Category Archives: Turcia

Antalya – Final de poveste (şi de vacanţă)

Atunci când spui Antalya, te gândeşti în principiu la hoteluri de lux, la plajă, mare, piscină, huzur în stil mare, ghiftuială în regim de All Inclusive. La vacanţă cu alte cuvinte. E adevărat că mi s-ar potrivi o astfel de vacanţă puţin spre deloc, dar vreo două zile tot aş fi zăcut pe un şezlong la umbră, moţăind sau sorbind bere după bere. Mai ales ştiind că, odată ajunsă acasă, treaba cu odihna n-o să-mi prea iasă Continue reading

Kuşadasi – That holiday feeling

Am revenit la Kuşadasi după aproape 13 ani. Sincer, dacă n-aş avea o poză cu mine în compania unui Attatürk imortalizat în bronz, undeva pe malul mării, n-aş fi îndrăznit să bag mâna în foc că am trecut atunci, în 2001, cu adevărat prin oraşul-staţiune de pe coasta Egeei. În sensul că amintiri zero. E adevărat că mă aflam atunci într-o etapă în care ştiam să recit pe de rost şi integral vreo 7 dinastii Continue reading

Pamukkale – Revelaţii şi dezamăgiri (2)

Dacă Hierapolis, anticul oraş în ruine de la care nu aşteptam mai nimic, a sfârşit prin a mă încânta, în primul rând prin teatrul roman splendid decorat şi aflat la finalul unor lucrări de restaurare fără cusur, Castelul de Bumbac, vedeta locală, mi-a lăsat mai degrabă un gust amar. La pomul lăudat …

În primul rând, nu l-au plăcut Continue reading

Pamukkale – Revelaţii şi dezamăgiri (1)

Pe bune acum, cine naiba se gândeşte serios la anticul Hierapolis atunci când visează/plănuieşte/se pregăteşte să ajungă la Pamukkale? Nu că aş avea acces la creierele altora, adesea se întâmplă să n-am acces nici măcar la al meu, aş fi însă tentată să bag mâna în foc că cei mai mulţi turişti au în cap bălăceala în acele bazine calcaroase – Castelul de Bumbac. Dacă greşesc, să-mi fie iertat. Continue reading

Cappadocia – Viaţa după baloane

Se pare că există viaţă şi după baloane :)). Nu, scurta şedere în Cappadocia nu s-a încheiat apoteotic în aer sau măcar imediat după coborârea la sol. Şi nici nu mi-e dat să-mi fac somnul de frumuseţe după o noapte în care oficial m-am trezit undeva în jurul orei două iar neoficial abia dacă am reuşit să aţipesc chinuit pentru câteva momente. Continue reading

Cappadocia – Printre sute de baloane

Ar trebui să fie o postare fără cuvinte, doar cu fotografii. Nu de alta, dar chiar nu ştiu cum aş putea descrie cu cuvintele mele senzaţiile pe care le-am trăit zburând pentru prima oară în balonul cu aer cald. S-o dau în platitudini siropoase, „condimentate” cu epitete care mai de care, parcă n-am chef. Oricum nu mă pricep.

Pe bune acum, ce să vă povestesc? Continue reading

Cappadocia, flirtul lui Dumnezeu cu suprarealismul

N-am idee dacă Salvador Dali a ajuns vreodată în Cappadocia. Cu atât mai puţin ştiu dacă, oscilând o viaţă întreagă între ateism şi concepţii mistice, Dali a avut şi momente în care să îmbrăţişeze teoria creaţionistă. Ce ştiu însă sigur e că, dacă Dali ar fi cunoscut Cappadocia şi ar fi crezut în creaţionism, ar fi fost indivios. Măcar un pic. Şi, aşa cum îl cunosc eu pe Dali, nu şi-ar mai fi început rugăciunea de seară Continue reading

Ankara, sub semnul lui Atatürk

Am văzut foarte puţin din Ankara şi într-o oarecare măsură îmi fac un reproş din asta. E adevărat că am avut o singură seară la dispoziţie, că înnoptarea la Ankara era gândită mai degrabă ca o staţie intermediară între Istanbul şi Cappadocia, că eram destul de obosită după mai bine de 450 km parcurşi cu autocarul în acea zi, că ploua atunci când am ajuns în capitala Turciei şi că tentativele mele timide Continue reading

De capul meu prin Istanbul (continuare)

Ies din încântătoarea Kücük Ayasofya şi habar n-am încotro să o apuc. Pe de o parte parcă nu mi-aş petrece ziua gonind din obiectiv în obiectiv, pe de altă parte mă gândesc că totuşi n-ar strica o încercare de a vizita Muzeul de Arheologie. Mi-ar plăcea ce-i drept să văd şi eu sarcofagul lui Alexandru cel Mare, chiar dacă de fapt nu-i tocmai al lui Alexandru cel Mare, ci al unui rege al Sidonului. Continue reading