Category Archives: Prin tara

Popas în Ţara Haţegului, la Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi Biserica din Densuş

După două zile de caniculă, care m-a cam schingiuit în mini-sejurul petrecut la Băile Herculane, temperaturile au revenit la normal. Ce fain! Numai că, ce să vezi, micro-concediul tocmai se terminase. Că aşa-s eu, fără noroc, degeaba am călcat în rahaţi cât pentru două vieţi. Măcar n-am căpiat de cald pe drumul către casă, tot e ceva. Continue reading

Din ciclul Ioana şi canicula: Târâş-grăpiş pe la grotele şi foişoarele din Munţii Cernei, la 35 de grade

Dacă tot e Boboteaza (cu 12 grade pozitive ne-a regalat, dăăăă), să revenim la canicula din iunie, zic. V-am povestit deja cât de mult „ador” arşiţa şi cum m-au chinuit cele 32°C, de care am avut parte în prima zi petrecută pe munţii din zona Băilor Herculane. Ei bine, alea au fost parfum! A doua zi dimineaţă, să fi tot fost ora cinci, am dat să ies pe balcon în maieu şi pantaloni scurţi. A fost momentul Continue reading

Gherdeal, satul părăsit. Sau nu.

Era sâmbătă seara şi tocmai intrasem în casă după o zi de răsfăţ al simţurilor la Fântânele. Sună telefonul. Adina. Vii mâine cu noi până la Gherdeal? Unde, la Merghindeal? Nu, mă, Gherdeal! Vin, cum să nu vin, vin oriunde-i toamnă, dar, totuşi, ce-i aia Gherdeal? Păi ţi-am mai povestit despre satul ăla părăsit de lângă Bruiu, nu ţii minte? Parcă, parcă. Continue reading

De la Poplaca la Sibiu, prin toamnă

De vreo săptămână încoace am manifestări uşor obsesiv-compulsive vizavi de toamnă. Să nu cumva să ratez vreo rază de soare, vreo pată de culoare, să nu cumva să mă prindă în casă vreo după-amiază cu temperaturi văratice. Azi m-a ajuns însă oboseala din urmă. Destul cu monomaniile. Am dormit până spre prânz, mi-am băut cafeaua pe terasă şi asta a fost tot. Practic, am irosit de bunăvoie ultima zi Continue reading

O după-amiază la Drobeta-Turnu Severin, printre ruine romane şi vestigii medievale, pe străzi cu parfum de Belle Epoque

Sunt un pic confuză în privinţa Drobetei. E Oltenia şi parcă totuşi nu-i. Are mai degrabă iz de Banat. Sau n-are? E atât de aproape de Orşova, cea smulsă Banatului şi anexată Olteniei în urma unei reforme administrative ceauşiste, încât am ajuns chiar să mă întreb dacă nu cumva o fi făcut şi Drobeta la un moment dat parte din Imperiul Austriac. N-a făcut. Însă, atunci când a fost întemeiat oficial oraşul Turnu-Severin, în 1833, Continue reading

Pauză de cafea la Târgu Jiu. Şi de Brâncuşi.

În a doua jumătate a lunii iunie, abia întoarsă de la Târgovişte, mi-am făcut din nou bagajele, pentru un pic de munte şi un mini-sejur la Băile Herculane. Până la Herculane aveam însă drum lung de parcurs. Am plecat dis-de-dimineaţă cu trenul spre Vâlcea, împreună cu Cosmin. Pe la nouă eram în Râmnicu Vâlcea, unde ne-a preluat un prieten de la gară. Am mai rezistat o tură în maşină, Continue reading

Curtea Domnească din Târgovişte

Are şi ploaia părţile ei bune. De exemplu atunci când ţine lumea-n casă şi îmi permite să mă regalez preţ de mai bine de jumătate de oră cu minunăţiile Curţii Domneşti de la Târgovişte. Fără concurenţă, în calitate de vizitator unic. Drept e că am pus şi eu umărul ca să-mi asigur exclusivitatea. La nouă fără cinci, deci cu cinci minute înainte ca ansamblul să-şi deschidă oficial porţile, bubuiam deja în ele. Continue reading

Târgovişte – City break sub asediul ploii (2)

Continuare de aici.

De la balconul camerei de hotel, unde, cu largul concurs al ploii care nu mai contenea în ciuda rugilor fierbinţi lansate tuturor zeilor solari care-mi veneau în minte, am petrecut destulă vreme, aveam privelişte deschisă spre Parcul Mitropoliei şi Platoul Casei de Cultură a Sindicatelor. Dacă platoul era inabordabil, Continue reading

Târgovişte – City break sub asediul ploii (1)

Dacă la Câmpina am stat o noapte, vechii Cetăţi de Scaun a Ţării Româneşti i-am rezervat două. City break în toată regula, aşa cum i se cuvine unei (foste) capitale. Îmi rezervasem cameră la Hotelul Dâmboviţa, găsisem un microbuz care să mă ducă din Câmpina direct la Târgovişte (firma ATYC, pleacă la 11:30 şi ajunge la 12:55, cu pauză de aproape jumătate de oră în Moreni), totul era sub control. Mai puţin vremea. Continue reading