Alte două capitale estone: Pärnu şi Tartu

Nu, canicula nu mi-a afectat ultimul neuron valid într-un asemenea hal, încât să nu mai ştiu că Tallinn e capitala Estoniei, legislativă, administrativă şi constituţională. Dacă eu, care am declarat oraşul ca fiind cel mai frumos din Europa, nu ştiu, cine să mai ştie?

Estonia nu înseamnă însă numai Tallinn. Înseamnă mii şi mii de hectare de codri de mesteceni. Şi pini presăraţi pe malul mării. Păduri de zade, de brad şi de molid. Cică Estonia n-are autostrăzi. Nu-i bai. Are ceva muuult mai bun. Şosele cu un singur sens, străpungând pădurea. Din când în cand, printre copaci, se întrezăreşte o altă şosea, paralelă, şi ea cu sens unic. Celălalt sens. Cel mai frumos este însă atunci când, pentru o clipă, printre pini nu se zăreşte strălucind o altă bandă de asfalt, ci câte un petec de nisip şi, dincolo de el, apele cenuşii şi înspumate ale Mării Baltice.  

Câteodată, destul de rar, pădurile fac loc oraşelor. Am poposit şi eu în două dintre ele.

A fost mai întâi Pärnu. Sau capitala de vară a Estoniei. În jur de 40.000 de locuitori, fost oraş hanseatic, 3 km de plajă în nordul Golfului Riga. La începutul fiecărei veri, primarul Tallinului cedează simbolic omologului său din Pärnu drepturile de capitală.

Un orăşel cochet şi incredibil de curat, cu mult bun-gust, aşa cum bănuiesc că sunt toate oraşele din Estonia, din care n-am văzut mare lucru, din păcate. Nici n-am apucat bine să cobor din autocar şi să fac trei paşi, că s-a şi dezlănţuit cerul. Deh, era mijloc de septembrie iar vara nordică e scurtă, probabil că orăşelul îşi pierduse deja de ceva vreme drepturile de capitală a verii estone.

Fotografii nu prea am, abia reuşeam să ţin ochii deschişi printre rafalele de ploaie. Am reuşit cumva, cu poalele în cap, să ajung până la plajă, acolo am fost însă fericită să mă pot adăposti într-un mic restaurant de tip acvariu, unde, ferită de revărsarea de ape şi de manifestările nu tocmai blajine ale „brizei”, m-am dedicat trup şi suflet unei porţii de creveţi gustoşi, gustoşi, gustoşi. Lasă că oi reveni altă dată, mi-am zis, poate chiar pentru un sejur la mare, cine ştie.

 

Ceva mai mult noroc am avut într-o altă capitală, capitala universitară, Tartu. Cerul s-a păstrat la fel de plumburiu, de fapt n-am văzut la faţă soarele în cele patru zile petrecute pe meleaguri estone, dar a avut bunăvoinţa să nu se mai reverse tocmai atunci când îmi era lumea mai dragă.

Alt oraş hanseatic. Un pic mai mare decât capitala de vară (Tartu este al doilea oraş ca mărime al Estoniei, Pärnu al cincelea) şi cel puţin la fel de frumos. O primărie neo-clasică elegantă, în faţa ei o fântână arteziană cu doi studenţi de piatră, sărutându-se sub o umbrelă. Clădirea principală a Universităţii Tartu, ocupând o stradă întreagă. Cel mai vechi centru universitar din Estonia. Universitatea Dorpat a fost înfiinţată încă din 1632 de regele Gustav al II-lea Adolf al Suediei. A fost reinventată în 1802, cu sprijinul ţarului Alexandru I, devenind singura universitate cu predare în limba germană din întregul Imperiu Rus. Cred că anul universitar începe la Tartu în septembrie şi nu în octombrie, mişunau atât de multe făpturi enervant de tinere prin zonă, încât m-am simţit instantaneu relicvă 🙂

M-am oprit şi la Biserica Sf. Ioan Botezătorul, expresie a goticului nordic, cu cărămizi aparente şi ornamente din teracotă, dintre care cele mai vechi se încăpăţânează să reziste de peste 700 de ani.

Cel mai mult mi-au plăcut însă străduţele din Tartu, pe care m-am plimbat fără vreun ţel, admirând felinarele, uşile sau, de ce nu, scocurile caselor, împodobite pe la colţuri cu tot felul de bijuterii.  

A existat şi un moment care m-a făcut să râd în hohote de una singură. Era spre înserat când m-am apropiat de o clădire din care, de la fiecare geam în parte, nişte neni făceau cu mâna. M-am întors din instinct, mă gândeam că s-o întâmpla ceva interesant în spatele meu de-s ăia atât de entuziaşti. Strada era goală. Băi, ăştia cu mine au treabă? Pfff, te pomeneşti că de fapt nu-s deloc entuziaşti, ci doar furioşi. Stai aşa, da’ ce-am făcut? Băi, alo, ia lăsaţi-mă în pace, nu-s io de vină! Pentru câteva secunde chiar am chibzuit dacă n-ar fi cazul, măcar preventiv, să răspund totuşi la manifestările ălora şi să-mi flutur şi eu niţel braţele a tai-tai. Ce să mai zic, mi-a luat ceva vreme până să mă prind că, în lumina difuză, ochii mei de vultur dădeau eroare şi că nenii de la geamuri erau simple afişe :))

O a doua tură de râsete a urmat în autocar, când o doamnă din grup mi-a mărturisit oarecum ruşinată că trăise fix aceleaşi senzaţii în faţa casei cu neni în geam, atâta doar că dânsa chiar apucase să dea din mâini ca disperata :))  

Ioana

2 thoughts on “Alte două capitale estone: Pärnu şi Tartu

  1. Adrian

    Am asa o nedumerire…. Cum ai putut sa fii saptamana asta si in Tallin si in Sibiu… Daca in Tallin ”abia tineai ochii deschisi” din cauza ploii, cum ai putut sa fii si in Sibiu? Daca faceai plimbari si fotografii in Parnu si Tartu, cum puteai sa joci pe Trivias. ro ? Cum reusesti sa fii in doua locuri in acelasi timp? Paranormal? ……

    Reply
    1. Ioana Post author

      Tot ăla eşti? Presupun că da.
      Hai s-o luăm încetişor, pe înţelesul tău.
      Unde trăznetu’ am scris că saptămâna asta am făcut plimbări şi fotografii în Paernu şi Tartu?
      Dacă tot ai citit că “abia ţineam ochii deschişi”, puteai să mergi şi trei rânduri mai sus.
      Poftim, citat dintr-un clasic în viaţă, din mine adică: “Deh, era mijloc de septembrie iar vara nordică e scurtă, probabil că orăşelul îşi pierduse deja de ceva vreme drepturile de capitală a verii estone.”
      Mijloc de septembrie, da? Septembrie e săptămâna asta?
      Pricepuşi?
      Dacă nu şi nu, uite şi articolul introductiv la călătoria în Ţările Baltice: http://depedrum.ro/blog/riga-crampeie-de-amintiri/#more-12704
      Cu adevărat paranormal!
      Acestea fiind zice, te pup dulce! Paaaa :* :*

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *