Category Archives: Prin tara

Pe urmele lui Vlad Ţepeş, la Cetatea Poenari

În minivacanţa de la începutul lui aprilie, am ajuns într-una dintre zile la poalele Făgăraşilor (de fapt, cred că e Masivul Frunţi acolo, da’ nu mă mai complic, Făgăraş să-i rămână numele), lângă satul Arefu (Argeş), pentru o scurtă incursiune în Evul Mediu, în lumea răzbunărilor sinistre şi a luptelor sângeroase cu turcii şi alţi din ăia răi. Continue reading

Primăvară, ghiocei şi piramide

Nimic nou sub soare. M-a prins primăvara bălăurind prin locuri prin care nu numai că am mai trecut relativ recent, dar despre care am şi amintit pe blog. Drept care, îmi fac datoria de a posta câteva fotografii, fără prea multă pălăvrăgeală inutilă.

La începutul lui aprilie, în Săptămâna Mare, am trăit bucuria revederii cu pădurea Continue reading

City break la Bistriţa. Ziua a doua. Şchiopătând în derivă.

Accidentul din ziua precedentă (vorba vine accident, susţin în continuare că am fost victima unei tentative de omor sau, în cel mai bun caz, de vătămare corporală gravă) mi-a futut mătrăşit toate planurile. Aveam iniţial de gând să merg cu trenul la Arcalia, la castel, apoi, în funcţie de mijloacele de transport disponibile şi de inspiraţie, să încerc să ajung şi la Năsăud. Unde dracu să te duci însă când Continue reading

City break la Bistriţa. Ziua întâi. Frumos, dar, mai ales, periculos! (2)

După o scurtă pauză pe o bancă în Piaţa Mică, în care am studiat harta primită de la Centrul de Informare Turistică, situat în clădirea Primăriei, am luat la bani mărunţi străzile centrale, în căutarea altor două clădiri istorice.

Am găsit mai întâi Casa Ioan Zidarul în Piaţa Centrală, la numărul 30. Continue reading

City break la Bistriţa. Ziua întâi. Frumos, dar, mai ales, periculos! (1)

Mă lăudam anul trecut, prin iunie, că mă apuc serios de vizitat oraşele ţării. Şi, ce să vezi, chiar m-am apucat. N-am avut tocmai sporul visat, dar nici zilele în sac n-au intrat. În prima decadă din august 2017 mi-am adăugat în „palmares” două capitale de judeţ transilvănene: Bistriţa şi Târgu Mureş. Fiecăruia dintre oraşe i-am rezervat două zile pline, le-am vizitat pe îndelete, fără stres, ce mai, Continue reading

Popas în Ţara Haţegului, la Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi Biserica din Densuş

După două zile de caniculă, care m-a cam schingiuit în mini-sejurul petrecut la Băile Herculane, temperaturile au revenit la normal. Ce fain! Numai că, ce să vezi, micro-concediul tocmai se terminase. Că aşa-s eu, fără noroc, degeaba am călcat în rahaţi cât pentru două vieţi. Măcar n-am căpiat de cald pe drumul către casă, tot e ceva. Continue reading

Din ciclul Ioana şi canicula: Târâş-grăpiş pe la grotele şi foişoarele din Munţii Cernei, la 35 de grade

Dacă tot e Boboteaza (cu 12 grade pozitive ne-a regalat, dăăăă), să revenim la canicula din iunie, zic. V-am povestit deja cât de mult „ador” arşiţa şi cum m-au chinuit cele 32°C, de care am avut parte în prima zi petrecută pe munţii din zona Băilor Herculane. Ei bine, alea au fost parfum! A doua zi dimineaţă, să fi tot fost ora cinci, am dat să ies pe balcon în maieu şi pantaloni scurţi. A fost momentul Continue reading

Gherdeal, satul părăsit. Sau nu.

Era sâmbătă seara şi tocmai intrasem în casă după o zi de răsfăţ al simţurilor la Fântânele. Sună telefonul. Adina. Vii mâine cu noi până la Gherdeal? Unde, la Merghindeal? Nu, mă, Gherdeal! Vin, cum să nu vin, vin oriunde-i toamnă, dar, totuşi, ce-i aia Gherdeal? Păi ţi-am mai povestit despre satul ăla părăsit de lângă Bruiu, nu ţii minte? Parcă, parcă. Continue reading

De la Poplaca la Sibiu, prin toamnă

De vreo săptămână încoace am manifestări uşor obsesiv-compulsive vizavi de toamnă. Să nu cumva să ratez vreo rază de soare, vreo pată de culoare, să nu cumva să mă prindă în casă vreo după-amiază cu temperaturi văratice. Azi m-a ajuns însă oboseala din urmă. Destul cu monomaniile. Am dormit până spre prânz, mi-am băut cafeaua pe terasă şi asta a fost tot. Practic, am irosit de bunăvoie ultima zi Continue reading

O după-amiază la Drobeta-Turnu Severin, printre ruine romane şi vestigii medievale, pe străzi cu parfum de Belle Epoque

Sunt un pic confuză în privinţa Drobetei. E Oltenia şi parcă totuşi nu-i. Are mai degrabă iz de Banat. Sau n-are? E atât de aproape de Orşova, cea smulsă Banatului şi anexată Olteniei în urma unei reforme administrative ceauşiste, încât am ajuns chiar să mă întreb dacă nu cumva o fi făcut şi Drobeta la un moment dat parte din Imperiul Austriac. N-a făcut. Însă, atunci când a fost întemeiat oficial oraşul Turnu-Severin, în 1833, Continue reading