Category Archives: Ungaria

La revedere, Budapesta!

Nu mi-au fost suficiente patru zile pline în Budapesta. M-am mişcat în reluare, am petrecut în fiecare zi ore bune răsfăţându-mă pe terase şi lăsându-i pe alţii să se precipite, m-am mai retras la pensiune pentru câte o porţie suplimentară de somn în timpul zilei, am fost nehotărâtă în privinţa unor obiective, am strâmbat din nas la altele. Continue reading

Budapesta – Din muzeu şi operă, înapoi în peşteră!

Plimbându-mă în treaba mea prin Budapesta, m-a lovit la un moment dat precum un ciocan în cap o curiozitate morbidă de a afla versiunea maghiară oficială cu privire la istoria Transilvaniei. Cu lux de amănunte dacă se poate. Aşa că m-am luat şi m-am introdus în Muzeul Naţional al Ungariei. Din care m-am extras după o eternitate mai bogată cu migrena vieţii, în condiţiile în care pe mine Continue reading

Fobii, metrouri şi flori

De claustrofobia mea cu iz de antropofobie am mai amintit pe ici pe colo. Să fie sănătoasă, nu m-am prea omorât să mă iau la trântă cu ea, nu mi se pare chiar atât de handicapant că nu pot dormi într-un prici sau într-un refugiu de creastă, în condiţiile în care nu am oricum niciun fel de pornire să dorm într-un prici sau într-un refugiu de creastă. Mai nasol e când mă apucă panicile prin cabina de duş, Continue reading

La pas prin Buda medievală

Buda sau Pesta? Pesta sau Buda? Încă mă întreb care mi-a plăcut mai mult. După cinci nopţi petrecute acolo, Pesta devenise un fel de „acasă”. Locul în care pe la unşpe noaptea trăgeam o haină peste bluza de pijama cu iepuraşi, şlapii peste şosetele flauşate şi plecam la bere după colţ (sunt o divă, dadada). Cu Buda a fost altfel. De cum am părăsit zona Castelului Buda şi am păşit pe Tárnok utca, Continue reading

Castelul Buda (În loc de “La mulţi ani!”)

Ca (aproape) în fiecare an, perioada sărbătorilor de iarnă e una dedicată (aproape) exclusiv lenei. Inclusiv lenei de a scrie. Bine, anul ăsta sunt oricum prea ocupată cu alte activităţi care îmi perturbă plăcerea de a-mi savura lenea, gen cataplasme cu sare de Bazna, ungeri cu untul pământului, masaje terapeutice, kinetoterapii, alea. Continue reading

Dealul Gellert

Una dintre cele mai dragi amintiri din Budapesta. O dimineaţă răcoroasă de sâmbătă. Tocmai s-a oprit ploaia, un pic de negură, aer perlat, străzi aproape pustii. Încă nu m-am îndurat să iau Budapest Card-ul ăla, nu mi-a trecut foamea de a descoperi oraşul la pas. Continue reading

În fine, Budapesta

După ce ne-am plimbat prin Moscova anului 2013, ar cam fi cazul să revenim în prezent. În anul de graţie 2015 adică. Se făcea că trecuse vara şi că după trei săptămâni de ace chinezeşti înfipte zilnic în mine trăiam cu impresia că am scăpat pe termen lung de durerile de spate. Wishful thinking, desigur, după cum aveam să constat ceva mai târziu. Continue reading