Author Archives: Ioana

Popas la Mănăstirea Hurezi şi, bonus, pădurea din mijlocul oraşului

Mie nu-mi place Constantin Brâncoveanu. Nu-mi place şi aia e. În materie de istorie am fost, sunt şi voi rămâne un chibiţ. Iau evenimente de acum sute sau chiar mii de ani, mă poziţionez clar de-o anumită parte, fac galerie, mă oftic când nu iese cum vreau eu, mă bucur ca o tută când „al meu” dă cu adversarii de pământ, exact aşa cum exultam în copilărie atunci când Făt Frumos îi dădea decisiva zmeului, balaurului sau cu cine s-o mai fi drăgălit dânsul.

Continue reading

La poalele Munţilor Şureanu – Cheile Băniţei şi Peştera Bolii

După o zi marcată de dureri de spate, nici ziua următoare nu se anunţa mai grozavă. Aveam de gând să urcăm pe Transalpina pentru un traseu spre un vârfuleţ din Parâng, dar atâta m-am mai chircit şi încovrigat pe scaunul maşinii, încât ajunsese bietul Alin să fie mai chiar mai stresat decât eram eu îndurerată.

Continue reading

Creta – Vacanţa mea de septembrie

Septembrie-octombrie, chiar. Aşa cum primul avion charter cu destinaţia Rodos decola din Bucureşti la început de iunie cu mine în el, tot aşa şi ultimul charter spre Heraklion avea la bord un pasager de seamă: pe mine, evidentamente. Se făcea că era 25 septembrie, că plecasem cu o seară în urmă din Sibiu pe ploaie îngheţată şi tremurând de frig, că visam la mare şi la soare.

Continue reading

Plecat-am spre Fratoşteanu, ajuns-am (doar) pe Nopteasa. Bine şi-aşa.

După cum vă povesteam într-o postare mai veche, mi-am petrecut luna iulie a anului curent pilindu-mi premolarii, numărând stropii de ploaie şi compunând poezii idioate capodopere lirice. Mno, a trecut cumva şi luna lui Cuptor şi a venit peste mine luna lui Gustar, cu dinţi reîncoronaţi regulamentar şi cu prognoze meteo ceva mai prietenoase. Continue reading

Rodos, la final. (Mai nimic despre) Cetatea Medievală.

Am tot amânat să scriu despre Cetatea Medievală din Rhodes Town. Ba, mai mult, într-o altă postare îmi exprimam groaza legată de munca de documentare gigantică pe care ar trebui s-o prestez pentru a identifica zeci de porţi de intrare în cetate, atâtea şi atâtea moschei abandonate, ruine de biserici care mă pasionează puţin spre deloc, pieţe ale căror nume nici măcar nu le pot pronunţa. Continue reading

Rodos – Excursie la Lindos (teoretic). Pe urmele lui Dionis (practic).

O să folosesc din lipsă de inspiraţie un clişeu nu tocmai genial şi o să zic că Lindos e perla Rodosului. Asta în condiţiile în care, totuşi, insula mai deţine şi un diamant, Cetatea Medievală din capitală. Are de toate fermecătorul Lindos: acropolă cum nu-i alta în tot Dodecanezul, golfuri cu ape în tonuri de peruzea, străduţe pietruite şi case atât de albe, încât ai pe alocuri senzaţia Continue reading

Rodosul şi cavalerii

Mai bine de două sute de ani au fost cavalerii ioaniţi stăpâni peste Rodos. Au cucerit insula din mâinile bizantinilor în 1310, după ani de campanii militare, sub conducerea lui Foulques de Villaret, un mare maestru nu tocmai iubit de ai săi.

Le-a mers bine pe insulă. Au profitat din plin de bulele papale care dizolvau Continue reading