Category Archives: Prin lume

Madeira – Pico do Arieiro, Ribeiro Frio, Penha de Águia (Faial)

După patru zile în care mă fâţâisem de colo până colo cu diverse variante ale transportului public madeirez sau apelând la propriile picioare, obosisem. În plus, ajunsesem la concluzia că, procedând aşa, nenumărate frumuseţi ale insulei îmi rămâneau străine. Motiv să-i mai las şi pe alţii să mă organizeze. Continue reading

Madeira – De la Eira do Serrado la Curral das Freiras, pe levada

Aveam tot felul de munţi în cap atunci când am decis să-mi petrec vacanţa în Madeira. N-aş fi conceput sub nicio formă să nu urc pe Pico Ruivo (1861 m), cel mai înalt vârf de pe insulă. Mno, n-am urcat. Ghinion. M-au trădat transportul în comun şi piticii de pe creier. Ar fi trebuit să ajung cumva în zona vârfului Pico do Arieiro (1818 m), de unde porneşte traseul, şi n-am avut cu ce. Sigur, m-aş fi apropiat cât de cât Continue reading

Madeira – Un matin au jardin :)

Într-una dintre dimineţile petrecute în Funchal, m-am trezit cu nişte dureri de spate de-a dreptul odioase. Să fi tot fost ora patru, n-aveam nimic comestibil prin cameră, iar Arcoxia nu îndrăznesc să înghit pe stomacul gol, că am toate şansele să o dau în altele. Drept care, după o analiză sumară, îmi rămâneau două variante: să mă arunc de pe balcon, de la etajul 11, ori să mă apuc să-mi dau kilometrajul peste cap, Continue reading

Madeira – Revelaţia culinară a vacanţei şi porţile pictate din Zona Velha, centrul vechi al Funchalului

Revenită pe uscat după scurta incursiune în lumea delfinilor, mai aveam un singur dor: să-mi pun burta la cale. Sărisem peste micul dejun, convinsă fiind că ceva comestibil s-o găsi pe catamaran şi pentru mine, numai că, ce să vezi, nu s-a găsit. Drept care, îmi chiorăiau maţele de ceva vreme pe mai multe voci, interpretând un fel de Cor al Robilor, varianta pentru afoni. Continue reading

Madeira – Whale watching fără whales, în schimb cu zeci, sute de persoane non-umane

Sunt curioasă. Vouă nu vă e dor de Remus Cernea? Mie, da. O spun fără urmă de ironie, jur. Mi-e de ajuns să arunc o scurtă privire în Parlamentul actual ca să mi se facă dor. Mi-am amintit de el în Madeira, de el şi de proiectul lui legislativ privind delfinii. Sigur, şi eu am râs atunci când am auzit prima oară termenul de „persoane non-umane”, dar, până la urmă, dacă asta ar însemna închiderea delfinariilor Continue reading

Madeira – De la Cabo Girão la Câmara de Lobos, pe levada

Imediat după ora nouă, în timp ce îmi savuram relaxată cafeaua şi un sandwich cu ton pe o terasă de lângă platforma de belvedere, Miradouro do Cabo Girão s-a transformat miraculos într-o chestie ultraaglomerată, ultrazgomotoasă şi ultraenervantă. Chestie care nu mai avea nimic în comun cu oaza de linişte unde, cu nici o oră în urmă, zăceam întinsă cu capul pe rucsac, într-o pustietate totală, Continue reading

Madeira – Cabo Girão, între ocean şi munte

Cabo Girão e o stâncă în peisajul Madeirei, barieră naturală în calea apelor Atlanticului. Am tot citit că, la o înălţime de circa 580 m deasupra nivelului mării, ar fi cel mai înalt promontoriu din Europa. Nu sunt foarte convinsă că-i aşa, dar până la urmă nici măcar nu contează. Faleza stâncoasă oferă privelişti care-ţi taie respiraţia, senzaţia e că te afli la capătul lumii. Ai ajuns până aici, gata, Continue reading

Madeira – Despre încă un teleferic, despre Grădina Botanică şi despre zeul suprem al Madeirei. Unu’, Cristi.

În primul rând, ţin să vă comunic pe această cale că astăzi se împlinesc exact 4 (patru) ani de când apăsam pentru prima oară butonul de publicare pe blogul de faţă. Tocmai am recitit postarea cu pricina şi, contrar aşteptărilor, nu numai că nu mi-e jenă de elucubraţiile mele incipiente, dar chiar mă regăsesc încă în ele într-o măsură destul de mare. Cu alte cuvinte, n-am evoluat deloc. Ceea ce-i OK, Continue reading

Madeira – Grădinile Tropicale Monte Palace

Văzusem intrarea în grădini încă de la început, imediat după ce telefericul mă debarcase în Monte. Lângă intrare erau afişate tot felul de certificate de excelenţă, diplome gen „una dintre cele mai frumoase 13 grădini botanice din lume” conform bla-bla-traveler, „una dintre cele mai nu ştiu cum x chestii de vizitat în anul y” conform naiba ştie cui. Trebuia să le fac o poză, era previzibil că nu voi reţine atâtea titluri bombastice, Continue reading

Madeira – Sus, sus, sus la Monte, sus

Am mai spus-o, sunt a naibii de matinală în vacanţe. Fac ochi undeva între cinci şi şase dimineaţa, fără intervenţii din partea alarmei telefonului. Asta în condiţiile în care, în tot restul anului, înainte de ora zece nu mă prinde nici dracu la birou. Habar n-am dacă-i de bine sau de rău. Pe de o parte e minunat să fii numai tu cu tine şi să auzi cum se crapă de ziuă dintr-un balcon cu vedere spre ocean, pe de altă parte Continue reading