Category Archives: Muntii Cozia

Primăvară, ghiocei şi piramide

Nimic nou sub soare. M-a prins primăvara bălăurind prin locuri prin care nu numai că am mai trecut relativ recent, dar despre care am şi amintit pe blog. Drept care, îmi fac datoria de a posta câteva fotografii, fără prea multă pălăvrăgeală inutilă.

La începutul lui aprilie, în Săptămâna Mare, am trăit bucuria revederii cu pădurea Continue reading

Undeva, în Ţara Loviştei…

Undeva prin Ţara Loviştei, în pădurile de poveste de la poalele Coziei vâlcene, a venit primăvara. Am dovezi. Utile, pertinente şi concludente. Se spune că o fotografie face cât o mie de cuvinte, aşa că eu mă pregătesc să tac. Nu înainte de a vă spune însă că milioanele mele de ghiocei nu sunt tocmai ghiocei, ci luşcuţe (Leucojum vernum, ghiocel bogat, fulg de primăvară). Continue reading

Din minunile Văii Oltului – Piramidele de la Stăncioi, chiliile rupestre ale Mănăstirii Turnu, Cascada Lotrişor şi Valea Doabrei

Probleme tehnice. Cu blogul. Care se futu. Cu temă cu tot. Între timp, fu resuscitat. Nu de către mine, desigur, că-s tută tufă. Mulţumesc, Mihai!! Tot ce vă rog e să nu-mi spuneţi că arăta mai bine înainte. Decât dacă vreţi să-mi aflaţi întreg arsenalul de înjurături. Care e al naibii de vast. Aşa. Acestea fiind zise, să revenim la ale noastre. Continue reading

Toamnă, Cozia, pădure, culoare, cascadă

Mă enervează formatul în care îmi public postările. Poză siglă la început, apoi nişte text, fotografii, eventual iar text, iar galerie de imagini. Textul mă enervează. Aş fi vrut să fie o postare fără cuvinte, şi tocmai formatul ăsta nu mă lasă. Trebuie să umplu cu ceva spaţiul dintre siglă şi restul fotografiilor, altfel arată ca naiba. Continue reading

Sinistrată la Cabana Cozia :)

Când vine vorba despre munte, aş putea afirma că am o relaţie cel puţin decentă cu Sfântu’ Ilie. Nu-l pot acuza defel că m-ar fi chinuit prea des şi prea tare. Momente de groază ţin minte să fi trăit doar de două ori, când nişte furtuni epice ne-au surprins mai întâi pe Creasta Nordică a Craiului şi apoi pe cea a Builei-Vânturariţa (adică exact crestele de pe care cobori mai greu), dar, pe de o parte, vorbim despre Continue reading