Author Archives: Ioana

Madeira – Santana, Machico şi grămezi de Miradouros

Continuare de aici.

În pliante, Santana părea una dintre cele mai dezirabile destinaţii turistice din Madeira. În realitate, s-a dovedit a fi un mare fâs. Nu în sensul că ar fi un sat urât, Doamne fereşte, nu există aşa ceva cât e arhipelagul de întins. Santana e la fel de verde şi de fermecătoare ca oricare altă localitate de pe insulă. Continue reading

Madeira – Pico do Arieiro, Ribeiro Frio, Penha de Águia (Faial)

După patru zile în care mă fâţâisem de colo până colo cu diverse variante ale transportului public madeirez sau apelând la propriile picioare, obosisem. În plus, ajunsesem la concluzia că, procedând aşa, nenumărate frumuseţi ale insulei îmi rămâneau străine. Motiv să-i mai las şi pe alţii să mă organizeze. Continue reading

Pe urmele lui Vlad Ţepeş, la Cetatea Poenari

În minivacanţa de la începutul lui aprilie, am ajuns într-una dintre zile la poalele Făgăraşilor (de fapt, cred că e Masivul Frunţi acolo, da’ nu mă mai complic, Făgăraş să-i rămână numele), lângă satul Arefu (Argeş), pentru o scurtă incursiune în Evul Mediu, în lumea răzbunărilor sinistre şi a luptelor sângeroase cu turcii şi alţi din ăia răi. Continue reading

Muntele mov, ediţia 2018

Anul trecut, în chiar preziua Paştelui, dădeam împreună cu Laurenţiu o fugă până în Poiana Găujoara, să vânăm brânduşe (vânătoare fără victime în rândul florilor, ca să fie clar). Ne cam grăbeam atunci, se anunţau ninsori la munte, iar brânduşele abia iţite riscau să dispară sub troiene. Ne-au cam îngheţat toate cele, dar am reuşit să ajungem înaintea zăpezii, iar eu n-am ezitat să vă prezint pe blog „captura”. Continue reading

Primăvară, ghiocei şi piramide

Nimic nou sub soare. M-a prins primăvara bălăurind prin locuri prin care nu numai că am mai trecut relativ recent, dar despre care am şi amintit pe blog. Drept care, îmi fac datoria de a posta câteva fotografii, fără prea multă pălăvrăgeală inutilă.

La începutul lui aprilie, în Săptămâna Mare, am trăit bucuria revederii cu pădurea Continue reading

Madeira – De la Eira do Serrado la Curral das Freiras, pe levada

Aveam tot felul de munţi în cap atunci când am decis să-mi petrec vacanţa în Madeira. N-aş fi conceput sub nicio formă să nu urc pe Pico Ruivo (1861 m), cel mai înalt vârf de pe insulă. Mno, n-am urcat. Ghinion. M-au trădat transportul în comun şi piticii de pe creier. Ar fi trebuit să ajung cumva în zona vârfului Pico do Arieiro (1818 m), de unde porneşte traseul, şi n-am avut cu ce. Sigur, m-aş fi apropiat cât de cât Continue reading

City break la Bistriţa. Ziua a doua. Şchiopătând în derivă.

Accidentul din ziua precedentă (vorba vine accident, susţin în continuare că am fost victima unei tentative de omor sau, în cel mai bun caz, de vătămare corporală gravă) mi-a futut mătrăşit toate planurile. Aveam iniţial de gând să merg cu trenul la Arcalia, la castel, apoi, în funcţie de mijloacele de transport disponibile şi de inspiraţie, să încerc să ajung şi la Năsăud. Unde dracu să te duci însă când Continue reading

City break la Bistriţa. Ziua întâi. Frumos, dar, mai ales, periculos! (2)

După o scurtă pauză pe o bancă în Piaţa Mică, în care am studiat harta primită de la Centrul de Informare Turistică, situat în clădirea Primăriei, am luat la bani mărunţi străzile centrale, în căutarea altor două clădiri istorice.

Am găsit mai întâi Casa Ioan Zidarul în Piaţa Centrală, la numărul 30. Continue reading

City break la Bistriţa. Ziua întâi. Frumos, dar, mai ales, periculos! (1)

Mă lăudam anul trecut, prin iunie, că mă apuc serios de vizitat oraşele ţării. Şi, ce să vezi, chiar m-am apucat. N-am avut tocmai sporul visat, dar nici zilele în sac n-au intrat. În prima decadă din august 2017 mi-am adăugat în „palmares” două capitale de judeţ transilvănene: Bistriţa şi Târgu Mureş. Fiecăruia dintre oraşe i-am rezervat două zile pline, le-am vizitat pe îndelete, fără stres, ce mai, Continue reading

Madeira – Un matin au jardin :)

Într-una dintre dimineţile petrecute în Funchal, m-am trezit cu nişte dureri de spate de-a dreptul odioase. Să fi tot fost ora patru, n-aveam nimic comestibil prin cameră, iar Arcoxia nu îndrăznesc să înghit pe stomacul gol, că am toate şansele să o dau în altele. Drept care, după o analiză sumară, îmi rămâneau două variante: să mă arunc de pe balcon, de la etajul 11, ori să mă apuc să-mi dau kilometrajul peste cap, Continue reading