Anul trecut mă tot scremusem (degeaba, de altfel) să ajung pentru două zile la Curtea de Argeş. Nu ştiam prea multe despre oraşul în sine, dar mă gândeam că o fostă capitală de voievodat are cu ce să-mi umple un weekend întreg. În primăvară, aflaţi în drum spre Cetatea Poenari şi trecând prin oraş, am ajuns la concluzia că, totuşi, nu. E prea mic. Drept care, am zis să profităm de ocazie Continue reading
În minivacanţa de la începutul lui aprilie, am ajuns într-una dintre zile la poalele Făgăraşilor (cred că e Masivul Frunţi acolo, da’ nu mă mai complic, Făgăraş să-i rămână numele), lângă satul Arefu (Argeş), pentru o scurtă incursiune în Evul Mediu, în lumea răzbunărilor sinistre şi a luptelor sângeroase cu turcii şi alţi din ăia răi. Continue reading
Are şi ploaia părţile ei bune. De exemplu atunci când ţine lumea-n casă şi îmi permite să mă regalez preţ de mai bine de jumătate de oră cu minunăţiile Curţii Domneşti de la Târgovişte. Fără concurenţă, în calitate de vizitator unic. Drept e că am pus şi eu umărul ca să-mi asigur exclusivitatea. La nouă fără cinci, deci cu cinci minute înainte ca ansamblul să-şi deschidă oficial porţile, bubuiam deja în ele. Continue reading
Continuare de aici.
De la balconul camerei de hotel, unde, cu largul concurs al ploii care nu mai contenea în ciuda rugilor fierbinţi lansate tuturor zeilor solari care-mi veneau în minte, am petrecut destulă vreme, aveam privelişte deschisă spre Parcul Mitropoliei şi Platoul Casei de Cultură a Sindicatelor. Dacă platoul era inabordabil, Continue reading
Dacă la Câmpina am stat o noapte, vechii Cetăţi de Scaun a Ţării Româneşti i-am rezervat două. City break în toată regula, aşa cum i se cuvine unei (foste) capitale. Îmi rezervasem cameră la Hotelul Dâmboviţa, găsisem un microbuz care să mă ducă din Câmpina direct la Târgovişte (firma ATYC, pleacă la 11:30 şi ajunge la 12:55, cu pauză de aproape jumătate de oră în Moreni), totul era sub control. Mai puţin vremea. Continue reading
Începem cu revelaţiile, că au fost primele. De fapt, între revelaţii şi Câmpina există un raport de cauzalitate. Revelaţiile sunt cauza, iar Câmpina e efectul. Primul dintre efecte.
Să vă zic cum e cu epifaniile mele. De bine, de rău, paşii m-au purtat până acum în peste 50 de masive montane din Carpaţi. Continue reading
Miercurea trecută am fost la Câmpina. Vă povestesc data viitoare ce şi cum. Până una alta, să vă zic pe scurt despre ora de aur a micro-concediului meu. Fusese o zi caniculară de-a binelea, nimic nu prevestea potopul care avea să se abată în următoarele două zile asupra Munteniei şi, implicit, asupra subsemnatei. Leşinată de căldură, mă târâsem spre pensiune undeva în jurul orei patru şi picasem lată. Continue reading
La Câmpulung Muscel am ajuns practic din întâmplare, la sfârşitul lui iulie. Aveam în plan un weekend prelungit pe munte, în Iezer-Păpuşa. Când am sunat însă la Cabana Voina pentru rezervare, ciuciu locuri. Cel puţin aşa mi s-a comunicat telefonic. Plan B? Cortul. Nu l-am mai folosit din 2009, de când am urcat ultima oară în Retezat. Continue reading