Monthly Archives: February 2017

Insula Gozo, pe repede înainte (2)

De la Templul Ġgantija, paradisul de odinioară al femeilor pofticioase, ne-am îndreptat către vestul insulei, unde ne aştepta o altă minunăţie, de această dată made by nature sau made by însuşi God/Allah/insert here zeul preferat, după credinţe şi preferinţe: Fereastra Albastră (Tieqa Żerqa, Azure Window).

E spectaculoasă fereastra „construită” Continue reading

Insula Gozo, pe repede înainte (1)

Ca să poţi afirma că ai vizitat cu adevărat Insula Gozo, ar cam trebui să ai cazare pe Insula Gozo. Eu n-am avut. Aşa că m-am apucat de tot soiul de calcule. În situaţia ideală, în care m-aş fi sincronizat perfect cu mijloacele de transport în comun – autobuz şi feribot, drumul din St. Julians până în portul gozitan Mġarr mi-ar fi luat cel puţin două ore, care cel mai probabil s-ar fi transformat în practică în trei sau, oricum, pe-acolo. Continue reading

Hai afară la zăpadă :)

Zău dacă nu-mi propusesem să fac ca ursul! În sensul de a mă retrage în bârlog şi a aştepta cu zece pături în cap să vină primăvara. La dracu, de la începutul lui noiembrie încoace am avut parte de ger, ger şi iarăşi ger! Asta după ce sfârşitul lui septembrie şi toată luna octombrie au fost reci ca naiba. Spre final de ianuarie m-au cuprins însă un asemenea dor de munte şi o asemenea jale, încât până şi eu am fost şocată când Continue reading

Templul ioaniţilor

Mă îndreptam spre faţada de vest a Con-Catedralei Sf. Ioan din Valletta. Ăsta să fie prea celebrul templu al ioaniţilor? Pfff, ce banalitate! Mai că n-aş fi dat doi bani pe el. Vorba vine, că nu mi-a oferit nimeni catedrala spre vânzare şi nici expert evaluator ANEVAR nu sunt. După care am intrat. Am rămas instantaneu fără grai. Şi fără aer, fără vreo legătură cu mult invocata mea claustrofobie. Continue reading

Prin Valletta, în căutarea cavalerilor

Evident că a existat o vreme în copilărie în care visam la cavaleri medievali, mă îndrăgostisem de Ivanhoe şi mă credeam Lady Rowena. Da, bine, nu eram eu cel mai fidel suflet pe atunci, mă mai visam şi doamna Winnetou, Sultana Gălăşescu sau chiar Iancu Jianu însuşi, ori, mai prozaic, viitoarea doamnă Belodedici. Îndrăgostelile infantile s-au dus aşa cum au venit, niciuna dintre ele n-a apucat liceul Continue reading