S-o declar nulă? Nu-mi vine. Să ofer găsitorului recompensă? Degeaba ofer. Cert e că a trecut şi că au fost mai dese momentele în care m-am îngrozit contemplând contoarele de gaz decât cele în care m-am extaziat contemplând frunze colorate. Frig, ploaie, întuneric şi #frustrăridefumător. Continue reading
Cred că v-am mai povestit că am stat în nordul Pragăi, în Holešovice. Atât de în nord, încât hotelul meu căzuse de pe toate hărţile imprimate, în afara celei cu traseele mijloacelor de transport în comun. Şi mai la nord decât mine îşi făceau veacul la vremea lor, în general pe timp de vară, conţii şi contesele von Sternberg (Šternberk). Continue reading
Se făcea că la Praga era sâmbătă dimineaţa, iar eu jucam în filme cu tâmpiţi. Cu mine în rolul de şefă internaţională a tălâmbilor. Mr. Bean, păzea că vin! După cum îmi făcusem obiceiul, pe la şapte şi jumătate m-am înfiinţat în staţia de tramvai cu nume imposibil de pronunţat: Výstaviště Holešovice. Existau două variante ca să ajung la Vyšehrad, tramvaiul 17 (până în staţia Výtoň) Continue reading
Mi se întâmplă destul de des să mă transform, în prima zi de vacanţă, în cea mai bleagă şi dezorientată dintre toţi blegii dezorientaţi ai mapamondului. Mă rog, nu că ar fi neapărat nevoie de o transformare dramatică. Malta n-a făcut excepţie. Continue reading