia locului şi că, în imediata apropiere a satului, din Podişul Hârtibaciului se ridică zeci de gâlme misterioase. O sută în cap, dacă ar fi să ne luăm după denumirea germană a localităţii Movile, Hundertbücheln. Continue reading

Bran (3) – Cetatea Râşnov

În ultima dintre cele trei zile petrecute la Bran, inspiraţi de splendoarea în roz de pe Culmea Ţigăneşti, ne-am fi dorit să repetăm figura. Cu un alt munte pe care-l bănuiam de ţinută girlish, Leaota. Ne-am lăsat amăgiţi de multitudinea de autocare şi microbuze care circulau de-a valma prin zonă şi care ne-au făcut să credem că-i un fel de peace of cake ajunsul până în satul Dragoslavele, Continue reading

Bran (1) – Un castel despre care s-a spus totul, inima unei regine şi un traseu surpriză (pentru mine)

La Bran am ajuns târziu, foarte târziu. De castel zic. Nu v-o servesc pe aia cu „spre ruşinea mea” că nu mi-e ruşine. N-am ajuns mai devreme pentru că n-am vrut. De mişunat am început să mişun prin ţară în a doua jumătate a anilor nouăzeci, în primii câţiva ani singurele drumuri care mă atrăgeau erau cele marcate cu cruci, triunghiuri, benzi şi buline. Roşii, albastre şi galbene. Continue reading