Author Archives: Ioana

Madeira – Whale watching fără whales, în schimb cu zeci, sute de persoane non-umane

Sunt curioasă. Vouă nu vă e dor de Remus Cernea? Mie, da. O spun fără urmă de ironie, jur. Mi-e de ajuns să arunc o scurtă privire în Parlamentul actual ca să mi se facă dor. Mi-am amintit de el în Madeira, de el şi de proiectul lui legislativ privind delfinii. Sigur, şi eu am râs atunci când am auzit prima oară termenul de „persoane non-umane”, dar, până la urmă, dacă asta ar însemna închiderea delfinariilor Continue reading

Popas în Ţara Haţegului, la Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi Biserica din Densuş

După două zile de caniculă, care m-a cam schingiuit în mini-sejurul petrecut la Băile Herculane, temperaturile au revenit la normal. Ce fain! Numai că, ce să vezi, micro-concediul tocmai se terminase. Că aşa-s eu, fără noroc, degeaba am călcat în rahaţi cât pentru două vieţi. Măcar n-am căpiat de cald pe drumul către casă, tot e ceva. Continue reading

Din ciclul Ioana şi canicula: Târâş-grăpiş pe la grotele şi foişoarele din Munţii Cernei, la 35 de grade

Dacă tot e Boboteaza (cu 12 grade pozitive ne-a regalat, dăăăă), să revenim la canicula din iunie, zic. V-am povestit deja cât de mult „ador” arşiţa şi cum m-au chinuit cele 32°C, de care am avut parte în prima zi petrecută pe munţii din zona Băilor Herculane. Ei bine, alea au fost parfum! A doua zi dimineaţă, să fi tot fost ora cinci, am dat să ies pe balcon în maieu şi pantaloni scurţi. A fost momentul Continue reading

Madeira – De la Cabo Girão la Câmara de Lobos, pe levada

Imediat după ora nouă, în timp ce îmi savuram relaxată cafeaua şi un sandwich cu ton pe o terasă de lângă platforma de belvedere, Miradouro do Cabo Girão s-a transformat miraculos într-o chestie ultraaglomerată, ultrazgomotoasă şi ultraenervantă. Chestie care nu mai avea nimic în comun cu oaza de linişte unde, cu nici o oră în urmă, zăceam întinsă cu capul pe rucsac, într-o pustietate totală, Continue reading

Madeira – Cabo Girão, între ocean şi munte

Cabo Girão e o stâncă în peisajul Madeirei, barieră naturală în calea apelor Atlanticului. Am tot citit că, la o înălţime de circa 580 m deasupra nivelului mării, ar fi cel mai înalt promontoriu din Europa. Nu sunt foarte convinsă că-i aşa, dar până la urmă nici măcar nu contează. Faleza stâncoasă oferă privelişti care-ţi taie respiraţia, senzaţia e că te afli la capătul lumii. Ai ajuns până aici, gata, Continue reading

Madeira – Despre încă un teleferic, despre Grădina Botanică şi despre zeul suprem al Madeirei. Unu’, Cristi.

În primul rând, ţin să vă comunic pe această cale că astăzi se împlinesc exact 4 (patru) ani de când apăsam pentru prima oară butonul de publicare pe blogul de faţă. Tocmai am recitit postarea cu pricina şi, contrar aşteptărilor, nu numai că nu mi-e jenă de elucubraţiile mele incipiente, dar chiar mă regăsesc încă în ele într-o măsură destul de mare. Cu alte cuvinte, n-am evoluat deloc. Ceea ce-i OK, Continue reading

Gherdeal, satul părăsit. Sau nu.

Era sâmbătă seara şi tocmai intrasem în casă după o zi de răsfăţ al simţurilor la Fântânele. Sună telefonul. Adina. Vii mâine cu noi până la Gherdeal? Unde, la Merghindeal? Nu, mă, Gherdeal! Vin, cum să nu vin, vin oriunde-i toamnă, dar, totuşi, ce-i aia Gherdeal? Păi ţi-am mai povestit despre satul ăla părăsit de lângă Bruiu, nu ţii minte? Parcă, parcă. Continue reading

Madeira – Grădinile Tropicale Monte Palace

Văzusem intrarea în grădini încă de la început, imediat după ce telefericul mă debarcase în Monte. Lângă intrare erau afişate tot felul de certificate de excelenţă, diplome gen „una dintre cele mai frumoase 13 grădini botanice din lume” conform bla-bla-traveler, „una dintre cele mai nu ştiu cum x chestii de vizitat în anul y” conform naiba ştie cui. Trebuia să le fac o poză, era previzibil că nu voi reţine atâtea titluri bombastice, Continue reading

Madeira – Sus, sus, sus la Monte, sus

Am mai spus-o, sunt a naibii de matinală în vacanţe. Fac ochi undeva între cinci şi şase dimineaţa, fără intervenţii din partea alarmei telefonului. Asta în condiţiile în care, în tot restul anului, înainte de ora zece nu mă prinde nici dracu la birou. Habar n-am dacă-i de bine sau de rău. Pe de o parte e minunat să fii numai tu cu tine şi să auzi cum se crapă de ziuă dintr-un balcon cu vedere spre ocean, pe de altă parte Continue reading