Category Archives: Muntii Cindrel

O floare, în prag de sărbătoare

Nu mai pot cu „Fie ca lumina sărbătorilor…”. Pe de altă parte, îmi doream totuşi să marchez cumva Sărbătoarea Pascală. Pe blog, zic. Drept care, m-am extras astăzi din mijlocul detergenţilor, mopurilor şi cârpelor de praf şi m-am repezit spre înălţimi să culeg brânduşe şi să vi le ofer în dar. Le-am vânat desigur doar cu aparatul de fotografiat, nici măcar o floare n-a fost rănită în timpul evenimentelor. Continue reading

Înot în Poiana Găujoara & Co. Varianta hibernală.

Atunci când e sfârşit de februarie şi în Păltiniş zăpada atinge oficial jumătate de metru, te gândeşti că în alde Găujoara stratul de zăpada viscolită n-are cum să aibă o grosime de sub un metru? Te gândeşti, cum nu!

Te gândeşti că sunt 17 grade la umbră şi că metrul ăla de zăpada înmuiată n-are cum să-ţi susţină tonajul, oricât l-ai descânta? Normal că te gândeşti! Continue reading

Înapoi la şcoală. Oarecum.

Nu m-am întors nici ca să termin şcoala generală, nici ca să mă înscriu la doctorat (asta spre disperarea maică-mii). Nu sunt nici profesoară, n-am fost vreodată, în schimb am o prietenă care este. Dirigintă chiar. Şi care, în urmă cu ceva vreme, mi-a lansat provocarea (sau eu ei, zău dacă mai ştiu): Nu-i ducem pe ăştia micii pe munte în săptămâna „Şcoala altfel“? Ăştia micii fiind găligani de clasa a X-a. Ba-i ducem! Continue reading

Măgura Cisnădiei – Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai …

Duminica aceea cu mult roz şi inimioare fără număr (14.02.2016) s-a abătut asupra Sibiului cu o porţie de vreme splendidă. Nu chiar de la început, dimineaţa se strânseseră norii, parcă nu mai eram atât de nerăbdătoare să pornesc pe coclauri. Bine că nu m-am răzgândit! Continue reading

Un pic de creastă în Cindrel

Ce faci când te mănâncă-n c… să mergi pe munte deşi eşti răcit cobză de vreo săptămână, ai golit toate magazinele din zonă de şerveţele şi rămâi fără suflu doar urcând scările până la primul etaj? Cum ce? Faci ca mine! Îţi alegi un traseu care să presupună cât mai puţin urcuş şi cât mai multă coborâre, iar pentru ca aroganţa să fie perfectă, optezi pentru unul de creastă principală, marcat cu bandă roşie. Continue reading