Category Archives: Prin lume

Rodos – Oraşul Nou din Rhodes Town

Mi-e pur şi simplu groază să mă apuc de tratat subiectul Cetăţii Medievale din Rhodes Town. Aşa cum m-am pierdut de zeci de ori pe străduţele alea minunat de încâlcite, tot aşa simt că mă voi pierde printre cuvinte, istorii, explicaţii. Îmi va fi îngrozitor de greu să identific porţi, moschei părăsite, fântâni, ruine de biserici presărate prin labirintul cetăţii, să mă dumiresc ce e cu adevărat autentic şi ce e Continue reading

Rodos – Acropola din Rodos (oraş)

Când spui acropolă şi spui Rodos (insula), gândurile zboară inevitabil spre Lindos şi nu spre Rodos (oraşul). Pe bună dreptate. Nicăieri pe insulă coloanele dorice nu se înalţă mai semeţe, marea nu e mai albastră, casele nu sunt mai albe decât în Lindos. Aş merge chiar mai departe şi aş afirma că Lindos pare un oraş răpit Cicladelor dintr-o toană de zeu olimpian plictisit şi azvârlit la întâmplare în Arhipelagul Dodecanez. Continue reading

Rodos – Vacanţa mea de iunie

Până în anul Domnului 2018, aterizasem o singură dată pe meleaguri elene. Se întâmpla în 2004, se întâmpla în Creta şi nu era încă momentul. Eram încă prea tânără, aveam mult prea multă energie şi prea mulţi lilieci la mansardă ca să mă satisfacă o vacanţă de tip sejur, oricât de albastră ar fi fost marea, oricât de antice ar fi fost ruinele minoice şi oricât de rece ar fi fost berea Mythos. Continue reading

Madeira – Funchal, capăt de linie (2)

Continuare de aici.

Aşadar, stând eu aşa şi scrutând depărtările din turla (care nu-i tocmai turlă) bisericii iezuite, îmi alesesem următorul obiectiv, Castelo do Pico. Odată revenită la nivelul asfaltului, nu-l mai vedeam, dar am purces cu avânt să urc străduţele în pantă, pe direcţia pe care mi-o închipuiam ca fiind cea corectă. Continue reading

Madeira – Funchal, capăt de linie (1)

Nu puteam să-mi închei depănarea amintirilor despre Madeira fără a dedica o postare capitalei arhipelagului, Funchal. Până la urmă, oricât m-aş fi învârtit prin împrejurimi, reveneam seară de seară în oraş, pe balconaşul meu de la ultimul etaj al hotelului Dorisol Buganvilla, de unde vedeam oceanul, munţii şi, nu în ultimul rând, o frumuseţe de urbe. Continue reading

Madeira – Santana, Machico şi grămezi de Miradouros

Continuare de aici.

În pliante, Santana părea una dintre cele mai dezirabile destinaţii turistice din Madeira. În realitate, s-a dovedit a fi un mare fâs. Nu în sensul că ar fi un sat urât, Doamne fereşte, nu există aşa ceva cât e arhipelagul de întins. Santana e la fel de verde şi de fermecătoare ca oricare altă localitate de pe insulă. Continue reading

Madeira – Pico do Arieiro, Ribeiro Frio, Penha de Águia (Faial)

După patru zile în care mă fâţâisem de colo până colo cu diverse variante ale transportului public madeirez sau apelând la propriile picioare, obosisem. În plus, ajunsesem la concluzia că, procedând aşa, nenumărate frumuseţi ale insulei îmi rămâneau străine. Motiv să-i mai las şi pe alţii să mă organizeze. Continue reading

Madeira – De la Eira do Serrado la Curral das Freiras, pe levada

Aveam tot felul de munţi în cap atunci când am decis să-mi petrec vacanţa în Madeira. N-aş fi conceput sub nicio formă să nu urc pe Pico Ruivo (1861 m), cel mai înalt vârf de pe insulă. Mno, n-am urcat. Ghinion. M-au trădat transportul în comun şi piticii de pe creier. Ar fi trebuit să ajung cumva în zona vârfului Pico do Arieiro (1818 m), de unde porneşte traseul, şi n-am avut cu ce. Sigur, m-aş fi apropiat cât de cât Continue reading

Madeira – Un matin au jardin :)

Într-una dintre dimineţile petrecute în Funchal, m-am trezit cu nişte dureri de spate de-a dreptul odioase. Să fi tot fost ora patru, n-aveam nimic comestibil prin cameră, iar Arcoxia nu îndrăznesc să înghit pe stomacul gol, că am toate şansele să o dau în altele. Drept care, după o analiză sumară, îmi rămâneau două variante: să mă arunc de pe balcon, de la etajul 11, ori să mă apuc să-mi dau kilometrajul peste cap, Continue reading

Madeira – Revelaţia culinară a vacanţei şi porţile pictate din Zona Velha, centrul vechi al Funchalului

Revenită pe uscat după scurta incursiune în lumea delfinilor, mai aveam un singur dor: să-mi pun burta la cale. Sărisem peste micul dejun, convinsă fiind că ceva comestibil s-o găsi pe catamaran şi pentru mine, numai că, ce să vezi, nu s-a găsit. Drept care, îmi chiorăiau maţele de ceva vreme pe mai multe voci, interpretând un fel de Cor al Robilor, varianta pentru afoni. Continue reading