Balcic: Cuibul Liniştit

Oricât ar încerca cineva să mă convingă de contrariu, părerea mea e de neclintit: e naşpa rău să fii regină. O fi, poate, mişto să fii regina magiei albe sau regina manelelor ori regina verzei murate, habar n-am, dar să fii regină din aia clasică, cu ţară, palate, castele, supuşi şi băgători de seamă, sucks big time! Pe de o parte, pentru că Maria Antoaneta, Anne Boleyn, Cleopatra, Maria Stuart, dementele alea merovingiene care se căsăpeau între ele în neştire etc.

Pe de altă parte, pentru că nici reginele care-au murit în patul lor n-au făcut-o tocmai de fericire. Nici chiar cele mai puternice dintre ele.

Gen Caterina de Medici. Cam cât de fain trebuie să fie ca bărbatu-tău, delfin şi apoi rege, să te facă de minune timp de mai bine de 20 de ani, adorând în draci şi cât se poate de public o băbătâie, pe Diane de Poitiers, care ţi-ar şi i-ar putea fi lejer mamă? În fine, scapi de soţ şi de amantă fără să-ţi faci păcate, devii venerabilă regină mamă, puterea e toată în mâinile tale. Asta doar ca să asişti cum îţi mor pe rând doi fii, ambii din postura de regi ai Franţei. Noroc că mori şi tu la un moment dat, că, dacă mai trăiai câteva luni, îl vedeai şi pe al treilea plod-rege sucombând şi dinastia de Valois ducându-se naibii (asta după ce te-ai chinuit să torni zece kinderi). Bonus, după ce tu, florentină fiind, te-ai dat o viaţă întreagă cu curul de pământ pentru binele Franţei, vine istoria şi-ţi spune că ai fost o nasoală şi că singurul lucru memorabil din existenţa ta e Noaptea Sfântului Bartolomeu, un masacru pe care oricum nu l-ai fi putut controla nici dacă te-ar fi chemat Chuck Norris.

Sau gen Ecaterina cea Mare a Rusiei. Putere absolută, de bărbat s-a descotorosit fără intervenţia divinităţii, asasinându-l un pic, lux de lux, amor la liber, trai pe vătrai. Teoretic. Practic, tinereţea ţarinei a fost cam de rahat, singurul fiu legitim a urât-o mai rău decât ura moartea, nu că odnodvorţîi, cazacii sau iobagii ar fi iubit-o mai tare, cât despre amorul liber… Ceva mă face să cred că, trecută de 50 de ani şi bătând spre suta de kile, Ecaterina avea momentele ei de sinceritate în care-i venea să se arunce în Neva, gândindu-se la palatele tot mai luxoase şi funcţiile tot mai înalte pe care era nevoită să le împrăştie în dreapta şi în stânga, întru „stimularea” interesului erotic al unor ofiţeri cărora abia le mijise mustaţa.

Nici pe reginele actuale nu le invidiez prea tare. Au apus demult vremurile în care cuvintele cheie erau autocraţia sau despotismul luminat, rolul actualilor monarhi e mai degrabă unul simbolic. Aşa că reginele noastre păstrează cu stricteţe eticheta, nu se pot scobi în nas sau bea o bere ca omul fără ca jumătate de mapamond să sară scandalizat de cur în sus, în timp ce tabloidele le vânează mai ceva decât pe iubitele de fotbalişti. În plus, tot eticheta le impune să locuiască în cea mai mare parte din timp în palatele alea sinistru de aurite, cu minim 675.321 de încăperi, schimbări de gardă la oră fixă, jdemii de angajaţi care bântuie pe coridoare ca fantomele, intimitate zero. Degeaba, e naşpa rău să fii regină!

Reginele României n-au fost cu siguranţă nici ele cele mai fericite dintre femei. Elisabeta nu şi-a revenit vreodată după pierderea unicei fiice, a trăit restul vieţii cu apăsarea că nu poate oferi singurul lucru pe care lumea îl aştepta, un moştenitor al tronului, s-a refugiat în literatură şi acte de caritate. Regina mamă Elena a fost o frunză-n vânt, aruncată de colo-colo în funcţie de capriciile lui Carol al II-lea sau ale mareşalului. Principesa de Bourbon-Parma părea mai zen aşa, atâta doar că n-a fost regină.

