Category Archives: Prin tara

Popas la Mănăstirea Hurezi şi, bonus, pădurea din mijlocul oraşului

Mie nu-mi place Constantin Brâncoveanu. Nu-mi place şi aia e. În materie de istorie am fost, sunt şi voi rămâne un chibiţ. Iau evenimente de acum sute sau chiar mii de ani, mă poziţionez clar de-o anumită parte, fac galerie, mă oftic când nu iese cum vreau eu, mă bucur ca o tută când „al meu” dă cu adversarii de pământ, exact aşa cum exultam în copilărie atunci când Făt Frumos îi dădea decisiva zmeului, balaurului sau cu cine s-o mai fi drăgălit dânsul.

Continue reading

Târgu Mureş, văzut din Turnul Prefecturii

Până să ajung la Târgu Mureş, m-am tot întrebat de ce oraşul nu stârneşte, turistic vorbind, acelaşi interes ca Sibiul, Braşovul sau Sighişoara. Văzusem o grămadă de poze şi eram de-a dreptul fascinată de frumuseţea clădirilor ridicate în stilul Art Nouveau de sorginte vieneză, zis şi Secession, stil mai degrabă absent din oraşele amintite mai sus. Cred că, dintre oraşele României, Continue reading

Curtea Domnească şi Mănăstirea Curtea de Argeş

Anul trecut mă tot scremusem (degeaba, de altfel) să ajung pentru două zile la Curtea de Argeş. Nu ştiam prea multe despre oraşul în sine, dar mă gândeam că o fostă capitală de voievodat are cu ce să-mi umple un weekend întreg. În primăvară, aflaţi în drum spre Cetatea Poenari şi trecând prin oraş, am ajuns la concluzia că, totuşi, nu. E prea mic. Drept care, am zis să profităm de ocazie Continue reading

Pe urmele lui Vlad Ţepeş, la Cetatea Poenari

În minivacanţa de la începutul lui aprilie, am ajuns într-una dintre zile la poalele Făgăraşilor (cred că e Masivul Frunţi acolo, da’ nu mă mai complic, Făgăraş să-i rămână numele), lângă satul Arefu (Argeş), pentru o scurtă incursiune în Evul Mediu, în lumea răzbunărilor sinistre şi a luptelor sângeroase cu turcii şi alţi din ăia răi. Continue reading

Primăvară, ghiocei şi piramide

Nimic nou sub soare. M-a prins primăvara bălăurind prin locuri prin care nu numai că am mai trecut relativ recent, dar despre care am şi amintit pe blog. Drept care, îmi fac datoria de a posta câteva fotografii, fără prea multă pălăvrăgeală inutilă.

La începutul lui aprilie, în Săptămâna Mare, am trăit bucuria revederii cu pădurea Continue reading

City break la Bistriţa. Ziua a doua. Şchiopătând în derivă.

Accidentul din ziua precedentă (vorba vine accident, susţin în continuare că am fost victima unei tentative de omor sau, în cel mai bun caz, de vătămare corporală gravă) mi-a futut mătrăşit toate planurile. Aveam iniţial de gând să merg cu trenul la Arcalia, la castel, apoi, în funcţie de mijloacele de transport disponibile şi de inspiraţie, să încerc să ajung şi la Năsăud. Unde dracu să te duci însă când Continue reading

City break la Bistriţa. Ziua întâi. Frumos, dar, mai ales, periculos! (2)

După o scurtă pauză pe o bancă în Piaţa Mică, în care am studiat harta primită de la Centrul de Informare Turistică, situat în clădirea Primăriei, am luat la bani mărunţi străzile centrale, în căutarea altor două clădiri istorice.

Am găsit mai întâi Casa Ioan Zidarul în Piaţa Centrală, la numărul 30. Continue reading

City break la Bistriţa. Ziua întâi. Frumos, dar, mai ales, periculos! (1)

Mă lăudam anul trecut, prin iunie, că mă apuc serios de vizitat oraşele ţării. Şi, ce să vezi, chiar m-am apucat. N-am avut tocmai sporul visat, dar nici zilele în sac n-au intrat. În prima decadă din august 2017 mi-am adăugat în „palmares” două capitale de judeţ transilvănene: Bistriţa şi Târgu Mureş. Fiecăruia dintre oraşe i-am rezervat două zile pline, le-am vizitat pe îndelete, fără stres, ce mai, Continue reading

Popas în Ţara Haţegului, la Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi Biserica din Densuş

După două zile de caniculă, care m-a cam schingiuit în mini-sejurul petrecut la Băile Herculane, temperaturile au revenit la normal. Ce fain! Numai că, ce să vezi, micro-concediul tocmai se terminase. Că aşa-s eu, fără noroc, degeaba am călcat în rahaţi cât pentru două vieţi. Măcar n-am căpiat de cald pe drumul către casă, tot e ceva. Continue reading