Author Archives: Ioana

Am fost în Paradis. Şi m-am întors. De musai ca de voie bună.

Nu, Doamne fereşte, nu m-am zbătut între viaţă şi moarte, n-am văzut luminiţa de la capătul tunelului, nu m-am îndreptat către ea purtată pe aripi de îngeri şi nu m-am conversat cu sfinţii. Nu mi-am părăsit nici viaţa şi nici planeta. E adevărat că, pentru a ajunge în rai, am avut totuşi nevoie de o pereche de aripi, care s-au nimerit a fi ale nemernicilor de la TAP Portugal. Continue reading

(Prea) scurtă escapadă la Bâlea Lac

Da, mă, da, ştiu că-i pleonasm. Că escapada nu poate fi lungă. Da’ a noastră chiar a fost prea scurtă. Am fost la Bâlea săptămâna trecută şi m-am întors cam nesatisfăcută. Ardeam de nerăbdare să le arăt prietenilor mei lumea văzută de sus, din creasta Făgăraşilor. Aşteptam să mă încarc cu bucuria lor aşa cum aşteptam pe vremuri Crăciunul. Sau cum am aşteptat anul ăsta primăvara. Continue reading

O după-amiază la Drobeta-Turnu Severin, printre ruine romane şi vestigii medievale, pe străzi cu parfum de Belle Epoque

Sunt un pic confuză în privinţa Drobetei. E Oltenia şi parcă totuşi nu-i. Are mai degrabă iz de Banat. Sau n-are? E atât de aproape de Orşova, cea smulsă Banatului şi anexată Olteniei în urma unei reforme administrative ceauşiste, încât am ajuns chiar să mă întreb dacă nu cumva o fi făcut şi Drobeta la un moment dat parte din Imperiul Austriac. N-a făcut. Însă, atunci când a fost întemeiat oficial oraşul Turnu-Severin, în 1833, Continue reading

Pauză de cafea la Târgu Jiu. Şi de Brâncuşi.

În a doua jumătate a lunii iunie, abia întoarsă de la Târgovişte, mi-am făcut din nou bagajele, pentru un pic de munte şi un mini-sejur la Băile Herculane. Până la Herculane aveam însă drum lung de parcurs. Am plecat dis-de-dimineaţă cu trenul spre Vâlcea, împreună cu Cosmin. Pe la nouă eram în Râmnicu Vâlcea, unde ne-a preluat un prieten de la gară. Am mai rezistat o tură în maşină, Continue reading

Tallinn, oraşul despre care nu pot scrie

De când am început să mă joc de-a pseudo-blogging-ul, m-am tot lamentat că nu apuc să scriu despre Tallinn. Şi vremea trecea, şi eu tot nu apucam, şi iar mă lamentam. Mno, acum i-a venit rândul, doar ca să constat că nu-s în stare să pun pe „hârtie” două fraze legate. Pur şi simplu nu-s. Nu-mi joacă memoria feste. Nici măcar canicula asta odioasă, care mă transformă încet, dar sigur, într-un zombi, nu-i de vină. Continue reading

Curtea Domnească din Târgovişte

Are şi ploaia părţile ei bune. De exemplu atunci când ţine lumea-n casă şi îmi permite să mă regalez preţ de mai bine de jumătate de oră cu minunăţiile Curţii Domneşti de la Târgovişte. Fără concurenţă, în calitate de vizitator unic. Drept e că am pus şi eu umărul ca să-mi asigur exclusivitatea. La nouă fără cinci, deci cu cinci minute înainte ca ansamblul să-şi deschidă oficial porţile, bubuiam deja în ele. Continue reading

Târgovişte – City break sub asediul ploii (2)

Continuare de aici.

De la balconul camerei de hotel, unde, cu largul concurs al ploii care nu mai contenea în ciuda rugilor fierbinţi lansate tuturor zeilor solari care-mi veneau în minte, am petrecut destulă vreme, aveam privelişte deschisă spre Parcul Mitropoliei şi Platoul Casei de Cultură a Sindicatelor. Dacă platoul era inabordabil, Continue reading

Ba da, mă! :))

Pe scurt, ca să priceapă tot cititorul ce-i cu postarea asta. La naiba, am ajuns de râsul curcilor cu minunăţia mea de blog. Ciuca miştourilor. Mă târam ieri spre casă, cu limba de-un cot şi vânând fiecare petec de umbră, când, trecând prin dreptul unei terase, m-am auzit strigată. Nu, nu era vreun fan, ci un prieten din vremuri imemoriale, de multă vreme plecat spre ţări mai calde. Continue reading

Târgovişte – City break sub asediul ploii (1)

Dacă la Câmpina am stat o noapte, vechii Cetăţi de Scaun a Ţării Româneşti i-am rezervat două. City break în toată regula, aşa cum i se cuvine unei (foste) capitale. Îmi rezervasem cameră la Hotelul Dâmboviţa, găsisem un microbuz care să mă ducă din Câmpina direct la Târgovişte (firma ATYC, pleacă la 11:30 şi ajunge la 12:55, cu pauză de aproape jumătate de oră în Moreni), totul era sub control. Mai puţin vremea. Continue reading

Alte două capitale estone: Pärnu şi Tartu

Nu, canicula nu mi-a afectat ultimul neuron valid într-un asemenea hal, încât să nu mai ştiu că Tallinn e capitala Estoniei, legislativă, administrativă şi constituţională. Dacă eu, care am declarat oraşul ca fiind cel mai frumos din Europa, nu ştiu, cine să mai ştie?

Estonia nu înseamnă însă numai Tallinn. Înseamnă mii şi mii de hectare de codri de mesteceni. Continue reading