Era sâmbătă seara şi tocmai intrasem în casă după o zi de răsfăţ al simţurilor la Fântânele. Sună telefonul. Adina. Vii mâine cu noi până la Gherdeal? Unde, la Merghindeal? Nu, mă, Gherdeal! Vin, cum să nu vin, vin oriunde-i toamnă, dar, totuşi, ce-i aia Gherdeal? Păi, ţi-am mai povestit despre satul ăla părăsit de lângă Bruiu, nu ţii minte? Parcă, parcă. Continue reading
De vreo săptămână încoace am manifestări uşor obsesiv-compulsive vizavi de toamnă. Să nu cumva să ratez vreo rază de soare, vreo pată de culoare, să nu cumva să mă prindă în casă vreo după-amiază cu temperaturi văratice. Azi m-a ajuns însă oboseala din urmă. Destul cu monomaniile. Am dormit până spre prânz, mi-am băut cafeaua pe terasă şi asta a fost tot. Practic, am irosit de bunăvoie ultima zi Continue reading
Sigur că e primăvară şi pe Strada Cetăţii sau în Piaţa Mare, sigur că e plin de magnolii şi narcise înflorite în curţile sibienilor, nu e ca şi cum n-aş avea ochi pentru ele, dar, cumva, niciodată nu-mi vine ideea să iau aparatul foto cu mine atunci când mă scurg pe lângă clădiri sau mă bucur de primele cafele savurate la soare, pe terasele din centrul oraşului. Continue reading
S-o declar nulă? Nu-mi vine. Să ofer găsitorului recompensă? Degeaba ofer. Cert e că a trecut şi că au fost mai dese momentele în care m-am îngrozit contemplând contoarele de gaz decât cele în care m-am extaziat contemplând frunze colorate. Frig, ploaie, întuneric şi #frustrăridefumător. Continue reading
Până acum o lună nici măcar nu ştiam că în estul judeţului meu, dincolo de Agnita, există un sat pe nume Movile (fost Hundrubenchiu). Cu atât mai puţin ştiam că numele e perfect justificat de geografia locului şi că, în imediata apropiere a satului, din Podişul Hârtibaciului se ridică zeci de gâlme misterioase. O sută în cap, dacă ar fi să ne luăm după denumirea germană a localităţii Movile, Hundertbücheln. Continue reading
Drumurile mi-au rămas lungi. Vorba poetului. Două călătorii în afara ţării în decurs de o lună par să fie prea multe. Îmbătrânesc, probabil. Firele răbdării şi-au pierdut elasticitatea. Mi-e tot mai greu să-l suport pe ăla care pute a hoit pe locul de lângă mine în autocarul plin sau pe ăla care-şi trage în permanenţă nasul în avion, pe ăla care-o pune de-un picnic cu slană şi ceapă pe scaunele tapiţate ale trenului. Continue reading
Am plimbat ieri, sâmbătă, toată ziua aparatul foto după mine, doar-doar oi întâlni, altundeva decât în curţile sibienilor sau în coşurile florăreselor, vreun ghiocel rătăcit. Nu mi s-a arătat. Dar, dacă tot l-am plimbat, trebuia pus şi la treabă, totuşi. El, aparatul. Continue reading
Duminica aceea cu mult roz şi inimioare fără număr (14.02.2016) s-a abătut asupra Sibiului cu o porţie de vreme splendidă. Nu chiar de la început, dimineaţa se strânseseră norii, parcă nu mai eram chiar atât de nerăbdătoare să pornesc pe coclauri. Bine că nu m-am răzgândit! Continue reading
Un fel de cursă cu obstacole. 400 de metri garduri. Bine, sunt ceva mai mulţi, poate 500, hai 600. Oricum nu se apropie ca lungime de următoarea cursă cu obstacole omologată în atletism, cea de 3000 de metri, ca s-o iau pe ea drept reper. Continue reading
E încă toamnă, da. Ştiu că ştiţi. Voiam doar să împărtăşesc câteva imagini. Şi o descoperire. Nu mi-am dat seama până acum că la Grădina Zoologică din Sibiu e plin de zade (larice) pe marginea lacului. Am o scuză bună, e adevărat. N-am mai fost la zoo de mai bine de 20 de ani. Animalele sălbatice n-au ce căuta în cuştile alea infame şi cu asta basta. Nici acum n-am intrat, mi-a sărit însă în ochi, Continue reading