Arnota. Muntele şi mănăstirea.

Dacă facem abstracţie de împrejurarea că tocmai atunci s-a nimerit să fiu un izvor nesecat de muci şi de faptul că bătrânul şi mult-încercatul meu Canon a decis tocmai în acea zi că vrea la pensie, pot afirma că m-am sărbătorit frumos pe 8 martie a.c.. Cu mulţi ghiocei, spânji şi viorele.

Dar, mai mult decât pe mine, am sărbătorit primăvara.

Cum sus-menţionata primăvară obişnuieşte să se instaleze mai întâi la vecini, în Oltenia, şi abia apoi, după săptămâni bune, se îndură să treacă munţii spre Ardeal, n-am mai avut răbdare să aştept să vină ea la mine. Drept care, m-am dus eu la ea. Cam ca Mahomed la munte.

La munte m-am dus şi eu, de altfel, să caut primăvara oltenească. A fost o plimbare nu foarte lungă, pe bandă albastră, de la Mănăstirea Arnota până pe Vârful Arnota (1183 m) şi înapoi, dar nici că-mi trebuia mai mult. Oricum, în secunda în care am zărit primii ghiocei, obiectivul principal al traseului fusese deja atins.

Cum vremea era încă tânără atunci când am revenit din drumeţie, ne-am oprit şi la mănăstire, ctitorie a lui Matei Basarab (1632-1654), care e din neamul Basarabilor cam cum sunt şi eu, adică deloc. Lucru valabil şi pentru Neagoe Basarab, de altfel. Ceea ce, desigur, nu l-a împiedicat să devină unul dintre domnitorii memorabili ai Ţării Româneşti. Până la urmă, nu-i chiar de colea să te menţii pe tron timp de 22 de ani, într-o perioadă în care cu rezistenţa antiotomană se mai defila doar aşa, de fandoseală, iar sultanul îi schimba pe voievozii românilor ca pe şosete.

În plus, olteanul craiovesco-brâncovean Matei îmi e ceva mai simpatic decât moldo-grecul Vasile Lupu, cu care s-a tot războit la greu, cu câteva întreruperi, preţ de o domnie întreagă. Unde mai pui că Matei i-a luat faţa până şi lui Ştefan cel Mare şi, evident, Sfânt la numărul de biserici ridicate. Că mie, uneia, elanul ăsta ctitoricesc fără frână îmi cam miroase a habotnicie, asta-i altă poveste.

Nu ne-am învârtit prea mult pe domeniul mănăstirii, ci ne-am îndreptat aţă spre biserică, loc de veci pentru domnitor şi pentru Elina Doamna. Care biserică mi s-a părut încântătoare. Nu are nici pe departe glamour-ul bisericilor de la Curtea de Argeş sau Horezu, mai e şi mică, chiar foarte mică pentru o necropolă domnească. Ehei, dar ce tablouri votive are! De la mama lor sau, mai degrabă, de la tatăl lor, zugravul Stroe din Târgovişte, contemporan cu Basarabul. Am mai zis-o, cred: dă-mi tablouri votive şi nu mai cer nimic! Singurul lucru care mă exasperează e că nu-s în stare nici cu slujbe (şi nici măcar cu alfabetul în faţă) să descifrez hieroglifele alea chirilice.

Cam asta a fost ziua mea de 8 martie a.c.. Despre ce-am făptuit pe 9 martie, povestim data viitoare.

Ioana    

6 thoughts on “Arnota. Muntele şi mănăstirea.

  1. Tania

    Parca simt mirosul ghioceilor și al celorlalte flori de pădure. Miros de pământ reavăn, de primăvară…Iar îmi zdruncini bruma de istorie (cât mai țin minte) 😂în legătură cu domnitorii nostri. PS Sultanii, purtau șosete?🤔 Mă frământă întrebarea asta 😅 Pupici, Ioana😘

    Reply
    1. Ioana Post author

      Hmmm, parcă nu prea merg imineii cu şosetele, ai dreptate. :)) Atunci să zic că îi schimba ca pe turbane? 😀
      Ăla-mi place şi mie de mor, mirosul reavăn al solului de pădure. Până şi în parfumuri caut mirosul ăsta. 🙂 :*

      Reply
    1. Ioana

      Haha, chiar inainte povesteam cu cineva, ma certa ca mai nou vorbesc in dodii cand ating vreun subiect istoric, inainte cica mai aveam bunul simt sa dau explicatii sau sa incerc sa argumentez cand afirmam cate ceva. Acum cica l-am obligat sa studieze temeinic arborele genealogic al Basarabilor. 😀

      Pfff, acum vazui, am scris hierogrife in loc de hieroglife. Mno, asta este, oi corecta cand oi ajunge la un calculator.

      Multumesc, sa ai parte de sarbatori frumoase!

      Reply
  2. Pingback: Viroze şi nevroze de primăvară în Cozia | De pe drum …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.