Category Archives: Prin lume

Madeira – Whale watching fără whales, în schimb cu zeci, sute de persoane non-umane

Sunt curioasă. Vouă nu vă e dor de Remus Cernea? Mie, da. O spun fără urmă de ironie, jur. Mi-e de ajuns să arunc o scurtă privire în Parlamentul actual ca să mi se facă dor. Mi-am amintit de el în Madeira, de el şi de proiectul lui legislativ privind delfinii. Sigur, şi eu am râs atunci când am auzit prima oară termenul de „persoane non-umane”, dar, până la urmă, dacă asta ar însemna închiderea delfinariilor Continue reading

Madeira – De la Cabo Girão la Câmara de Lobos, pe levada

Imediat după ora nouă, în timp ce îmi savuram relaxată cafeaua şi un sandwich cu ton pe o terasă de lângă platforma de belvedere, Miradouro do Cabo Girão s-a transformat miraculos într-o chestie ultraaglomerată, ultrazgomotoasă şi ultraenervantă. Chestie care nu mai avea nimic în comun cu oaza de linişte unde, cu nici o oră în urmă, zăceam întinsă cu capul pe rucsac, într-o pustietate totală, Continue reading

Madeira – Cabo Girão, între ocean şi munte

Cabo Girão e o stâncă în peisajul Madeirei, barieră naturală în calea apelor Atlanticului. Am tot citit că, la o înălţime de circa 580 m deasupra nivelului mării, ar fi cel mai înalt promontoriu din Europa. Nu sunt foarte convinsă că-i aşa, dar până la urmă nici măcar nu contează. Faleza stâncoasă oferă privelişti care-ţi taie respiraţia, senzaţia e că te afli la capătul lumii. Ai ajuns până aici, gata, Continue reading

Madeira – Despre încă un teleferic, despre Grădina Botanică şi despre zeul suprem al Madeirei. Unu’, Cristi.

În primul rând, ţin să vă comunic pe această cale că astăzi se împlinesc exact 4 (patru) ani de când apăsam pentru prima oară butonul de publicare pe blogul de faţă. Tocmai am recitit postarea cu pricina şi, contrar aşteptărilor, nu numai că nu mi-e jenă de elucubraţiile mele incipiente, dar chiar mă regăsesc încă în ele într-o măsură destul de mare. Cu alte cuvinte, n-am evoluat deloc. Ceea ce-i OK, Continue reading

Madeira – Grădinile Tropicale Monte Palace

Văzusem intrarea în grădini încă de la început, imediat după ce telefericul mă debarcase în Monte. Lângă intrare erau afişate tot felul de certificate de excelenţă, diplome gen „una dintre cele mai frumoase 13 grădini botanice din lume” conform bla-bla-traveler, „una dintre cele mai nu ştiu cum x chestii de vizitat în anul y” conform naiba ştie cui. Trebuia să le fac o poză, era previzibil că nu voi reţine atâtea titluri bombastice, Continue reading

Madeira – Sus, sus, sus la Monte, sus

Am mai spus-o, sunt a naibii de matinală în vacanţe. Fac ochi undeva între cinci şi şase dimineaţa, fără intervenţii din partea alarmei telefonului. Asta în condiţiile în care, în tot restul anului, înainte de ora zece nu mă prinde nici dracu la birou. Habar n-am dacă-i de bine sau de rău. Pe de o parte e minunat să fii numai tu cu tine şi să auzi cum se crapă de ziuă dintr-un balcon cu vedere spre ocean, pe de altă parte Continue reading

Tallinn, la cea de-a doua încercare

A doua încercare de a scrie despre capitala estonă, după ce prima a eşuat lamentabil. Tot nu-mi prea vine, speram să produc un text memorabil, dar probabil că nu ştiu să exprim ce aş vrea să vă spun, nu vreau să vă spun ce aş şti să exprim, în fine. Prin urmare, mă voi limita la o trecere în revistă a celei de-a doua zile petrecute în Tallinn şi mă voi abţine pe viitor să mai abordez destinaţii de vacanţă peste care s-au aşezat anii, Continue reading

Am fost în Paradis. Şi m-am întors. De musai ca de voie bună.

Nu, Doamne fereşte, nu m-am zbătut între viaţă şi moarte, n-am văzut luminiţa de la capătul tunelului, nu m-am îndreptat către ea purtată pe aripi de îngeri şi nu m-am conversat cu sfinţii. Nu mi-am părăsit nici viaţa şi nici planeta. E adevărat că, pentru a ajunge în rai, am avut totuşi nevoie de o pereche de aripi, care s-au nimerit a fi ale nemernicilor de la TAP Portugal. Continue reading

Tallinn, oraşul despre care nu pot scrie

De când am început să mă joc de-a pseudo-blogging-ul, m-am tot lamentat că nu apuc să scriu despre Tallinn. Şi vremea trecea, şi eu tot nu apucam, şi iar mă lamentam. Mno, acum i-a venit rândul, doar ca să constat că nu-s în stare să pun pe „hârtie” două fraze legate. Pur şi simplu nu-s. Nu-mi joacă memoria feste. Nici măcar canicula asta odioasă, care mă transformă încet, dar sigur, într-un zombi, nu-i de vină. Continue reading

Alte două capitale estone: Pärnu şi Tartu

Nu, canicula nu mi-a afectat ultimul neuron valid într-un asemenea hal, încât să nu mai ştiu că Tallinn e capitala Estoniei, legislativă, administrativă şi constituţională. Dacă eu, care am declarat oraşul ca fiind cel mai frumos din Europa, nu ştiu, cine să mai ştie?

Estonia nu înseamnă însă numai Tallinn. Înseamnă mii şi mii de hectare de codri de mesteceni. Continue reading