Category Archives: Prin lume

Madeira – Grădinile Tropicale Monte Palace

Văzusem intrarea în grădini încă de la început, imediat după ce telefericul mă debarcase în Monte. Lângă intrare erau afişate tot felul de certificate de excelenţă, diplome gen „una dintre cele mai frumoase 13 grădini botanice din lume” conform bla-bla-traveler, „una dintre cele mai nu ştiu cum x chestii de vizitat în anul y” conform naiba ştie cui. Trebuia să le fac o poză, era previzibil că nu voi reţine atâtea titluri bombastice, Continue reading

Madeira – Sus, sus, sus la Monte, sus

Am mai spus-o, sunt a naibii de matinală în vacanţe. Fac ochi undeva între cinci şi şase dimineaţa, fără intervenţii din partea alarmei telefonului. Asta în condiţiile în care, în tot restul anului, înainte de ora zece nu mă prinde nici dracu la birou. Habar n-am dacă-i de bine sau de rău. Pe de o parte e minunat să fii numai tu cu tine şi să auzi cum se crapă de ziuă dintr-un balcon cu vedere spre ocean, pe de altă parte Continue reading

Tallinn, la cea de-a doua încercare

A doua încercare de a scrie despre capitala estonă, după ce prima a eşuat lamentabil. Tot nu-mi prea vine, speram să produc un text memorabil, dar probabil că nu ştiu să exprim ce aş vrea să vă spun, nu vreau să vă spun ce aş şti să exprim, în fine. Prin urmare, mă voi limita la o trecere în revistă a celei de-a doua zile petrecute în Tallinn şi mă voi abţine pe viitor să mai abordez destinaţii de vacanţă peste care s-au aşezat anii, Continue reading

Am fost în Paradis. Şi m-am întors. De musai ca de voie bună.

Nu, Doamne fereşte, nu m-am zbătut între viaţă şi moarte, n-am văzut luminiţa de la capătul tunelului, nu m-am îndreptat către ea purtată pe aripi de îngeri şi nu m-am conversat cu sfinţii. Nu mi-am părăsit nici viaţa şi nici planeta. E adevărat că, pentru a ajunge în rai, am avut totuşi nevoie de o pereche de aripi, care s-au nimerit a fi ale nemernicilor de la TAP Portugal. Continue reading

Tallinn, oraşul despre care nu pot scrie

De când am început să mă joc de-a pseudo-blogging-ul, m-am tot lamentat că nu apuc să scriu despre Tallinn. Şi vremea trecea, şi eu tot nu apucam, şi iar mă lamentam. Mno, acum i-a venit rândul, doar ca să constat că nu-s în stare să pun pe „hârtie” două fraze legate. Pur şi simplu nu-s. Nu-mi joacă memoria feste. Nici măcar canicula asta odioasă, care mă transformă încet, dar sigur, într-un zombi, nu-i de vină. Continue reading

Alte două capitale estone: Pärnu şi Tartu

Nu, canicula nu mi-a afectat ultimul neuron valid într-un asemenea hal, încât să nu mai ştiu că Tallinn e capitala Estoniei, legislativă, administrativă şi constituţională. Dacă eu, care am declarat oraşul ca fiind cel mai frumos din Europa, nu ştiu, cine să mai ştie?

Estonia nu înseamnă însă numai Tallinn. Înseamnă mii şi mii de hectare de codri de mesteceni. Continue reading

Verde de Sigulda. Sau de Turaida.

Când am auzit că agenţia organizează o excursie opţională la Sigulda, la puţin peste 50 de km distanţă de Riga, m-am aruncat. Mi-e greu să explic ce m-a determinat să las capitala Letoniei, s-o fuşeresc în halul în care am fuşerit-o, ca să pierd jumătate de zi pe drumuri şi să bifez în viteză nişte locuri de care, în esenţă, mă puteam lipsi. A fost până la urmă o străfulgerare de moment, o mostră de gândire cu adevărat profundă. Continue reading

Riga, crâmpeie de amintiri

Atunci când, acum trei ani şi jumătate, am hotărât să împart lumină, împărtăşind fabuloasele mele impresii de călătorie (:D), eram ferm convinsă că unul dintre primele jurnale va avea drept protagoniste Ţările Baltice. Nici vorbă să se întâmple aşa. Am avut o tentativă timidă de a mă lansa pe subiect cu o postare dedicată Palatului Rundale şi fix cu postarea aia am rămas. La un moment dat chiar mă jurasem Continue reading

Malta – Cele trei oraşe şi Ħaġar Qim

Este ultima postare dedicată Maltei, cel puţin până când m-oi refugia iarăşi pe insulă din calea frigului, şi, ca de obicei, pe final încep să obosesc sau să mă plictisesc să tot debitez variaţiuni pe aceeaşi temă. Noroc cu Niepce, Daguerre şi ăilalţi inventatori într-ale fotografiei, datorită lor am posibilitatea să compensez lipsa de chef şi inspiraţie cu câte un calup de poze trântit acolo unde cuvintele refuză să-mi iasă din taste. Continue reading

Malta: Dingli Cliffs – Ora de aur şi ora de fiere

A fost fără îndoială cea mai ciudată zi din vacanţa mea malteză, una în care am trecut cu viteza luminii de la extaz la agonie, de la fericire la panică, de la rânjete tâmpe la frisoane, clămpănit de dinţi şi sprijinit de ziduri ca să nu mă împrăştii pe jos. Pentru ca apoi, la fel de brusc cum se instalase, toată senzaţia aia de „mai am un pic şi mor, cui dracu să-i las averea” să dispară ca prin minune, să-mi recâştig rânjetul Continue reading