Category Archives: Prin Carpati

Munţii Cernei – Nişte scări de lemn şi-o lecţie de viaţă

Abia coborâţi din Munţii Mehedinţi, am trecut apa nu tocmai neagră a Cernei pe un pod suspendat, în căutarea scărilor de lemn fixate de mai bine de 40 de ani cu sârme şi cuie pe stânci – „magistrala” care asigură accesul spre cătunele Scărişoara şi Ineleţ.

Numai şi numai curiozitatea mă mânase să îmi asum încă o bucată de urcuş pe căldura Continue reading

Din ciclul Ioana şi canicula: Crovul Mare din Munţii Mehedinţi

Într-o lume perfectă aş pune mâna pe foarfecă şi aş ciopârţi scara Celsius până n-ar mai rămâne mare lucru. Zece grade, atât, de la 15 la 24. Cu plus. Mă refer strict la temperatura aerului, să ne-nţelegem, bere călîie n-au decât să bea duşmanii. Ideea e că de la 25 de grade în sus încep să sufăr. Tot ce trece de 30 e deja barbarie, iar dacă în atare condiţii mă mai şi pune dracu să urc vreun munte, toate ONG-urile pământului Continue reading

(Prea) scurtă escapadă la Bâlea Lac

Da, mă, da, ştiu că-i pleonasm. Că escapada nu poate fi lungă. Da’ a noastră chiar a fost prea scurtă. Am fost la Bâlea săptămâna trecută şi m-am întors cam nesatisfăcută. Ardeam de nerăbdare să le arăt prietenilor mei lumea văzută de sus, din creasta Făgăraşilor. Aşteptam să mă încarc cu bucuria lor aşa cum aşteptam pe vremuri Crăciunul. Sau cum am aşteptat anul ăsta primăvara. Continue reading

Ba da, mă! :))

Pe scurt, ca să priceapă tot cititorul ce-i cu postarea asta. La naiba, am ajuns de râsul curcilor cu minunăţia mea de blog. Ciuca miştourilor. Mă târam ieri spre casă, cu limba de-un cot şi vânând fiecare petec de umbră, când, trecând prin dreptul unei terase, m-am auzit strigată. Nu, nu era vreun fan, ci un prieten din vremuri imemoriale, de multă vreme plecat spre ţări mai calde. Continue reading

O floare, în prag de sărbătoare

Nu mai pot cu „Fie ca lumina sărbătorilor…”. Pe de altă parte, îmi doream totuşi să marchez cumva Sărbătoarea Pascală. Pe blog, zic. Drept care, m-am extras astăzi din mijlocul detergenţilor, mopurilor şi cârpelor de praf şi m-am repezit spre înălţimi să culeg brânduşe şi să vi le ofer în dar. Le-am vânat desigur doar cu aparatul de fotografiat, nici măcar o floare n-a fost rănită în timpul evenimentelor. Continue reading

Înot în Poiana Găujoara & Co. Varianta hibernală.

Atunci când e sfârşit de februarie şi în Păltiniş zăpada atinge oficial jumătate de metru, te gândeşti că în alde Găujoara stratul de zăpada viscolită n-are cum să aibă o grosime de sub un metru? Te gândeşti, cum nu!

Te gândeşti că sunt 17 grade la umbră şi că metrul ăla de zăpada înmuiată n-are cum să-ţi susţină tonajul, oricât l-ai descânta? Normal că te gândeşti! Continue reading

Undeva, în Ţara Loviştei…

Undeva prin Ţara Loviştei, în pădurile de poveste de la poalele Coziei vâlcene, a venit primăvara. Am dovezi. Utile, pertinente şi concludente. Se spune că o fotografie face cât o mie de cuvinte, aşa că eu mă pregătesc să tac. Nu înainte de a vă spune însă că milioanele mele de ghiocei nu sunt tocmai ghiocei, ci luşcuţe (Leucojum vernum, ghiocel bogat, fulg de primăvară). Continue reading

Eu şi Vârful Negoiu

Postam pe la jumătatea lui ianuarie un material îngrozitor de nostalgic, cu Munţii Retezat pe post de vedetă. Mă foloseam pentru a-mi ilustra inepţiile tragi-comico-melancolice de un CD cu fotografii de-ale lui Cosmin. Folderul respectiv mi-a rămas de atunci pe desktop, pentru că mai conţine un alt set de poze cu potenţial de a genera un articol la fel de îngrozitor de nostalgic 🙂 Continue reading

Hai afară la zăpadă :)

Zău dacă nu-mi propusesem să fac ca ursul! În sensul de a mă retrage în bârlog şi a aştepta cu zece pături în cap să vină primăvara. La dracu, de la începutul lui noiembrie încoace am avut parte de ger, ger şi iarăşi ger! Asta după ce sfârşitul lui septembrie şi toată luna octombrie au fost reci ca naiba. Spre final de ianuarie m-au cuprins însă un asemenea dor de munte şi o asemenea jale, încât până şi eu am fost şocată când Continue reading