Într-o seară am fost la cabaret. Şi nu la orice cabaret, ci la „the best show in Pattaya”. Cel puţin aşa umblă vorba-n târg. Da, la Alcazar Cabaret Show cel world-famous am fost. Nu se zice chiar degeaba că în Thailanda cele mai frumoase femei sunt bărbaţi. Mulţi/multe dintre acei/acele ladyboy (transsexuali) sunt nişte femei superbe, pur şi simplu. Nu voi mai face abuz de slash-uri şi voi folosi Continue reading
După ce, dintr-un impuls de moment, m-am dus şi m-am înscris pentru circuitul din Thailanda, mai că-mi venea să-mi dau două palme. Şi câţiva pumni, bonus. Adică totuşi, ce dracu fac eu la Pattaya cinci zile? La plajă nu stau, la femei nu mă duc, de vizitat nu prea am ce, căldura mă seacă, bălăcitul în ocean pe suprafeţe limitate mai mult mă enervează decât mă încântă, de aglomeraţie ce să mai zic, Continue reading
Să mă duc, să nu mă duc? Asta-i întrebarea! Am ajuns la Pattaya, oraşul-staţiune de pe coasta Pacificului, şi realizez că o vizită pe insula Koh Larn, aşa-zisa Insulă de Corali, ar fi cam singura şansă de a vedea cu ochii mei nişte ape turcoaz şi nişte nisip alb şi fin ca-n reclame.
Deci, ar trebui să merg. Clar! Continue reading
It’s official: sunt fană pietre. Îmi plac desigur diamantele, chiar dacă de iubit iubesc parcă mai tare tanzanitele şi peridotele. Mi-e plină casa de geode. Mi-s dragi deopotrivă Piatra Craiului şi Piatra Mare, Piatra Cetii şi Piatra Craivii. Aşa. Şi mă topesc după ruine.
Dă-mi ruine şi mă va lovi brusc o cruntă durere-n dos vizavi de luat pulsul străzii, Continue reading
Am ajuns în Thailanda cu un fix: Ayutthaya, vechea capitală a Siamului, cu ruinele ei trecute prin foc de sălbaticii birmanezi ai regelui Hsinbyushin. Mi-au căzut ochii întâmplător, acum ceva vreme, asupra unei imagini dintr-un calendar cu un cap de Buddha captiv între tentaculele unui trunchi de copac Bodhi, soi de smochin sub care Siddhartha Gautama ar fi atins iluminarea. Continue reading
Aşa-i că vă era dor de-un templu buddhist? Am ştiut eu! :)) Şi, dacă tot se pare că ne-am tâmpit de cap în goana după nemaivăzut şi nemaiauzit, după „cel mai” şi „cea mai”, iată că şi templul nostru de azi este un „cel mai”, de fapt mai degrabă o „cea mai”, mai exact cea mai înaltă stupă buddhistă de pe mapamond (127 m). Şşşttt, nu mai spuneţi nimănui, ne-aud emirii din Dubai şi-şi trag naibii stupă de 900 de metri Continue reading
Ar fi fost păcat să ajung la Bangkok şi să nu vizitez una dintre pieţele plutitoare din împrejurimi. Am fost în Ratchaburi la Damnoen Saduak, cea mai cunoscută şi, desigur, cea mai turistică dintre ele. Ar mai fi câteva, Amphawa, Bang Khu Wiang, Bang Nam Pheung, Taling Chan, care (încă) nu s-au transformat chiar atât de mult în bazare turistice, dar, dacă am înţeles eu bine, majoritatea Continue reading
Să te urci într-o barcă şi ea să-şi înceapă alunecarea lină pe canalele înguste şi întortocheate ale Chao Phraya. Să pierzi noţiunea timpului şi a spaţiului fixând apele tulburi ale râului, şi să tresari când în raza ta vizuală apare câte o şopârlă de apă, aducând mai degrabă a (pui de) crocodil.
Să ţi se perinde prin faţa ochilor case de lemn, haine întinse la uscat, clădiri în ruină, Continue reading
N-am nicio treabă cu buddhismul. Adică na, mi-au mai trecut pe lângă ureche sau prin faţa ochilor una, alta cu/despre Siddharta Gautama, copacul bodhi, iluminarea, alea, dar trebuie să recunosc că mi-am bătut capul mai intens cu acele religii pe care, mai devreme sau mai târziu, m-am trezit (sau am fost provocată, zic) să le combat. Şi, cum n-am buddhişti deţinători ai adevărului absolut prin preajmă… Continue reading
Se spune despre Thailanda că e ţara zâmbetului. Că există nu ştiu câte feluri de zâmbete doar de către localnici înţelese, adaptate oricărei situaţii de viaţă. Trebuie să recunosc că am rămas puţin dezamăgită.
Da, îmi zâmbea larg personalul de la hotel, îmi zâmbeau fireşte şi chelnerii, vânzătorii şi soferii de tuk-tuk cu care intram în contact. Continue reading