Regina Maria. Nu cred că cineva poate contesta meritele ei din timpul Primului Război Mondial şi întru înfăptuirea Marii Uniri. În schimb, despre viaţa personală a reginei s-au scris vrute şi nevrute. Presa de orientare filo-germană a făcut-o praf în timpul războiului. Ulterior, comuniştii au târât-o prin noroi mai mult decât pe oricare alt membru al familiei regale. Eu nu cred că a fost o femeie fericită şi nici că a avut parte de atâta sex pe cât insistă unii să ne convingă. O relaţie mai degrabă rece cu soţul, un fiu mort, războiul, probleme cu Carol, cu Nicolae, exilul.

În schimb, cred că tocmai exilul impus de Carol al II-lea a ajutat-o să-şi găsească liniştea în ultimii ani ai vieţii. Pentru că Regina Maria a avut ceva ce alte regine n-au avut: domeniul de la Balcic.

O vilă albă, cu minaret, suficient de mică cât să ofere intimitate (Tenha Juvah, Cuibul Liniştit), câteva clădiri presărate din loc în loc pe deal, menite să ţină departe ochii curioşi ai servitorilor sau oaspeţilor, un păienjeniş de poteci şi alei de piatră sau pământ, o cascadă, un templu al nimfelor, capela Stella Maris. Mă plimbam astă primăvară printre cireşi japonezi, tufe de liliac, panseluţe şi bujori, şi nu regăseam nimic din poveştile mele cu regine. Nici urmă de poleială aurită, de etichetă, de lux menit să acopere cine ştie ce izuri sordide. Linişte, simplitate, verde şi, dincolo de faleză, marea.

Tot nu mi-aş dori să fiu regină, dar am înţeles de ce Regina Maria şi-a lăsat inima acolo, la propriu. O bucăţică din inimă am lăsat şi eu la Balcic. La figurat.

Ioana

8 thoughts on “Balcic: Cuibul Liniştit

    1. Ioana Post author

      Iarăşi tu? :))
      Bine, fie! Castel + grădini = 7 + 7 leva = 14 leva (în aprilie 2016).
      Program teoretic: mai – octombrie: 8:00 – 20:00, noiembrie aprilie: 8:30 – 17:00.
      Nu ştiu cât se respectă, pentru că în aprilie am fost şi am ieşit din grădini pe la şapte seara.
      Happy now?

      Reply
  1. TANIA

    Mi-ai taiat pofta de a deveni regina:( si tocmai imi gasisem niste supusi:))). Revenind la Balcic, nu stiu cum este acum, dar cand am fost eu vedeai in multe locuri inscriptii cu numele reginei Maria, dar nicaieri nu scria “a Romaniei”.Probabil ca faptul ca ei ingrijesc acest domeniu (si o fac foarte bine) ii determina sa treaca scurt : Regina Maria! N-re rost sa ma intreb cum ar fi fost daca ne-ar fi ramas noua acest teritoriu, daca ar fi fost la fel de frumos, de ingrijit? pentru ca noi “nu avem fonduri”…Pupici:*:*

    Reply
    1. Ioana Post author

      Uite că eu n-am remarcat lipsa “a României”, probabil că e genul de lucru pe care l-aş fi remarcat doar în Ungaria :))). Dar ai dreptate, am mai citit undeva chestia asta. Mie mi-a plăcut că toate panourile informative erau şi în română, din punctul ăsta de vedere s-au orientat, că până la urmă majoritatea vizitatorilor de la noi vin, mai ales în afara sezonului estival. Cât despre teritoriu, chiar că n-are rost să ne întrebăm, Cadrilaterul e al lor fără discuţie. Dacă ne-ar păli brusc iredentismul legat de Dobrogea de Sud, atunci corect ar fi să-mi schimb direct numele în Ilonka :))) :*

      Reply
  2. Anda

    Un loc superb demn de o regina modesta plina de o frumusete interioara cum nu mai intalnesti… Cred ca in Romania avem o regina a coclaurilor, neastamparata, cu o sete de cunoastere ceva de speriat.. oare cine o fi ?
    pupici Ioana :*

    Reply
    1. Ioana Post author

      Cine, cine? :)) Eh, frumos tare ce spui tu acolo, dar nu prea se mai potriveşte cu durerile mele de spate 🙁 Ce să facem, ne adaptăm din mers :). Mai răruţ că-i mai drăguţ. Cu alte cuvinte, vreeeeaaauuuuu la mareeeee :))) :*

      Reply
    1. Ioana Post author

      Bagă un medical şi hai! :>
      Dacă nu, măcar poate mâine poimâine mai şedem naibii pe o terasă la soare, că cică după aia gata până în mai …

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.