Category Archives: Prin lume

Alte două capitale estone: Pärnu şi Tartu

Nu, canicula nu mi-a afectat ultimul neuron valid într-un asemenea hal, încât să nu mai ştiu că Tallinn e capitala Estoniei, legislativă, administrativă şi constituţională. Dacă eu, care am declarat oraşul ca fiind cel mai frumos din Europa, nu ştiu, cine să mai ştie?

Estonia nu înseamnă însă numai Tallinn. Înseamnă mii şi mii de hectare de codri de mesteceni. Continue reading

Verde de Sigulda. Sau de Turaida.

Când am auzit că agenţia organizează o excursie opţională la Sigulda, la puţin peste 50 de km distanţă de Riga, m-am aruncat. Mi-e greu să explic ce m-a determinat să las capitala Letoniei, s-o fuşeresc în halul în care am fuşerit-o, ca să pierd jumătate de zi pe drumuri şi să bifez în viteză nişte locuri de care, în esenţă, mă puteam lipsi. A fost până la urmă o străfulgerare de moment, o mostră de gândire cu adevărat profundă. Continue reading

Riga, crâmpeie de amintiri

Atunci când, acum trei ani şi jumătate, am hotărât să împart lumină, împărtăşind fabuloasele mele impresii de călătorie (:D), eram ferm convinsă că unul dintre primele jurnale va avea drept protagoniste Ţările Baltice. Nici vorbă să se întâmple aşa. Am avut o tentativă timidă de a mă lansa pe subiect cu o postare dedicată Palatului Rundale şi fix cu postarea aia am rămas. La un moment dat chiar mă jurasem Continue reading

Malta – Cele trei oraşe şi Ħaġar Qim

Este ultima postare dedicată Maltei, cel puţin până când m-oi refugia iarăşi pe insulă din calea frigului, şi, ca de obicei, pe final încep să obosesc sau să mă plictisesc să tot debitez variaţiuni pe aceeaşi temă. Noroc cu Niepce, Daguerre şi ăilalţi inventatori într-ale fotografiei, datorită lor am posibilitatea să compensez lipsa de chef şi inspiraţie cu câte un calup de poze trântit acolo unde cuvintele refuză să-mi iasă din taste. Continue reading

Malta: Dingli Cliffs – Ora de aur şi ora de fiere

A fost fără îndoială cea mai ciudată zi din vacanţa mea malteză, una în care am trecut cu viteza luminii de la extaz la agonie, de la fericire la panică, de la rânjete tâmpe la frisoane, clămpănit de dinţi şi sprijinit de ziduri ca să nu mă împrăştii pe jos. Pentru ca apoi, la fel de brusc cum se instalase, toată senzaţia aia de „mai am un pic şi mor, cui dracu să-i las averea” să dispară ca prin minune, să-mi recâştig rânjetul Continue reading

Mdina, o bucăţică de Magreb în inima Maltei

Ani la rând am visat la medinele Magrebului, mărturii ale vremurilor de demult, în care popoarele arabe le serveau pe bandă rulantă lecţii de toleranţă şi civilizaţie vesticilor medievali, pe atunci adevărate monumente de barbarism şi habotnicie. În fascinaţia mea pentru medine, am urmărit chiar şi serialul-telenovelă Clona, cel puţin până la momentul în care toată acţiunea s-a mutat din Fes-ul marocan Continue reading

Insula Gozo, pe repede înainte (2)

De la Templul Ġgantija, paradisul de odinioară al femeilor pofticioase, ne-am îndreptat către vestul insulei, unde ne aştepta o altă minunăţie, de această dată made by nature sau made by însuşi God/Allah/insert here zeul preferat, după credinţe şi preferinţe: Fereastra Albastră (Tieqa Żerqa, Azure Window).

E spectaculoasă fereastra „construită” Continue reading

Insula Gozo, pe repede înainte (1)

Ca să poţi afirma că ai vizitat cu adevărat Insula Gozo, ar cam trebui să ai cazare pe Insula Gozo. Eu n-am avut. Aşa că m-am apucat de tot soiul de calcule. În situaţia ideală, în care m-aş fi sincronizat perfect cu mijloacele de transport în comun – autobuz şi feribot, drumul din St. Julians până în portul gozitan Mġarr mi-ar fi luat cel puţin două ore, care cel mai probabil s-ar fi transformat în practică în trei sau, oricum, pe-acolo. Continue reading

Templul ioaniţilor

Mă îndreptam spre faţada de vest a Con-Catedralei Sf. Ioan din Valletta. Ăsta să fie prea celebrul templu al ioaniţilor? Pfff, ce banalitate! Mai că n-aş fi dat doi bani pe el. Vorba vine, că nu mi-a oferit nimeni catedrala spre vânzare şi nici expert evaluator ANEVAR nu sunt. După care am intrat. Am rămas instantaneu fără grai. Şi fără aer, fără vreo legătură cu mult invocata mea claustrofobie. Continue reading

Prin Valletta, în căutarea cavalerilor

Evident că a existat o vreme în copilărie în care visam la cavaleri medievali, mă îndrăgostisem de Ivanhoe şi mă credeam Lady Rowena. Da, bine, nu eram eu cel mai fidel suflet pe atunci, mă mai visam şi doamna Winnetou, Sultana Gălăşescu sau chiar Iancu Jianu însuşi, ori, mai prozaic, viitoarea doamnă Belodedici. Îndrăgostelile infantile s-au dus aşa cum au venit, niciuna dintre ele n-a apucat liceul Continue reading