Ei, ar fi fost păcat să petrec o săptămână în Pensinsula Sorrentină şi să văd în faţa ochilor, cât e ziulica de lungă, numai şi numai Golful Napoli. Mai ales când celălalt golf, Salerno, cu a lui Coastă Amalfi, e atât de aproape.
Continue reading
Oricât m-aş învârti şi oricum aş da-o, la Pompeii am făcut fix rahatul praf. Praf, praf, praf. Pfff, şi ce filme îmi mai făcusem în cap cu oraşul antic de la poalele Vezuviului! Iar asta nu de ieri, de azi.
Continue reading
A doua zi după frumuseţea de circuit pe Piatra Dragoslavelor, tot în Vâlcea m-am trezit. Între timp începuse să-mi placă tot mai mult camera mea de hotel cu vedere spre pădurea Capelei, îmi simţeam picioarele cam grele, era şi foarte, foarte cald. Parcă m-aş fi relaxat un pic, luând la rând crâşmele râmnicene şi degustând bucate locale gen pizza cu creveţi, dar parcă nici n-aş fi vrut să las să treacă ziua fără niţică mişcare în natură.
Continue reading
Era să treacă vara fără să ajung pe munte. Să nu mă întrebaţi de ce. Dacă insistaţi totuşi să întrebaţi, n-aş şti să vă dau un răspuns exact. A fost mai degrabă o combinaţie între „Lăsaţi-mă naibii că sunt stresată cu altele”, „Tu nu pricepi că mă doare spatele?”, „N-am chef, na!”, „Io mai fac turism în România când li s-o pune cruce definitiv nenorocitelor ălora de tichete de vacanţă”.
Continue reading