
Mno, dragii babei, să mă laud, zic. Să mă laud că am avut parte, în miez de octombrie, de una dintre cele mai frumoase săptămâni de când mă ştiu.
Continue readingMno, dragii babei, să mă laud, zic. Să mă laud că am avut parte, în miez de octombrie, de una dintre cele mai frumoase săptămâni de când mă ştiu.
Continue readingA doua zi după frumuseţea de circuit pe Piatra Dragoslavelor, tot în Vâlcea m-am trezit. Între timp începuse să-mi placă tot mai mult camera mea de hotel cu vedere spre pădurea Capelei, îmi simţeam picioarele cam grele, era şi foarte, foarte cald. Parcă m-aş fi relaxat un pic, luând la rând crâşmele râmnicene şi degustând bucate locale gen pizza cu creveţi, dar parcă nici n-aş fi vrut să las să treacă ziua fără niţică mişcare în natură.
Continue readingEra să treacă vara fără să ajung pe munte. Să nu mă întrebaţi de ce. Dacă insistaţi totuşi să întrebaţi, n-aş şti să vă dau un răspuns exact. A fost mai degrabă o combinaţie între „Lăsaţi-mă naibii că sunt stresată cu altele”, „Tu nu pricepi că mă doare spatele?”, „N-am chef, na!”, „Io mai fac turism în România când li s-o pune cruce definitiv nenorocitelor ălora de tichete de vacanţă”.
Continue readingMare lucru n-am făcut din aprilie încoace. Că ploaie, că lene, că spatele, că ANAF-ul şi plicurile cu doliu aferente, că alea. Aşadar, călătoriile mi-au devenit plimbări de cel mult jumătate de zi, prin locuri care nu reprezintă tocmai o premieră pentru mine. Bine şi aşa.
Continue readingNu prea am eu chef de bătut câmpii pe blog zilele astea, mă scot din sărite nişte chestii tehnice pe care nu le pricep şi cu care, având în vedere că pe frunte îmi scrie catâr indolent, refuz să-mi bat capul. Drept care, long story short:
Continue readingDacă facem abstracţie de împrejurarea că tocmai atunci s-a nimerit să fiu un izvor nesecat de muci şi de faptul că bătrânul şi mult-încercatul meu Canon a decis tocmai în acea zi că vrea la pensie, pot afirma că m-am sărbătorit frumos pe 8 martie a.c.. Cu mulţi ghiocei, spânji şi viorele.
Continue readingA doua zi după plimbarea spre Nedeia, eram deja în drum spre casă, teoretic. Practic, aveam tren abia pe la patru după-amiaza, şi era păcat să nu profit de cele câteva ore însorite rămase. Prin urmare, convenisem cu Alin să facem o plimbare din Brezoi pe Valea Doabrei, după care să mă debarce direct în Gara Lotru.
Continue readingDupă ce am băut ieri prima bere din 2019 pe o terasă din centrul Sibiului şi m-am încălzit ca şopârlele la soare, nu-mi mai stă capul decât la ghiocei, brânduşe şi alte pufoşenii de sezon. Şi, parcă, mi-a decedat orice urmă de chef de a mă întoarce, chiar şi numai cu povestea, la sfârşitul toamnei şi începutul iernii (sper eu) trecute.
Continue readingDupă o zi marcată de dureri de spate, nici ziua următoare nu se anunţa mai grozavă. Aveam de gând să urcăm pe Transalpina pentru un traseu spre un vârfuleţ din Parâng, dar atâta m-am mai chircit şi încovrigat pe scaunul maşinii, încât ajunsese bietul Alin să fie mai chiar mai stresat decât eram eu îndurerată.
Continue readingCea de-a doua zi petrecută în munţii dintre Olt şi Jiu a început prost. N-a mai dat cu fulgere, nici măcar cu apă din cer ca în ziua precedentă, în schimb din primul punct de pe ordinea de zi s-a ales praful şi pulberea.
Continue reading